ICCJ. Decizia nr. 2801/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2483 din 26 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, a admis acțiunea reclamantului B.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și l-a obligat pe pârât să primească actele necesare redobândirii cetățeniei române, în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește excepția inadmisibilități, aceasta nu este întemeiată, având în vedere că autoritatea pârâtă a afirmat în întâmpinare existența unei corespondențe între reclamant și ambasadă cu privire la soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române.
Pe fondul cauzei, a reținut prima instanță că, dispozițiile Legii cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd un termen în care autoritatea pârâtă să primească și să înregistreze cererile de acordare sau redobândire a cetățeniei române, iar existența unui număr de 360.000 de persoane care și-au manifestat intenția de depunere a cererilor, precum și capacitatea limitată a secției consulare a Ambasadei României din Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile și actele doveditoare privind acordarea sau redobândirea cetățeniei române, conduc la concluzia imposibilității obiective de aplicare a termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
A mai constatat prima instanță că, în lipsa unei dispoziții exprese referitoare la termenul de înregistrare a cererilor, îi revine instanței judecătorești obligația de a exercita un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru a asigura o protecție reală a drepturilor fundamentale consfințite de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru realizarea acestui scop, a apreciat prima instanță că omisiunea legiuitorului poate fi complinită prin raportare la "termenul rezonabil" statuat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie o componentă esențială a dreptului prevăzut de art. 6 din Convenție, anume dreptul la un proces echitabil.
în acest context, instanța de fond a constatat că de la data depunerii primei cereri (11 mai 2009) și până la data sesizării instanței (07 ianuarie 2010), raportat la cerința impusă de legiuitor în sensul ca aceste cereri să fie înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie, a trecut mai mult de 1 an de zile, nefiind respectat termenul rezonabil de către autoritatea pârâtă.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, precum și dispozițiile art. 3041C. proc. civ.
în motivarea recursului s-a arătat în esență: că nu este un caz de refuz nejustificat, întrucât Ministerul Afacerilor Externe a emis reclamantului un răspuns, prin care îi încunoștința că cererea lor va fi rezolvată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetățeni moldoveni; că Ministerul Afacerilor Externe a recunoscut reclamanților realizarea dreptului legal dar s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a procesa solicitările, mai ales având în vedere faptul că secția consulară există într-un teritoriu ce nu se află sub suveranitatea Statului Român.
S-a mai arătat că începând cu 16 august 2010 în toate locațiile consulare din Republica Moldova procesarea cererilor de redobândire a cetățeniei române are loc fără programare și fără a mai fi necesară formularea unei scrisori de intenție.
Recursul este întemeiat.
După examinarea motivelor de recurs invocate raportate la dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
- Reclamantul, în luna mai 2009, s-a adresat în scris Consiliului General al secției consulare din cadrul Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cerere de redobândire a cetățeniei române.
Ulterior, la 7 ianuarie 2010, reclamantul s-a adresat instanței judecătorești pentru a obliga autoritatea la primirea cererii și a documentelor necesare pentru redobândirea cetățeniei române.
- Problema care se impune a fi dezlegată în speță este legată de termenul în care autoritățile române trebuie să soluționeze depunerea cererilor de redobândire a cetățeniei române.
Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată "persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cerere de redobândire sau de acordare întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 101, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiale consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie".
Din interpretarea acestui text nu rezultă că legea ar fi instituit un termen în care autoritățile trebuie să înregistreze cererile pentru redobândirea cetățeniei române.
în lipsa unui asemenea termen legal trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția Europeană pentru cetățenie, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 potrivit căruia "Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie".
Nici noțiunea de "termen rezonabil" nu este definită, dar, în jurisprudența instanței europene a drepturilor omului, s-a conturat ideea că acest termen se apreciază ca fiind sau nu rezonabil nu numai în raport de durată ci și de alți factori, respectiv situația concretă a fiecărui caz.
în speță, verificând cererile adresate de reclamant se constată că de la formularea primei cereri - mai 2009 și până la data formulării acțiunii la instanța de fond - 7 ianuarie 2010 au trecut aproximativ opt luni.
La stabilirea caracterului rezonabil al termenului în care să se soluționeze cererea reclamantului trebuie avut în vedere și faptul că există un număr foarte mare de asemenea cereri care generează o serie de probleme, mai ales că modul de organizare și funcționare al secției consulare a Ambasadei României în Republica Moldova este influențat și de atitudinea autorităților moldovene.
în aceste condiții, plecând de la perioada relativ scurtă ce a trecut între momentul adresării primei cereri și data formulării acțiunii în instanță, se poate considera că nu a fost depășit "termenul rezonabil" pentru soluționarea cererii, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a făcut dovada că s-a prezentat personal pentru a depune cererea și nici nu a făcut vreo revenire în acest interval de timp.
De aceea, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportate la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, a fost admis recursul declarat, a fost modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2805/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2800/2011. Contencios → |
|---|
