ICCJ. Decizia nr. 282/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 282/2011
Dosar nr. 2553/115/2009
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 155 din 16 martie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii administrative prealabile invocată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a respins acţiunea formulată de reclamantul B.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, având ca obiect anularea art. 3 din Convenţia încheiată la data de 11 octombrie 2004 între M.M.S.S.F., C.N.P.A.D.R. şi SC R.T. SA.
Prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale din 16 aprilie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a îndreptat din oficiu eroarea materială strecurată în cuprinsul Sentinţei civile nr. 155 din 16 martie 2010, în sensul că în dispozitivul acestei sentinţe se va menţiona „Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale”, în locul menţiunii „Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale”.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
2.1. Neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamant nu poate conduce la respingerea acţiunii ca inadmisibilă, pe baza constatării neîndeplinirii unei proceduri administrative a cărei utilitate este îndoielnică, raportat la scopul pentru care a fost edictată.
Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în cauză, întrucât nu s-a dovedit nici vătămarea şi nici imposibilitatea remedierii acestei vătămări prin alte mijloace decât desfiinţarea actului, instanţa nu a considerat întemeiată excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, motiv pentru care a respins-o.
2.2. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, Curtea de Apel a reţinut că, în condiţiile în care reclamantul a solicitat prin acţiune şi anularea unui act la care a fost parte şi Casa Naţională de Pensii şi alte Asigurări Sociale, această pârâtă are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecăţii prin solicitarea reclamantului.
Sub acest aspect, instanţa a considerat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Naţionale de Pensii şi Alte Asigurări Sociale este nefondată şi a respins-o cu această motivare.
2.3. Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că reclamantul B.C., în calitate de beneficiar al drepturilor conferite de O.G. nr. 105/1999, are dreptul de scutire de la plata taxei de abonament telefonic, însă nu se precizează alte informaţii despre caracteristicile abonamentului telefonic scutit. Astfel, nu este specificată valoarea minimă sau maximă a scutirii ori a costului abonamentului respectiv.
Conform convenţiei a cărei anulare o solicită domnul B.C., s-a stabilit că această scutire vizează exclusiv valoarea pachetului minim de abonament specific persoanelor fizice, de 6,9 Euro.
Având în vedere caracterul legal al acestor scutiri, ceea ce implică imposibilitatea negocierii acestora sau a modificării lor prin voinţa unilaterală a beneficiarului acestor drepturi, instanţa a reţinut că art. 3 din Convenţia încheiată data de 11 octombrie 2004 între R.T. SA şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţii Sociale şi Casa Naţională de Pensii şi Alte Asigurări Sociale respectă dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. g) din O.G. nr. 105/1999.
În raport cu această constatare, instanţa a reţinut caracterul nefondat al cererii reclamantului B.C., de anulare a art. 3 din convenţia menţionată şi de scutire de la plata diferenţei dintre abonamentul telefonic pe care îl deţine şi abonamentul telefonic cel mai ieftin - abonament a cărui contravaloare este asigurată de Casa Judeţeană de Pensii Caraş Severin, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei încheiate între părţi la data de 11 octombrie 2004.
3. Recursul formulat de reclamantul B.C. împotriva sentinţei civile nr. 155 din 16 martie 2010.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Recurentul critică sentinţa atacată, arătând că Legea nr. 189/2000 i-a acordat „scutire de la plata taxei de abonament”.
Scutirea a fost recunoscută pe factură, dar nu a fost recunoscută prin operaţiunea de calcul, deoarece valoarea de 32,63 lei este mai mică decât valoarea gratuităţii asigurată a fi achitată prin Legea nr. 118/1990, de 34,35 lei.
3.2. Convenţia încheiată între intimaţii-pârâţi aduce atingere prevederilor Legii nr. 189/2000, care nu face distincţie între tipurile de abonament telefonic.
Intimaţii au depăşit textul legal şi au introdus noţiunea de „pachet minim”, ce nu este prevăzută de Legea nr. 189/2000.
4. Apărările formulate de intimaţii-pârâţi.
4.1. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale solicită respingerea recursului ca nefondat.
4.2. Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale solicită a se constata lipsa calităţii procesuale pasive şi respingerea recursului ca nefondat, nefiind întemeiate motivele de critică enunţate de reclamantul-recurent.
4.3. SC R.T. SA apreciază că hotărârea recurată este temeinică şi legală, pronunţată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
5. Răspunzând întâmpinării formulate de intimatul-pârât Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, recurentul precizează că prin Convenţia a cărei anulare a cerut-o s-a realizat o interpretare nelegală a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 105/1999, în sensul stabilirii unui pachet minim de abonament telefonic.
II. Considerentele instanţei de recurs.
Recursul este nefondat.
1.1. Obiectul acţiunii constă în anularea art. 3 din Convenţia încheiată între SC R.T. SA, pe de o parte şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, pe de altă parte.
Părţile semnatare ale Convenţiei au calitate procesuală pasivă în cauză, astfel încât şi apărările formulate pe acest aspect sunt nefondate.
1.2. Dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 105/1999 au instituit scutirea de la plata taxei de abonament telefonic pentru beneficiarii drepturilor conferite de acest act normativ.
În fapt, există mai multe tipuri de abonament telefonic, iar în lipsa precizării acestuia în lege, a revenit autorităţilor statului obligaţia de a stabili, în funcţie de posibilităţile de plată, felul acesteia.
Împrejurarea că în lege este prevăzută generic sintagma „scutire de plata taxei de abonament” nu înlătură posibilitatea de a se acorda în concret scutirea numai pentru o anumită sumă, ceea ce reprezintă valoarea pachetului minim de abonament.
1.3. Aşadar, beneficiarul nu are dreptul să aleagă tipul de abonament telefonic şi are obligaţia să plătească diferenţa rezultată.
1.4. Consideraţiile legate de achitarea TVA nu au legătură cu obiectul acţiunii şi cu prevederile art.3 din convenţia în discuţie.
2. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.C. împotriva sentinţei civile nr. 155 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 281/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2837/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
