ICCJ. Decizia nr. 3119/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3119/20 12

Dosar nr. 1328/33/2011

Şedinţa publică de la 21 iunie 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de recurs

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii M.L.T.C., C.M.F., P.M., P.M.A., C.L.F., N.M.S., D.V., A.D., N.A.C., B.A.N., C.D.C., C.A., D.B.L.A., L.F.I., B.D.M., B.C., B.D., C.D., C.N.E.A.E., F.I.R., G.R., G.M.V., H.O.M., H.T., I.M.G., J.L., M.N., M.D.R., M.F.G., M.M.C., M.E., M.N.A., N.M., O.I., O.G.I., P.M.E., P.F.A., P.P.I.D., R.I.I., S.C., T.C., U.D.C., au solicitat în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului:

- obligarea pârâtei U.S.H. la eliberarea diplomelor de licenţă (absolvire) şi a suplimentelor de diplomă, a foii matricole, diplomelor de absolvire a cursurilor Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, respectiv modulele pedagogice;

- obligarea pârâtei U.S.H. la plata unor daune interese în cuantum de câte 100 RON pentru fiecare zi de întârziere pentru fiecare reclamant în parte, până la data eliberării efective a fiecărui act de studii menţionat mai sus, calculate de la data introducerii prezentei cereri şi până la data executării obligaţiei de către pârâtă;

- în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 să fie obligată pârâta U.S.H. ca în termen de maxim 30 de zile de la data emiterii hotărârii să elibereze toate actele de studii solicitate de către reclamanţi, în caz contrar, dispunerea măsurii amenzii în temeiul art. 24 alin. (2);

- obligarea pârâtului M.E.C.T.S. de a desemna unitatea de specialitate producătoare şi de a pune la dispoziţie pârâtei U.S.H. tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamanţilor a actelor de studii, de a li se recunoaşte titlul de licenţiaţi, certificat prin adeverinţele de studii ale reclamanţilor depuse la dosar şi emise de pârât, respectiv să-i vizeze recunoaşterea şi echivalarea actului de studii în vederea utilizării acestuia în străinătate, sub sancţiunea unor penalităţi de 100 de RON pentru fiecare zi de întârziere;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta Universitatea S.H. a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 737 din 9 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de acesta.

A fost admisă acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, dispunându-se obligarea pârâtei U.S.H. să elibereze în favoarea reclamanţilor diploma de licenţă, suplimentul de diplomă şi foaia matricolă şi după caz diploma de absolvire a cursurilor Departamentului pentru pregătirea Personalului Didactic, respectiv modulele pedagogice în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţe.

Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata unor daune interese şi a unei amenzi civile precum şi cele referitoare la recunoaşterea titlului de licenţiaţi, vizarea recunoaşterii şi echivalarea actului de studii, ca neîntemeiate.

Totodată, s-a admis excepţia lipsei de obiect, invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la individualizarea unităţii specializate producătoare de tipizate ca lipsit de obiect.

A fost admisă în parte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta U.S.H. în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

A fost obligat chematul în garanţie să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi a suplimentului de diplomă pentru reclamanţi şi intervenienţi în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe şi a respins capătul de cerere privind obligarea chematei în garanţie la plata amenzii civile, ca neîntemeiată.

În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S. este nefondată deoarece s-a solicitat obligarea acestui pârât să desemneze unitatea de specialitate producătoare a pune la dispoziţia pârâtei U.S.H. tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii, chiar dacă acestui organ al administraţiei publice centrale nu îi revin atribuţii şi competenţe directe în eliberarea diplomelor de licenţă, ci instituţiei de învăţământ superioară organizatoare.

Excepţia lipsei procedurii prealabile a fost respinsă pentru că au fost depuse înscrisuri care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că reclamanţii şi intervenienţii au absolvit facultăţi în cadrul U.S.H. forme de învăţământ la distanţă şi au promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009.

Instanţa de fond a arătat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a le elibera diplomele de licenţă în original şi foaia matricolă, deşi avea această obligaţie potrivit Ordinului nr. 2284/2007, astfel că refuzul este nejustificat.

Cu privire la desemnarea unităţii de specialitate producătoare, instanţa de fond a respins acest capăt de cerere ca lipsită de obiect, iar solicitarea de recunoaştere şi echivalare a actului de studii a fost respinsă ca prematură întrucât momentan actul de studii nu există în materialitatea sa.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, s-a reţinut că eliberarea diplomelor şi suplimentelor cerute de reclamantă nu poate fi paralizată de alte cauze decât culpa pârâtului, dar aceasta nu poate fi realizată fără concursul chematului în garanţie care în calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele şi tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diplome sau alte acte de studii celor în drept.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, reclamanţii M.L.T.C., C.M.F., P.M., P.M.A., C.L.F., N.M.S., D.V., A.D., N.A.C., B.A.N., C.D.C., C.A., D.B.L.A., L.F.I., B.D.M., B.C., B.D., C.D., C.N.E.A.E., F.I.R., G.R., G.M.V., H.O.M., H.T., I.M.G., J.L., M.N., M.D.R., M.F.G., M.M.C., M.E., M.N.A., N.M., O.I., O.G.I., P.M.E., P.F.A., P.P.I.D., R.I.I., S.C., T.C., U.D.C. şi intervenienţi în nume propriu, C.D., T.I., F.A., P.E., M.S., S.E., M.E., G.T., M.M., N.A. şi R.P.L.

