ICCJ. Decizia nr. 311/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 311/2011
Dosar nr. 576/45/2009
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 august 2009 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta D.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea actului de constatare nr. 77/II/2009 prin care aceasta a constatat faptul că reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 23 ianuarie 2006 – 30 aprilie 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este angajată în cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi în funcţia de manager public din data de 23 ianuarie 2006 şi că, începând cu data de 10 aprilie 2009, a fost suspendată, la cerere, în baza art. 95 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani.
A mai arătat că, din data de 25 iunie 2007, este asociat la firmele SC H.R. SRL şi SC R.H.O. SRL, cu un procent de beneficii şi pierderi de 5%, fără a ocupa nici o funcţie şi fără a desfăşura vreo activitate remunerată, situaţie pe care a declarat-o în fiecare an în cadrul declaraţiei de interese, fără a efectua nici un demers în calitate de asociat, fără a semna acte, fără a face personal acte şi/sau fapte de comerţ. În consecinţă, nu poate fi încadrată în vreun caz de incompatibilitate, iar prin deţinerea calităţii de asociat este doar participant la beneficii şi pierderi.
Reclamanta a susţinut că actul de constatare contestat este emis cu încălcarea prevederilor legale, ea nefiind înştiinţată cu privire la începerea verificării, situaţie în care actul este nul de drept.
Prin sentinţa civilă nr. 61/CA din 9 martie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea introdusă de reclamanta D.M.I. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta Agenţia Naţională de Integritate a fost sesizată de Instituţia Prefectului Judeţului Iaşi cu privire la o posibilă stare de incompatibilitate în care se află reclamanta în dubla sa calitate de funcţionar public, respectiv manager public la Instituţia Prefectului Judeţului Iaşi şi asociat la firmele SC H.R. SRL şi SC R.H.O. SRL Iaşi.
La data de 10 martie 2009, pârâta a expediat înştiinţarea prin care i se aducea la cunoştinţă reclamantei faptul că sunt efectuate verificări în legătură cu o posibilă stare de incompatibilitate, adresă primită de reclamantă la data de 13 martie 2009.
Instanţa de fond a constatat, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, faptul că, din declaraţia de interese dată pe proprie răspundere la data de 04 februarie 2008, cu ocazia numirii în funcţie, reclamanta a menţionat calitatea de asociat cu un procent de 5% din capitalul social la SC H.R. SRL şi SC R.H.O. SRL, ambele cu sediul în municipiul Iaşi. Astfel, aceasta s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 23 ianuarie 2006 - 30 aprilie 2009, în sensul dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr.161/2003, întrucât a deţinut simultan atât funcţia publică de manager public la Instituţia Prefectului Judeţului Iaşi, cât şi calitatea de asociat la SC H.R. SRL Iaşi şi SC R.H.O. SRL Iaşi în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau nu, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata numirii sale, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată.
Curtea a apreciat că suspendarea activităţii societăţilor începând cu luna mai 2009 nu este relevantă, întrucât de la data când reclamanta a fost numită manager public şi până la data de 30 aprilie 2009 cea în cauză nu a efectuat nici un demers pentru a ieşi din starea de incompatibilitate, cu toate că a menţionat în declaraţia de interese, depusă la data de 04 februarie 2008, că este asociat la cele două societăţi comerciale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta D.M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs se aduc critici sentinţei atacate arătându-se, în esenţă, că deţinerea calităţii de asociat într-o societate comercială nu este enumerată în Legea nr. 161/2003 ca incompatibilitate cu funcţia publică.
De asemenea, precizează că deţinerea calităţii de asociat într-o societate nu reprezintă o activitate în sine, legea referindu-se doar la exercitarea de funcţii sau desfăşurarea de activităţi, or, în cadrul societăţilor comerciale unde este asociat nu a participat la acte decizionale sau care să fie privite ca activitate în cadrul acestora.
În cuprinsul hotărârii atacate nu se regăsesc argumentele pentru care au fost înlăturate apărările sale cu privire la aceste aspecte.
Precizează recurenta-reclamantă şi faptul că în mod eronat în cuprinsul actului contestat, s-a menţionat că s-a aflat în stare de incompatibilitate de la 23 ianuarie 2006, deşi a achiziţionat părţi sociale în cadrul celor două societăţi abia la 25 iunie 2007.
