ICCJ. Decizia nr. 2873/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2873/2011
Dosar nr. 600/54/2010
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 253 din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a HG nr. 438/2009, invocată de SC V.P. SRL Slatina şi SC V.T. SRL Slatina, în Dosarul nr. 9448/311/2009 al Judecătoriei Slatina, în contradictoriu cu Direcţia Judeţeană de Statistică Olt.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin HG nr. 438/2009 a fost aprobată includerea unei părţi din imobilul situat în judeţul Olt, Municipiul Slatina, str. A.I. în inventarul bunurilor din domeniul public al statului şi darea acestuia în administrare Direcţiei Judeţene de Statistică Olt, fiind vorba despre teren-cotă indiviză de 159,60 m.p. reprezentând 13,30% din suprafaţa totală a terenului şi corp clădire parţial etajul II în suprafaţă desfăşurată de 310 m.p. din acte, din expertiză suprafaţa utilă de 314,65 m.p., suprafaţă construită de 381.99 m.p.
HG nr. 1365/1990 privind înfiinţarea de societăţi comerciale în informatică prevede în anexa I - poziţia nr. 31 Centrul teritorial de calcul electronic Slatina care se transformă în SC O. SA, societate care preia activul şi pasivul, împreună cu toate contractele economice ale unităţii care se desfiinţează.
La data de 28 iunie 1993 se încheie un protocol între directorul SC O. SA şi directorul Direcţiei Judeţene de Statistică Olt, în calitate de coproprietari ai imobilului din Slatina, str. A.I., protocol în care se menţionează că din imobilul situat la această adresă, SC O. SA deţine 2027,80 m.p. din suprafaţa construcţiei şi 1376,56 m.p. din suprafaţa terenului, reprezentând o cotă de 86.74%, iar Direcţia Judeţeană de Statistică Olt deţine 310 m.p. din suprafaţa construcţiei şi 210,44 m.p. din suprafaţa terenului, reprezentând o cotă de 13,26%.
De asemenea, se arată, în considerentele sentinţei atacate, protocolul, care a fost încheiat, aşa cum se precizează în mod expres în cuprinsul său, în urma verificării documentelor de proprietate asupra spaţiului deţinut în imobilul din Slatina, str. A.I., este însoţit de o situaţie a repartizării pe proprietari în cote indivize a suprafeţei totale, conform căreia cota indiviză deţinută de SC O. SA este de 1041 m.p., iar cota indiviză deţinută de Direcţia Judeţeană de Statistică Olt este de 159, 67 m.p.; acest protocol a făcut parte din documentaţia întocmită pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, potrivit HG nr. 834/1991.
Totodată, reţine prima instanţă, din copia cererii de transfer a fondului fix, rezultă că Direcţia Judeţeană de Statistică Olt a solicitat Centrului teritorial de calcul Piteşti, de care aparţinea Oficiul Slatina, transferul suprafeţei de 310 m.p. din etajul II al clădirii în litigiu, cererea fiind aprobată de instituţia care cedează fondul fix solicitat dar şi de forul tutelar al instituţiei deţinătoare; aşadar, transferul acestei părţi din construcţie a avut loc anterior transformării Centrului teritorial de calcul Slatina în SC O. SA.
Mai reţine prima instanţă că, potrivit Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la 17 februarie 1997 de Comisia Naţională de Informatică, SC O. SA cu sediul în Slatina, str. A.I., deţine în coproprietate terenul în litigiu, respectiv o cotă parte indiviză în suprafaţă de 1.041 m.p.
De asemenea, se arată în cuprinsul sentinţei recurate, susţinerea reclamantelor, potrivit căreia sunt proprietarele exclusive ale imobilului din Slatina, str. A.I., este infirmată nu doar de înscrisurile anterior menţionate, ci şi de extrasul de carte funciară eliberat la 21 februarie 2006 de Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Olt, din care rezultă că SC O. SA este înscrisă la numărul cadastral x cu construcţie C1 - sediul administrativ în suprafaţă construită de 523,60 m.p. având demisol, parter, etajul I, parţial etajul II, mezanin şi C2 – garaj în suprafaţă construită de 12.98 m.p. la adresa menţionată şi cu drept de coproprietate asupra terenului.
Aşadar, reţine prima instanţă, rezultă că SC O. SA deţine în proprietate doar o parte din etajul II al construcţiei, cealaltă parte fiind transferată, aşa cum s-a arătat, Direcţiei Judeţene de Statistică Olt, de către Centrul teritorial de calcul Piteşti.