I. În recursul declarat de M.E.C.T.S. s-au invocat ca motive de recurs:

- motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 4 C. proc. civ. pentru că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

S-a arătat faptul că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenţi care au promovat examenul de licenţă şi care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu conform legislaţiei în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

Practic, instanţa de fond s-a substituit M.E.C.T.S. şi A.R.A.C.I.S. şi a evaluat calitatea unor programe de studii, acordând şi diplome, deşi instanţele nu au competenţa de a se pronunţa cu privire la conţinutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor şi standardelor de autorizare provizorie sau acreditare şi au fost acordate diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale.

- motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru că sentinţa se bazează pe motive contradictorii, fapt care echivalează practic cu o nemotivare.

S-a invocat faptul că instanţa nu a arătat motivele pentru care instanţa de fond a pronunţat soluţia şi chiar a susţinut, contrar probelor administrate, că M.E.C.T.S. nu a contestat dreptul reclamanţilor de a obţine o diplomă în urma unor studii desfăşurate ilegal.

- motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că au fost ignorate prevederile legale din domeniul învăţământului superior.

Instanţa de fond nu a analizat hotărârile de Guvern prin care sunt acreditate/ autorizate să funcţioneze provizoriu structurile şi specializările universitare cu formele de învăţământ respective, dar a luat în considerare „contractele de studii” încheiate cu U.S.H. care nu sunt opozabile ministerului şi în nici un caz nu pot constitui temei legal pentru acordarea de diplome de licenţă pentru cei care au urmat forme de învăţământ organizate cu încălcarea cadrului legal.

Unicul responsabil pentru desfăşurarea activităţii de învăţământ este instituţia de învăţământ superior care are culpa exclusivă de a fi organizat „concursuri” fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxa de şcolarizare de la cât mai mulţi „studenţi”.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

II. În recursul declarat de reclamanţi şi intervenienţi s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii reclamanţilor şi a intervenienţilor.

În motivele de recurs s-a criticat soluţia instanţei de fond pentru că a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata unor daune interese şi a unei amenzi civile şi cel privind echivalarea actelor de studii, precum şi ca lipsit de obiect capătul de cerere privind individualizarea unităţii specializate.

S-a arătat că adresele reţinute de instanţă nu se referă la reclamanţi şi intervenienţi şi nu se impunea admiterea excepţiei lipsei de obiect.

Recurenţii critică şi respingerea capătului de cerere privind plata penalităţilor de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere pentru că nu au fost executate contractele de studii, capăt de cerere ce poate fi admis în raport de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivului de recurs invocat din oficiu, cu majoritate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiu se referă, în principal, la obligarea unei instituţii de învăţământ superior – Universitatea S.H., la eliberarea diplomelor de licenţă pentru reclamanţi şi intervenienţi.

Pârâta U.S.H. poate fi încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiţie orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Or, în speţa de faţă, prin Legea nr. 443/2002, a fost înfiinţată Universitatea S.H. din Bucureşti, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.

În altă ordine de idei, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.

Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condiţiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă) nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ. Această reglementare prevedea că, la nivel naţional, autonomia universitară se manifesta prin relaţia directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Educaţiei care, printre altele, avea competenţa de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului şi de a-l suspenda din funcţie.

Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.

În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În cauza de faţă, Universitatea S.H. nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.

În mod evident, Universitatea S.H. Bucureşti este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.

În alţi termeni, Universitatea S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.

Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale.

În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 pârâta fiind o autoritate publică locală, competenţa de soluţionare a cauzei revine, în primă instanţă, Tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului nu mai se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Reclamanţii au optat pentru instanţa de la domiciliul lor, astfel că nu se mai poate pune în discuţie competenţa teritorială a instanţei în soluţionarea cauzei.

De asemenea, se cuvine a observa dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.

Or, în litigiul de faţă, este evident faptul că cererea de chemare în garanţie este o cerere incidentală care va fi soluţionată de către instanţa competentă să soluţioneze cererea principală.

Faţă de cele anterior prezentate, Înalta Curte, în majoritate, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate,

Admite recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi M.L.T.C., C.M.F., P.M., P.M.A., C.L.F., N.M.S., D.V., A.D., N.A.C., B.A.N., C.D.C., C.A., D.B.L.A., L.F.I., B.D.M., B.C., B.D., C.D., C.N.E.A.E., F.I.R., G.R., G.M.V., H.O.M., H.T., I.M.G., J.L., M.N., M.D.R., M.F.G., M.M.C., M.E., M.N.A., N.M., O.I., O.G.I., P.M.E., P.F.A., P.P.I.D., R.I.I., S.C., T.C., U.D.C., intervenienţi în nume propriu C.D., T.I., F.A., P.E., M.S., S.E., M.E., G.T., M.M., N.A. şi R.P.L. şi pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei civile nr. 737 din 9 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3119/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs