ICCJ. Decizia nr. 2837/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2837/2011
Dosar nr. 526/39/2010
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.L., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti - prin director B.I. şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Botoşani - prin director H.M. a solicitat „anularea actelor de dispoziţie cu caracter administrativ" şi „acordarea de despăgubiri", arătând că pârâţii au dispus, pe toată perioada „transferurilor" în Penitenciarul Botoşani, restrângerea drepturilor prevăzute de art. 38, art. 54, art. 55, art. 56, art. 60, art. 72 şi art. 174 din HG 1897/2006.
Prin sentinţa nr. 187 din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, acţiunea contencios având ca obiect „anulare act administrativ" formulată de reclamantul M.L.,deţinut în Penitenciarul Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti - prin director B.I. şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Botoşani - prin director H.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că reclamantul invocă în esenţă încălcarea drepturilor prevăzute de art. 38, art. 54, art. 56, art. 60, art. 72 şi art. 174 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal aprobat prin HG nr. 1897/2006 şi potrivit art. 61 din HG nr. 1897/2006 „împotriva măsurilor referitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezenta secţiune, dispuse de administraţia locului de deţinere, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată".
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că pretenţiile reclamantului exced cadrului procesual, reglementat de Legea 554/2004, putând fi valorificate doar pe calea legii speciale menţionate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.L., criticând sentinţa atacată ca fiind nelegală şi netemeinică.
In motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că instanţa de fond a soluţionat cauza în lipsa sa, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Mai arată recurentul că, în mod greşit a apreciat instanţa de fond că judecătorul delegat este competent să soluţioneze cererea sa privind desfiinţarea şi îngrădirea drepturilor persoanelor private de libertate.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Susţinerile recurentului privind încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a drepturilor sale, sunt nefondate.
Înalta Curte constată că la fila 5 din dosarul de fond se află dovezi de îndeplinire a procedurii de citare cu recurentul M.L. la Penitenciarul Botoşani, domiciliul procedural fiind stabilit conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
In aceste condiţii, Înalta Curte, prin prisma art. 90 alin. (6) C. proc. civ., constată legal îndeplinită procedura de citare a recurentului-reclamant, neputându-se reţine existenţa vreunei vătămări de natură a atrage nulitatea actelor îndeplinite în cauză.
Referitor la criticile recurentului privind greşita soluţionare a cauzei de către instanţa de fond, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat anularea actelor de dispoziţie cu caracter administrativ invocând încălcarea drepturilor prevăzute de art. 38, art. 54, art. 56, art. 60, art. 72 şi art. 174 din HG nr. 1897/2006.
Or, aceste acte nu constituie act administrativ producător de efecte juridice în sensul arătat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
In aceste condiţii, în mod corect a reţinut instanţa de fond că cererea de anulare a unui înscris care nu îndeplineşte condiţiile unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, este inadmisibilă în procedura contenciosului administrativ.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de reformare a sentinţei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E
Respinge recursul declarat de M.L. împotriva sentinţei nr. 187 din 27 septembrie 2010, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2834/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2893/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
