ICCJ. Decizia nr. 308/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 308/2011
Dosar nr. 6738/117/2010
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia primei instanţe.
Prin cererea înregistrată sub nr. 6284/110/2010 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanţii au invocat excepţia de nelegalitate a HCL nr. 320/2007 a Consiliului Local al Municipiului Cluj Napoca.
În motivarea acţiunii s-a arătat că autorizaţiile de construire nr. 1104 din 16 iulie 2007 şi nr. 1689 din 13 octombrie 2008, a căror anulare s-a solicitat, au avut în vedere HCL nr. 320 din 05 iunie 2007, a cărei nelegalitate s-a cerut a se constata în prezenta cauză, hotărâre prin care s-a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu pentru construirea stadionului C.F.R. E.X. Cluj, din Cluj-Napoca.
Prin Încheierea f.n. din 28 iunie 2010 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a admis cererea de sesizare a Tribunalului Cluj cu excepţia de nelegalitate a HCL nr. 320 din 05 iunie 2007, iar în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a dispus suspendarea judecării cauzei.
Pentru a pronunţa această încheiere, Tribunalul Bacău a reţinut faptul că fondul cauzei în cadrul căruia s-a invocat prezenta excepţie de nelegalitate, şi care priveşte anularea Autorizaţiei de construcţie nr. 1109/2007, precum şi anularea Autorizaţiei de construcţie nr. 1689 din 13 octombrie 2008, a fost de competenţa Tribunalului Cluj, iar ca urmare a strămutării cauzei la Tribunalul Bacău, acesta a fost investit cu anularea autorizaţiilor de construcţii cu numărul de mai sus.
A apreciat Tribunalul Bacău că strămutarea nu a vizat şi excepţia de nelegalitate ce face obiectul prezentului litigiu, motiv pentru care, în raport de criteriile care determină instanţa competentă teritorial prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv sediile şi domiciliile părţilor, soluţionarea prezentului litigiu este de competenţa Tribunalul Cluj.
2. Soluţia celei de-a doua instanţe.
Pe rolul Tribunalului Cluj prezenta cauză a fost înregistrată sub nr. 6738/117/2010, iar la termenul de judecată din 01 octombrie 2010, Tribunalul Cluj a înţeles, la rândul său, să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe.
Prin Sentinţa civilă nr. 3091/2010 din 1 octombrie 2010, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, cu privire la excepţia de nelegalitate a HCL nr. 320 din 05 iunie 2007, în favoarea Tribunalului Bacău şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Cluj şi Tribunalul Bacău, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
A reţinut Tribunalul Cluj că instanţa care trebuie să soluţioneze excepţia de nelegalitate a HCL nr. 320 din 05 iunie 2007, hotărâre care a stat la baza emiterii autorizaţiilor a căror anulare se cere în dosarul cu nr. 6284/110/2009 , este Tribunalul Bacău, în considerarea faptului că, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, de actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă depinde soluţionarea litigiului pe fond. Or, în condiţiile în care soluţionarea litigiului pe fond a fost strămutată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la Tribunalul Bacău, este evident că în cauză a operat o prorogare judecătorească de competenţă în sensul că toate cererile conexe, ce ţin de acest litigiu, trebuie a fi soluţionate de instanţa la care a fost strămutată pricina, tocmai pentru a nu fi înlăturate efectele strămutării.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ.
Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. (1) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care instanţa, în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constată că de actul administrativ vizat depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă.
Obiectul excepţiei de nelegalitate îl formează HCL nr. 320/2007 a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, ceea ce atrage competenţa materială a tribunalului, ca instanţă de contencios administrativ, fiind vorba de un act administrativ adoptat de o autoritate publică locală.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretate în raport de situaţia rezultată din faptul că judecarea litigiului în cadrul căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate fusese strămutată de la Tribunalul Cluj la Tribunalul Bacău, situaţie în care, potrivit art. 28 din aceeaşi lege, devin incidente prevederile art. 17 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile incidentale, precum cererea de faţă care are ca obiect excepţia de nelegalitate a HCL nr. 320/2007, sunt în căderea (în competenţa) instanţei competente să judece şi cererea principală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.R., ş.a., pe SC S Fotbal Club CFR 1907 Cluj SA, Primarul Municipiului Cluj Napoca, Municipiul Cluj Napoca, Compania Naţionala CFR SA Bucureşti, sucursala Regionala CFR Cluj, şi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2011. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 309/2011. Contencios → |
|---|