Se susţine şi faptul că nu a fost înştiinţată cu privire la începerea verificării în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 144/2007, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, cu modificările şi completările ulterioare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente la momentul emiterii actului atacat, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Deşi recurenta-reclamantă nu indică în mod expres motivele de nelegalitate ale hotărârii, instanţa de recurs apreciază că toate criticile formulate se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reţinut ca incident în cauză, întrucât criticile care vizează faptul că hotărârea nu cuprinde argumentele pentru care au fost înlăturate apărările sale sunt nefondate.
După cum se constată sentinţa atacată respectă cerinţele prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind menţionate în cuprinsul acesteia considerentele de fapt şi de drept care au condus la respingerea acţiunii reclamantei.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de asemenea, nu poate fi reţinut ca incident în cauză pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Necontestat este faptul că recurenta-reclamantă a deţinut calitatea de asociat la SC H.R. SRL Iaşi şi SC R.H.O. SRL Iaşi începând cu 25 iunie 2007, iar la 30 aprilie 2009 a fost suspendată activitatea celor două societăţi comerciale.
Recurenta-reclamantă a deţinut funcţia de manager public în cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi din 23 ianuarie 2006, iar începând cu 10 iunie 2009 a fost suspendată, la cerere, în baza art. 95 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
În cuprinsul declaraţiei de interese, recurenta-reclamantă a menţionat că deţine calitatea de asociat la cele două societăţi comerciale.
Potrivit art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, „(2) funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: ….lit. c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ, în sectorul public sau privat, în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată".
Rezultă din cuprinsul acestor dispoziţii legale interdicţia funcţionarilor publici de a desfăşura alte activităţi remunerate în cadrul societăţilor comerciale. Prin activităţi remunerate se înţelege inclusiv orice activitate aducătoare de venituri, altele decât cele obţinute ca urmare a exercitării funcţiei publice.
Întrucât, aşa cum s-a reţinut anterior, recurenta-reclamantă este asociat la cele două societăţi comerciale, este evident că acesteia i se cuvine o cotă din profitul acestora, cum dealtfel chiar aceasta a menţionat în cererea de recurs. Prin urmare, recurenta-reclamantă se încadrează în ipoteza normei juridice menţionate anterior, de a nu desfăşura „alte activităţi remunerate", situaţie în care intervine incompatibilitatea calităţii de funcţionar public cu cea de asociat a unor societăţi comerciale aflate în stare de funcţiune.
În consecinţă, în mod corect instanţa a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 menţionată anterior, fiind nefondate criticile cu privire la aceste aspecte.
Faţă de cele expuse, se reţine că este temeinică şi legală sentinţa atacată prin care s-a respins acţiunea reclamantei de anulare a actului de constatare nr. 76/I.I./2009, considerat ca fiind legal.
Este adevărat că, în raport de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, starea de incompatibilitate a recurentei-reclamante, în raport de dispoziţiile legale menţionate anterior, a intervenit pentru perioada 25 iunie 2007 – 30 aprilie 2009.
Faptul că în dispozitivul actului de constatare s-a prevăzut că recurenta-reclamantă în perioada 23 ianuarie 2006 – 30 aprilie 2009 s-a aflat în stare de incompatibilitate, potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/ 2003, iar în cuprinsul acestuia se reţine starea de incompatibilitate pentru perioada 25 iunie 2007 – 30 aprilie 2009, reprezintă o eroare materială care nu influenţează soluţia privind legalitatea actului, starea de incompatibilitate urmând a fi reţinută pentru perioada 25 iunie 2007 – 30 aprilie 2009.
Nu pot fi reţinute nici criticile privind încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (8), (9) din Legea nr. 144/2007, constând în faptul că recurenta-reclamantă nu a fost încunoştinţată despre începerea verificării de către Agenţia Naţională de Integritate în legătură cu o posibilă stare de incompatibilitate, întrucât intimata-pârâtă a făcut dovezi în acest sens, fiind corectă situaţia reţinută de instanţa de fond.
Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.M.I. împotriva sentinţei civile nr. 61/CA din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 30/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 345/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
