ICCJ. Decizia nr. 2879/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2879/2011
Dosar nr. 9418/2/2009
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Decizia (sentinţa) nr. 3551 din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin care solicita anularea Ordinului nr. S/II/3741 din 13 aprilie 2009 emis de conducătorul autorităţii pârâte, prin care a fost pus la dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei Române, pe o perioadă de 6 luni, începând cu 13 aprilie 2009, şi reîncadrarea sa, începând cu această din urmă dată, pe funcţia de şef Diviziune Supravegheri Operative, redenumită Diviziune Tehnică şi Supravegheri Operative sau pe o funcţie similară, cu un coeficient de ierarhizare de 6,40, precum şi redobândirea drepturilor băneşti pierdute în această perioadă.
2. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că prin Ordinul Ministerului Afacerilor şi Internelor nr. 1/0529/2009 privind noul Stat de organizare al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, activităţile Diviziunii Verificări Operative au fost comasate cu cele ale Diviziunii Suport Tehnic iar atribuţiile aferente funcţiei de şef al Diviziunii Tehnice şi Supravegheri Operative, nou înfiinţată au fost modificate în proporţie de peste 50% faţă de funcţia deţinută anterior de reclamant.
Prin Ordinul nr. S/II/3741 din 13 aprilie 2009, emis ca urmare a reorganizării realizate prin Ordinul Ministerului Afacerilor şi Internelor nr. 1/0529/2009, s-a dispus punerea reclamantului la dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei Române pe o perioadă de 6 luni.
De asemenea, prin Ordinul nr. S/II/2155/2010, începând cu data de 08 ianuarie 2010, reclamantul a fost numit în funcţia de şef al Diviziunii Supravegheri Operative şi Investigaţii din cadrul D.G.I.P.I.
Reţine instanţa de fond că nu sunt întemeiate susţinerile reclamantului, conform cărora nu ar fi fost realizată o reală reorganizare, ci a fost schimbată doar denumirea structurii de la conducerea căreia a fost înlăturat şi că, pe de altă parte, nu s-a realizat o modificare în proporţie de peste 50% din atribuţiile aferente funcţiei publice deţinute anterior de acesta.
Astfel, se arată în considerentele hotărârii atacate, reorganizarea realizată prin Ordinul Ministerului Afacerilor şi Internelor nr. 1/0529/2009 a însemnat, în ceea ce priveşte compartimentul de lucru condus de reclamant – Diviziunea Verificări Operative – comasarea acestuia cu Diviziunea Suport Tehnic iar compartimentul nou înfiinţat – Diviziunea Tehnică şi Supraveghere Operativă – reprezintă, în mod evident, o nouă structură cu atribuţii noi, constând, cel puţin din însumarea atribuţiilor celor 2 compartimente, anterior comasate, în cauză fiind vorba de o reorganizare efectivă a compartimentului de lucru din cadrul D.G.I.P.I.
În ceea ce priveşte cea de-a doua susţinere, referitoare la proporţia în care au fost modificate atribuţiile aferente funcţiei nou create, corespunzătoare noii structuri rezultate, prima instanţă a reţinut că, potrivit aprecierii autorităţii publice intimate, acestea au fost modificate într-o proporţie mai mare de 50%.
Or, arată instanţa de fond, în ceea ce priveşte cuantificarea proporţiei modificării atribuţiilor, autoritatea publică pârâtă are un drept exclusiv de apreciere, fiind vorba de o operaţiune tehnică de analiză a atribuţiilor, în raport cu încărcătura de activităţi, complexitatea, importanţa, dificultatea etc. acestora, aspecte care exced controlului instanţei de judecată.
3. Recursul formulat de reclamantul M.V. împotriva deciziei nr. 3551 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc.civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În motivarea hotărârii, judecătorul are obligaţia de a face referire la mijloacele de probă care l-au condus la soluţia pronunţată.
În hotărârea atacată nu există niciun fel de trimiteri la probatorii, iar uneori motivarea este confuză, deoarece argumentele referitoare la modificarea atribuţiilor în proporţie mai mare de 50% şi cele prin care se arată că autoritatea publică are un drept exclusiv de apreciere, se exclud reciproc.
3.2. Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la punctul trei al acţiunii – reîncadrarea pe funcţia avută sau pe un post similar, astfel cum a cerut prin adresele comunicate intimatului.
3.3. Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau greşita aplicare a legii.
Instanţa de fond a instituit un fine de neprimire, deoarece a considerat că, în ceea ce priveşte cuantificarea proporţiei modificării atribuţiilor, autoritatea publică pârâtă are un drept exclusiv de apreciere, aspecte ce exced controlului instanţei de fond.
Instanţa de judecată avea obligaţia să se pronunţe cu privire la modalitatea în care s-a făcut reorganizarea, cu referire la situaţia reclamantului.
4. Apărările formulate de intimatul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
4.1. Instanţa de fond a constatat în mod corect faptul că în ceea ce priveşte cuantificarea proporţiei modificării atribuţiilor, autoritatea publică are un drept exclusiv de apreciere.
4.2. Capătul de cerere referitor la reintegrare a fost respins ca urmare a respingerii capătului principal de cerere.
4.3. Recurentul a fost numit în funcţia de şef al Diviziunii Supravegheri Operative şi Investigaţii, prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/II/2155/ 2010.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
1.1. Hotărârea instanţei de fond a fost luată şi motivată în baza actelor depuse la dosar, judecătorul evidenţiind faptul că reorganizarea s-a realizat prin comasarea compartimentului condus de recurent cu Diviziunea Verificării Operative, ceea ce reprezintă înfiinţarea unei noi structuri, cu noi atribuţii.
Recurentul-reclamant nu a contestat noua organigramă, de unde rezultă că modificarea atribuţiilor cu peste 50% a noii structuri, îi este opozabilă.
1.2. Reîncadrarea recurentului-reclamant pe o funcţie similară era posibilă numai în situaţia existenţei acestei funcţii.
Reîncadrarea recurentului nu putea fi făcută pe oricare dintre funcţiile similare vacantate, ci numai pe acelea care corespundeau pregătirii profesionale a acesteia, precum şi a sarcinilor şi atribuţiilor executate anterior.
Or, nu s-a demonstrat în cauză că funcţiile enumerate de recurent şi vacantate la un moment dat îndeplineau aceste existenţe legale.
1.3. Instanţa de fond nu a adăugat la dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, deoarece nu a reţinut că actul administrativ prin care s-a realizat reorganizarea D.G.I.P.I. este exceptat de la controlul pe calea contenciosului administrativ.
De altfel, acest act nici nu a fost contestat de către recurent.
Împrejurarea că în cadrul procedurii de emitere a actului de reorganizare, autoritatea publică are un drept exclusiv de apreciere cu privire la cuantificarea proporţiei modificării atribuţiilor nu are semnificaţia unui fine de neprimire.
Procentul de modificare a atribuţiilor reprezintă o situaţie de fapt invocată de autoritatea emitentă şi verificată de instanţa de judecată, care apreciază asupra realităţii afirmaţiei.
Cum în prezenta cauză aceasta s-a confirmat, instanţa de fond a apreciat asupra legalităţii actului administrativ şi a respins în mod corect acţiunea ca neîntemeiată.
2. În concluzie, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei (sentinţei) nr. 3551 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2873/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3381/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
