ICCJ. Decizia nr. 342/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 342/2011
Dosar nr. 407/45/2010
Şedinţa publică de la 21 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor reintegrarea în funcţia publică din care a fost eliberat în mod nelegal, prin Ordinul nr. 72/2009 emis de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi daune-morale de 10.000 RON pentru repararea prejudiciului moral provocat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul nr. 582/2007, în urma concursului organizat conform H.G. nr. 1209/2003, a fost numit în funcţia publică de inspector şef al Inspectoratului Regional pentru Protecţia Consumatorilor, iar apoi prin ordinul nr. 72/2009, emis de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a fost eliberat din funcţia publică de conducător al Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Iaşi.
A mai arătat reclamantul, că prin sentinţa nr. 192/CA din 02 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în Dosarul nr. 272/45/2009, rămasă irevocabilă la 19 mai 2010 prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost anulat ordinul nr. 72/2009 şi a fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului veniturile salariale de care ar fi beneficiat în lipsa ordinului anulat.
b) Întâmpinarea formulată
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, cu motivarea că de la data la care i-a fost comunicat reclamantului răspunsul la plângerea prealabilă până la data introducerii acţiunii, 14 iunie 2010, au trecut mai mult de 6 luni, nefiind astfel respectat termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
c) Soluţia şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 246/CA din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi a respins ca tardivă acţiunea reclamantului.
Instanţa de fond a apreciat că sunt nefondate susţinerile reclamantului în sensul că termenul de introducere a acţiunii curge din momentul rămânerii irevocabile a sentinţei nr. 192/CA din 02 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, întrucât nu a existat niciun motiv obiectiv pentru care reclamantul nu a solicitat şi reintegrarea în funcţia publică din care a fost eliberat prin ordinul nr. 72/2009, în cadrul litigiului ce a format obiectul Dosarului nr. 272/45/2009.
S-a mai reţinut că termenul de 1 an poate fi aplicat potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 doar pentru motive temeinice, iar faptul că între părţi au mai existat şi alte litigii, nu poate fi apreciat ca un motiv temeinic în acest sens, iar în plus şi termenul de 1 an este depăşit în cauză.
2. Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs S.V.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că greşit a admis prima instanţă excepţia tardivităţii acţiunii, întrucât trebuie calculat termen de introducerere a acţiunii începând cu data când a formulat cerere de repunere în funcţie respectiv 17 ianuarie 2010, când a rămas irevocabilă hotărârea prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 72/2009 al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
A mai arătat că impunea aplicarea termenului prevăzut de art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, în raport de care termenul de introducere a acţiunii este de un an de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257 din 07 octombrie 2009.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu precizarea că în baza art. 106 din Legea nr. 188/1999, cererea privind reintegrarea în funcţie se formulează în faţa instanţei sesizată cu anularea actului.
c) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte examinând motivele de recurs, acţiunea, probele cauzei şi legislaţia aplicată, reţine:
Situaţia de fapt
Prin sentinţa nr. 192/CA din 02 noiembrie 2009 s-a anulat Ordinul nr. 72 din 31 martie 2009 emis de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor prin care reclamantul S.V. a fost eliberat din funcţia publică de conducere de inspector şef al Inspectoratului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Iaşi şi a fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului veniturile salariale de care ar fi beneficiat.
S-a reţinut că măsura dispusă a fost nelegală întrucât nu s-a făcut dovada că s-au modificat atribuţiile de serviciu în proporţie de 50%, aşa cum este reglementat în art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
În prezenta cauză a solicitat şi reintegrarea pe post.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 188/1999, art. 106, alin. (2) - La solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută .
Legea nr. 554/2004, art. 9, alin. (1) - Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţ ă.”
alin. (4) - În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. al României, Partea I .
alin. (5) - Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.
Art. 11 alin. (2) - Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz .
alin. (5) - Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere .
Din analiza situaţiei de fapt existentă în cauză se reţine că, prin acţiunea iniţială reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 72/2009 emis de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi plata de despăgubiri.
În drept, cererea s-a întemeiat pe art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, ordinul nr. 72/2005 a fost emis în baza Legii nr. 188/1999.
Potrivit art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea funcţionarului public în funcţia publică deţinută.
În cauză, reclamantul nu a solicitat reintegrarea prin acţiunea al cărei obiect a fost anularea ordinului de eliberare din funcţie.
Prezenta acţiune, având ca obiect reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere a fost introdusă la Curtea de Apel Iaşi la data de 14 iunie 2010, adică la mai mult de un an de la luarea la cunoştinţă despre actul vătămător, respectiv ordinul nr. 72 din 21 martie 2009.
Înalta Curte precizează că termenul de prescripţie de 6 luni şi cel de decădere de un an reglementate în alin. (1) şi (2) ale art. 11 din Legea nr. 554/2004, se calculează de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă şi respectiv de la data comunicării actului pretins vătămător.
Instanţa de fond a respins acţiunea ca tardivă, şi astfel s-a aplicat sancţiunea de drept procesual a decăderii din dreptul de a mai exercita acţiunea.
În cazul tardivităţii, al decăderii din drept, termenul de un an se calculează de la data comunicării actului, neprezentând relevanţă nici un altfel de aspect, cum ar fi cel legat de pronunţarea hotărârii irevocabile privind anularea actului.
Soluţia este rezultatul interpretării atât a art. 11 din Legea nr. 554/2004, cât şi a art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Din modul de redactare a textului art. 106 alin. (2) coroborat cu alin. (1) rezultă că la solicitarea funcţionarului public, instanţa care constată nulitatea actului, va dispune şi reintegrarea acestuia.
Astfel cele două cereri, de anulare şi reintegrare se soluţionează concomitent, de către aceeaşi instanţă, formularea legiuitorului având suficientă claritate.
Referirea din motivele de recurs la termenele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004 este nerelevantă, deoarece încetarea raportului de funcţie al reclamantului nu s-a întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 37/2009, ci pe Legea nr. 188/1999.
Mai mult, la data eliberării din funcţie nici nu a fost adoptată O.U.G. nr. 37/2009, pentru că ordinul de eliberare din funcţie s-a emis la 21 martie 2009, iar O.U.G. nr. 37 s-a adoptat la 22 aprilie 2009, astfel că declararea ca neconstituţională a O.U.G. nr. 37/2009, nu este de natură a produce vreun efect în cauză.
În ceea ce priveşte daunele morale pretinse, soluţia primei instanţe este temeinică, deoarece actul care se pretinde a fi cauzator de prejudicii morale este ordinul nr. 72 din 21 martie 2009, iar în raport de data de 14 iunie 2010, când s-a introdus acţiunea, cererea era tardiv formulată.
d) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, cererea reclamantului fiind formulată tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.V. împotriva sentinţei nr. 246/CA din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3107/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4477/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
