ICCJ. Decizia nr. 300/2011. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 300/2011
Dosar nr. 7387/1/2010
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin Decizia nr. 3405 din 25 iunie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de E.N.G. împotriva Încheierii din data de 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de recurentul-reclamant E.N.G., prin mandatar E.D.M., de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 514/2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, faptul că măsura dispusă de prima instanţă reflectă interpretarea corectă a cadrului normativ al excepţiei de neconstituţionalitate.
Astfel, condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca norma criticată să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual, a obiectului şi a stadiului litigiului.
Cu referire concretă la criticile formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte a reţinut că din datele speţei nu rezultă că prin citarea intimaţilor-pârâţi la adresele indicate de către recurentul-reclamant şi prin afişare la uşa instanţei s-a produs acestuia din urmă o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin reformarea încheierii atacate, astfel că motivul de recurs este nefundat.
În altă ordine de idei, Înalta Curte a constatat că sintagma „un punct de vedere prin care se invocă excepţia de neconstituţionalitate”, consemnată în practicaua încheierii atacate, corespunde întocmai modului în care recurentul-reclamant şi-a intitulat înscrisul prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate, din această perspectivă neputând fi decelat nici un motiv de nulitate a încheierii, care să poată fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, s-a reţinut că textul legal menţionat vizează aspecte de drept substanţial ale litigiului, legate de natura şi înţelesul actului juridic dedus judecăţii, or, recurentul-reclamant nu a circumscris criticii sale argumente referitoare la actul juridic supus judecăţii, ci a criticat terminologia folosită în practicaua încheierii, fiind nemulţumit de consemnarea solicitării de a lua cunoştinţă de întâmpinare, în loc de a-i fi comunicată întâmpinarea în condiţii procedurale, aşa cum ar fi cerut în realitate.
S-a mai reţinut de către instanţa supremă că recurentul-reclamant a enunţat şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. - depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, dar nu a subsumat critici care să poată fi încadrate în temeiul de drept menţionat.
2. Împotriva acestei hotărâri, recurentul E.N.G. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., susţinând că în faţa instanţei de recurs nu a fost citat Municipiul Bucureşti – prin primarul general, ceea ce i-a adus un prejudiciu de 50.000 Euro.
3. Prin întâmpinarea formulată de intimatul Oficiul Poştal Bucureşti 41 se solicită respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată şi menţinerea deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
4. Prin întâmpinare, intimata Agenţia Naţională a funcţionarilor publici solicită respingerea contestaţiei în anulare, deoarece, chiar dacă instanţa de recurs nu ar fi îndeplinit procedura de citare a Municipiului Bucureşti, pentru ziua când s-a judecat pricina, singura îndreptăţită să se folosească de temeiul legal invocat de către contestator este Municipiul Bucureşti, prin primar, dacă această parte ar fi fost prejudiciată prin hotărârea instanţei de recurs.
5. Prezenta instanţă, analizând contestaţia în anulare formulată, urmează a constata neîndeplinite prevederile art. 317 pct. 1 C. proc. civ. şi a respinge cererea ca neîntemeiată.
5.1. Contestatorul critică Decizia civilă nr. 3405 din 25 iunie 2010 din perspectiva necitării în proces Municipiul Bucureşti, prin primar general.
5.2. Verificând actele dosarului se constată că, la data soluţionării recursului împotriva Încheierii de şedinţă din data de 26 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, Municipiul Bucureşti – prin primar general, nu era parte în dosar, acesta fiind introdus ulterior în proces, la cererea reclamantului – contestatorul din prezenta cauză, prin încheierea de şedinţă din 21 iunie 2010.
5.3. În dosarul de recurs nu a fost invocată lipsa de procedură cu Municipiul Bucureşti – prin primar general, nulitate ce poate fi invocată numai de partea căreia i se pricinuieşte o vătămare, respectiv numai de către unitatea administrativ-teritorială în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de E.N.G. împotriva Deciziei nr. 3405 din 25 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 308/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
