ICCJ. Decizia nr. 4477/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4477/2011
Dosar nr. 1034/42/2010
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 1034/42/2010, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Pucioasa, prin Primar, a solicitat instanţei să oblige pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice să efectueze un control cu privire la modul de atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare de pe lângă Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Dâmboviţa „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deşeurilor solide în judeţul Dâmboviţa”, iar în ipoteza în care s-a efectuat acest control, să se comunice documentele în cauză.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 258 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respinsă ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Pucioasa, reprezentat legal prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în temeiul art. 1, art. 2 alin. (1) lit. b) şi lit. r), alin. (2), art. 8 şi urm. din Legea nr. 554/2004, pârâta să fie obligată să efectueze un control cu privire la modul de atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare de pe lângă Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Dâmboviţa - Reabilitarea colectării, transportului, depozitarii, prelucrării deşeurilor solide în judeţul Dâmboviţa, iar, în ipoteza în care s-a efectuat un asemenea control, a solicitat să i se comunice documentul încheiat cu această ocazie.
Instanţa de primă jurisdicţie a constatat, din analiza dispoziţiilor legale care reglementează domeniul serviciului public de salubrizare, respectiv înfiinţarea, dezvoltarea , funcţionarea şi atribuirea contractelor că pârâta nu are atribuţii în domeniu respectiv.
Astfel, s-a reţinut că potrivit art. 5 şi art. 13 din Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităţilor cu modificările la zi, rezultă că autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale elaborează şi aprobă strategiile locale cu privire la dezvoltarea şi funcţionarea pe termen mediu şi lung a serviciului de salubrizare, ţinând seama de prevederile legislaţiei în vigoare, de documentaţiile de urbanism, amenajarea teritoriului şi protecţia mediului, iar procedura de atribuire şi regimul juridic al contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare a localităţilor este cea stabilită de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, conform prevederilor Legii nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Ca atare atribuţii în ceea ce priveşte monitorizarea atribuirii contractelor de delegare a serviciului de salubrizare în cauză, are potrivit art. 249 şi 300 din O.U.G. nr. 34/2006 Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice care poate solicita de la autorităţile contractante orice informaţie cu privire la aplicarea procedurilor de atribuire a contractelor de concesiune şi achiziţie publică.
Mai mult, în situaţia în care reclamanta avea dubii sau nemulţumiri cu privire la atribuirea contractului, ar fi uzat de procedura de contestare reglementată prin Cap. IX al O.U.G. nr. 34/2006.
Instanţa mai reţine, de asemenea, că pârâta potrivit art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 671/2007 modificată prin H.G. nr. 671/2007 şi H.G. nr. 1383/2009 are ca scop reglementarea, monitorizarea şi controlul la nivel central al activităţilor din domeniul serviciilor comunitare de utilităţii publice şi nu a modalităţii de atribuire a contractelor în domeniu, atâta timp cât există o reglementare specială în domeniu aşa cum s-a arătat mai înainte.
3. Recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Pucioasa, prin Primar.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, să efectueze un control cu privire la modul de atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare de pe lângă Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Dâmboviţa - „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deşeurilor solide în judeţul Dâmboviţa” în ceea ce priveşte competenţele în domeniul serviciilor de salubrizare, raportat la aplicarea reglementărilor cu prilejul acestei atribuiri.
Prin cererea de recurs, se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta arătând că hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, instanţa schimbând înţelesul lămurit al acestuia şi cu aplicarea greşită a legii.
Recurenta critică hotărârea motivând în esenţă că este greşită aprecierea instanţei de fond potrivit căreia pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice nu are competenţe legale în ceea ce priveşte procedura atribuirii contractelor de delegare a serviciului public de salubrizare, şi nu în domeniul serviciilor comunitare.