Un argument în sprijinul legalităţii HG nr. 438/2009 îl reprezintă, în opinia primei instanţe, şi dispoziţiile punctului 29 din anexa 1 la Legea nr. 213/1998, potrivit cărora fac parte din domeniul public al statului terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice subordonate acestora.
Or, arată prima instanţă, conform art. 1 din HG nr. 957/2005, Institutul Naţional de Statistică este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, iar în subordinea sa funcţionează potrivit art. 11 din aceeaşi hotărâre de Guvern, opt direcţii regionale de statistică şi 34 de direcţii judeţene de statistică la nivelul celorlalte judeţe.
În consecinţă, apreciază prima instanţă, imobilele (terenuri şi construcţii) în care îşi desfăşoară activitatea direcţiile judeţene de statistică fac parte din domeniul public al statului, cum este cazul părţii din imobilul în litigiu deţinută prin transfer de către Direcţia Judeţeană de Statistică Olt.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, a fost depusă la dosar copia hotărârii nr. 57/1999 a Consiliului Judeţean Olt, prin care s-a dispus scoaterea din inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al judeţului Olt, ce constituie anexa la hotărârea Consiliului Judeţean nr. 50/1999, a clădirii administrative şi anexelor situate în str. A.I., din Municipiul Slatina, aflate în capitalul social al SC O. SA (subsolul, parterul şi etajul I) şi în administrarea Direcţiei de Statistică etajul 2.
Această hotărâre, reţine prima instanţă, reprezintă un act administrativ cu caracter individual adoptat în conformitate cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 213/1998 – şi nu se poate considera că neincluderea imobilului în domeniul public al judeţului împiedică includerea în domeniul public al statului a acelei părţi din imobil care se află sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia care stabilesc apartenenţa la domeniul public al statului a imobilelor în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile publice subordonate organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs SC V.P. SRL Slatina şi SC V.T. SRL Slatina, care, fără a indica vreunul dintre motivele de recurs, a susţinut critici care pot fi circumscrise dispoziţiilor art. 3041 din C. proc. civ.
Astfel, susţin recurentele, instanţa de fond a ignorat complet argumentele lor, neexistând nici un motiv în combaterea susţinerii că întregul imobil din Slatina, str. A.I. a intrat de drept în proprietatea lor prin efectul Legii nr. 15/1990, aşa cum rezultă din adresa din 27 iunie 2006 emisă de Oficiul Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt.
În mod greşit a reţinut instanţa de fond, ca temei al respingerii excepţiei de nelegalitate, incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, care a intrat în vigoare la 8 ani după ce recurentele dobândiseră dreptul de proprietate, în anul 1990, la data transformării în societate pe acţiuni, prin HG nr. 1365/1990.
În concluzie, recurentele au solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei pronunţate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru a se administra probe cu privire la existenţa dreptului de proprietate al statului sau, în subsidiar, să fie admisă excepţia de nelegalitate a HGnr. 438/2009.
2.2. Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care combătut criticile recurentelor, a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului.
2.3. Intimata Direcţia Judeţeană de Statistică Olt a depus întâmpinare prin care a susţinut că cele două critici formulate în recurs sunt neîntemeiate, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică, în cauză neexistând nicio dovadă că terenul şi partea din construcţie deţinută de această direcţie s-ar fi aflat în posesia recurentelor – reclamante, astfel că acestea nu au făcut dovada vătămării vreunui drept sau autor legitim.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este nefondat şi a fost respins ca atare, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, aşa cum s-a menţionat, cu alte cuvine, şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1, în cadrul litigiului aflat pe rolul Judecătoriei Slatina – Dosarul nr. 9448/311/2009, având ca obiect acţiunea pentru obligaţia de a face formulată de Direcţia Judeţeană de Statistică Olt, în contradictoriu cu societăţile comerciale pârâte SC V.P. SRL şi SC V.T. SRL Slatina, acestea din urmă au invocat excepţia de nelegalitate a HG nr. 438/2009, hotărâre ce fusese invocată de direcţia reclamantă în cadrul litigiului respectiv.
