ICCJ. Decizia nr. 2872/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2872/2011
Dosar nr. 10370/2/2010
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 4790 din 21 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi a dispus suspendarea executării HG nr. 266/2010, până la pronunţarea instanţei de fond.
2. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Din prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, rezultă că pentru soluţionarea favorabilă a cererii de suspendare trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiţii: cazul să fie bine justificat şi paguba iminentă.
Or, apreciază prima instanţă, în speţa dedusă judecăţii, reclamantul şi-a motivat cererea de suspendare strict în raport cu condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege şi a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor condiţii, întreagă argumentare privind, în realitate, fondul litigiului.
Astfel, se arată în considerentele sentinţei atacate, în baza HG nr. 161/2009, publicată în M. Of. nr. 117/2009, reclamantul a exercitat, cu caracter temporar, funcţia publică de subprefect al judeţului Mureş. Potrivit art. 92 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere se realizează prin promovarea temporară a unui funcţionar public care îndeplineşte condiţiile specifice, pe o perioadă de maxim 6 luni într-un an calendaristic, putând fi prelungită pentru maxim 3 luni cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Prin adoptarea HG nr. 266/2010 s-a constatat încetarea de drept a aplicabilităţii HG nr. 161/2009, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de subprefect al judeţului Mureş de către reclamant, ca urmare a expirării perioadei de timp.
De asemenea, arată prima instanţă, suspendarea poate fi dispusă în condiţiile Legii contenciosului administrativ numai pentru acele acte administrative care produc efecte juridice, deci acele acte susceptibile de executare care să producă efecte în curs; or, în speţa dată, actul administrativ a cărui suspendare se solicită, respectiv H.G nr. 266/2010 creează efecte juridice, constată încetarea de drept a efectelor HG nr. 161/2009 privind exercitarea cu caracter temporar, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Maramureş de către reclamant, deci este de natură a produce efecte juridice.
Faptul că Guvernul României nu a procedat la numirea reclamantului în funcţia de subprefect al judeţului Mureş ca urmare a concursului organizat la data de 28 septembrie 2009, constituie, în opinia primei instanţe, o împrejurare care să creeze o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut.
Totodată, se arată în considerentele sentinţei recurate, reclamantul dovedeşte iminenţa prejudiciului pretins a fi suferit ca urmare a executării actului administrativ atacat.
Sub acest aspect, prima instanţă reţine că motivarea unei pagube iminente care ar consta în „neplata drepturilor băneşti aferente” este suficientă şi concludentă pentru a se considera că sunt întrunite condiţiile legale pentru suspendarea executării actului, întrucât o astfel de susţinere este de natură a răsturna, prin ea însăşi, prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat şi produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat.
3. Recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei nr. 4790 din 21 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
3.2. Actul administrativ a cărui suspendare a fost solicitată – HG nr. 266/2010, nu creează efecte juridice, ci constată încetarea de drept a efectelor HG nr. 161/2009 privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de subprefect al judeţului Maramureş, de către reclamant.
3.3. La data emiterii HG nr. 266/2010, reclamantul nu dobândise calitatea de înalt funcţionar, deoarece simpla comunicare a comisiei de concurs nu îi conferă această calitate.
3.4. Faptul că recurentul nu a procedat la numirea intimatului în funcţia de subprefect nu constituie o împrejurare care să creeze o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut.
3.5. În cauză sunt aplicabile prevederile art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 conform cărora persoanele care au promovat concursul naţional, pot fi numite în funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, de unde rezultă că numirea nu are caracter obligatoriu pentru persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică.
3.6. Conform dispoziţiilor art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999, promovarea temporară este o măsură cu caracter excepţional şi se realizează numai dacă funcţia nu se poate ocupa prin mobilitate.
3.7. Nu a fost dovedită nici iminenţa prejudiciului şi nu au fost administrate probe sub acest aspect.
II. Considerentele Înaltei Curţi – instanţă de recurs competentă.
1. Recursul este nefondat.
1.1. Contrar celor susţinute de recurentul-pârât, condiţiile cumulative impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite.
1.2. Este adevărat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 modificată şi completată, însă numirea în categoria înalţilor funcţionari publici, în urma promovării concursului nu poate fi lăsată la aprecierea arbitrară a organului ce are competenţa legală de numire în funcţia respectivă.
Dispoziţiile art. 42 din HG nr. 341/2007 sunt în sensul că „înaltul funcţionar public declarat admis va fi numit, potrivit legii, în funcţia publică pentru care a candidat”.
Intimatul-reclamant a fost declarat „admis” la concurs însă organul competent refuză numirea în funcţia publică pentru care acesta a candidat, fără a-şi motiva actul administrativ, invocând doar prevederile art. 18 alin. (1) şi (2) sus-menţionate.
Aceste prevederi legale se aplică numai în conformitate cu principiile ce guvernează adoptarea/ emiterea actului administrativ, unul dintre acestea fiind motivarea opţiunii autorităţii.
În speţă nu există nicio motivare a actului administrativ, de unde rezultă că reclamantul se află la dispoziţia arbitrară a autorităţii competente.
1.3. Pentru constatarea ca fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat se reţine şi emiterea anterioară a unui alt act administrativ, HG nr. 1167/2009, act ce a fost suspendat de către instanţa de contencios administrativ.
Emiterea anterioară a unui alt act administrativ reprezintă o altă împrejurare ce dovedeşte abuzul autorităţii.
1.4. Actul a cărui suspendare a executării s-a cerut în prezenta cauză are efecte juridice şi se încadrează în categoria actelor administrative. Decizia în sensul existenţei unei cauze de încetare de drept a aplicabilităţii unui alt act administrativ, nu doar constată existenţa unei stări de fapt, ci se şi pronunţă asupra acesteia, precum şi asupra situaţiei juridice a funcţiei ocupate de reclamant.
1.5. Iminenţa producerii prejudiciului este dovedită prin însuşi refuzul nemotivat al numirii pe funcţia publică permanentă şi a lipsirii reclamantului de unica sursă de venit, nemaifiind necesar a se face dovezi suplimentare, astfel cum susţine recurentul.
2. Faţă de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei nr. 4790 din 21 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2848/2011. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 2873/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