Susţine totodată că este eronată aprecierea potrivit căreia „(...) atribuţii în ceea ce priveşte monitorizarea atribuirii contractelor de delegare a serviciului de salubrizare în cauză are potrivit art. 249 şi 300 din O.U.G. nr. 34/2006 Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice care poate solicita de la autorităţile contractante orice informaţie cu privire la aplicarea procedurilor de atribuire a contractelor de concesiune şi achiziţie publica întrucât, atribuţii de control şi monitorizare a modului de aplicare a legislaţiei în domeniu (salubrizare) are pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice şi nu Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.
Solicită astfel să se constate că toate aspectele solicitate să fie controlate de pârâtei Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice intră în atribuţiile acestei autorităţi iar referirea făcută privind modul de atribuire a contractului de salubrizare este una în sens larg şi doar la cea de licitaţie reglementată de O.U.G. nr. 34/2004.
4. Apărarea intimatei.
Prin întâmpinarea depusă la 16 septembrie 2011 intimata Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei nr. 2589 din 25 noiembrie 2010 prin care s-a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, reţinând că pârâta pârâtei Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice nu are competenţe în ceea ce priveşte atribuirea contractelor de salubrizare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Acţiunea în contencios administrativ în care reclamanta a investit instanţa de contencios administrativ are ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice să efectueze un control cu privire Ia modul de atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare în cadrul Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Dâmboviţa - „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deşeurilor solide în judeţul Dâmboviţa” iar în ipoteza în care s-a efectuat acest control să i se comunice rezultatul cu documentele în cauză.
Cererea a fost formulată în temeiul art. 1, art. 2 alin. (1) lit. b) şi r) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Contrar susţinerilor formulate în motivarea recursului său, pârâta-intimată nu are atribuţii în domeniul vizat de controlul solicitat de recurenta-reclamantă.
Atribuţiile Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice sunt stabilite în conformitate cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, modificată şi completată prin O.G. nr. 13/2008, precum şi art. 2 din H.G. nr. 671/2007, modificată prin H.G. nr. 1383/2009, privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.
În cadrul acestor competenţe, strict limitate de lege, nu se regăseşte obligaţia de a monitoriza şi controla procedura de atribuire a contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare, cum în mod corect a reţinut prima instanţă.
Art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 indicat de către recurenta-reclamantă în cererea de recurs şi concluziile scrise depuse la data de 29 septembrie 2011 stabileşte într-adevăr că „Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice are următoarele competenţe şi atribuţii privind serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare:
j) monitorizează aplicarea şi respectarea de către operatori şi autorităţile administraţiei publice locale a legislaţiei primare din domeniu, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, a sistemului de preţuri şi tarife în vigoare şi aplică sancţiuni în cazul nerespectării acestora;
k) monitorizează respectarea şi îndeplinirea de către operatori a obligaţiilor şi măsurilor stabilite în condiţiile de emitere sau de menţinere a licenţei autorizaţiei”, însă cum s-a arătat în cadrul acestor competenţe strict indicate de lege nu se regăseşte obligaţia de a monitoriza şi controla procedura de atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare pentru care a investit instanţa de contencios administrativ.
Mai mult, art. 30 alin. (12) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, menţionează că procedura de atribuire a contractului de delegare a gestiunii este cea stabilită de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, precum şi de către H.G. nr. 71/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de cesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii din O.U.G. nr. 34/2006.
Astfel, autoritatea competentă cu monitorizarea atribuirii contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii este Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice şi nu Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, chemată în judecată de recurenta-pârâtă.
În raport de toate aceste împrejurări instanţa de fond a constatat în mod judicios că pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice nu are competenţe în ceea ce priveşte atribuirea contractelor de salubrizare, nefiind în prezenţa unui refuz de efectuare a controlului cu privire la modul de atribuire a contractului de delegare a serviciului de salubrizare de pe lângă Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Dâmboviţa „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deşeurilor solide în judeţul Dâmboviţa” în accepţiunea prevederilor legale menţionate mai sus.
l. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de casare sau modificare a sentinţei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Pucioasa, prin Primar, împotriva sentinţei nr. 258 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4716/2011. Contencios → |
|---|