În cauză, este necontestat cp SC V.T. SRL Slatina este succesoarea SC O. SA Slatina, înfiinţată prin HG nr. 1365/1990 ca urmare a transformării în societate comercială pe acţiuni a Oficiului de Calcul Slatina, subunitate economică a Centrului Teritorial de Calcul Piteşti, în timp ce SC V.P. SRL Slatina este societatea comercială administrator al imobilului din municipiul Slatina, str. A.I.
Prin soluţia recurată, Curtea de Apel Bucureşti, sesizată prin declinarea competenţei de către Curtea de Apel Craiova, a respins excepţia de nelegalitate a HG nr. 438/2009, reţinând, în esenţă, cu alte cuvinte, că recurentele-reclamante în cauză având ca obiect excepţia de nelegalitate, nu au probat existenţa vreunui drept sau interes legitim care să le fi fost vătămat prin această hotărâre a Guvernului.
Într-adevăr, prin HG nr. 438/2009, s-a aprobat includerea unei părţi din imobilul situat în judeţul Olt, Municipiul Slatina, str. A.I., cu datele de identificare din anexă, în inventarul bunurilor imobile din domeniul public al statului, cu darea acesteia în administrarea Direcţiei Judeţene de Statistică Olt.
Această operaţiune juridică a fost necesară pentru restabilirea statului juridic al acelei părţi din imobilul respectiv, în care îşi au sediul Direcţia Judeţeană de Statistică Olt şi cele două societăţi comerciale recurente, ca urmare a adoptării hotărârii Consiliului Judeţean nr. 57/1999 prin care acea parte a imobilului respectiv a fost scoasă din domeniul public al judeţului Olt, unde fusese inclusă prin Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 50/1999, precum şi pentru punerea de acord cu dispoziţiile anexei 1 pct. 29 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice subordonate acestora, sunt bunuri care aparţin domeniului public al statului.
În esenţă, societăţile comerciale, recurente-reclamante, au susţinut că instanţa de fond a dat o soluţie netemeinică şi nelegală, ignorând că întregul imobil din Municipiul Slatina, str. A.I. a intrat în proprietatea SC O. SA, antecesoarea SC V.T. SRL Slatina, prin efectul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, reţinând, astfel, în mod greşit că prin HG nr. 438/2009 nu ar fi fost vătămat nici un drept sau interes legitim al acestora.
În acest sens, recurentele- reclamante au invocat adresa din 27 iunie 2006 emisă de Oficiul Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, aflată în Dosarul nr. 600/54/2010 al Curţii de Apel Craiova, care se referă, însă, doar la suprafaţa de teren de 1.041 m.p. şi la partea din construcţie deţinută, făcându-se menţiunea că la acest oficiu nu există documente din care să rezulte proprietatea comerciantului (SC O. SA) asupra spaţiului din Slatina, str. A.I.
Într-adevăr, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, bunurile aflate în patrimoniul societăţii comerciale înfiinţate prin această lege, prin transformarea unităţii economice anterioare, sunt proprietatea acesteia. Însă, în cauză, societăţile comerciale recurente nu au probat că întregul imobil, teren şi construcţii, ar fi intrat în patrimoniul SC O. SA.
În cauză, este necontestat că, în perioada anterioară căderii comunismului şi adoptării Legii nr. 15/1990, Oficiul de Calcul Slatina şi Direcţia Judeţeană de Statistică Olt au avut sediile în imobilul – teren şi construcţii, din Slatina, str. A.I., situaţie confirmată şi prin documentele ulterioare: Protocolul încheiat la 28 iunie 1993 între conducerile celor două unităţi şi certificatul emis la data de 17 februarie 1997 de Comisia Naţională de Informativă în favoarea SC O. SA.
Mai mult, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în cauză este probat că Centrul Teritorial de Calcul Piteşti a aprobat ca o parte a construcţiei şi terenului din imobilul respectiv să fie transferat ca fond fix la Direcţia Judeţeană de Statistică Olt, ceea ce s-a întâmplat anterior adoptării HG nr. 1365/1990, când Oficiul de Calcul Slatina a fost transformat în SC O. SA, ca urmare a adoptării Legii nr. 15/1990.
Astfel fiind, în mod întemeiat a reţinut instanţa de fond că SC O. SA nu a fost proprietar exclusiv al imobilului respectiv, astfel că recurentele- reclamante să nu pot avea mai multe drepturi decât antecesoarea lor.
În concluzie, instanţa de recurs reţine că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele SC V.P. SRL şi SC V.T. SRL împotriva sentinţei nr. 253 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2872/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2879/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
