ICCJ. Decizia nr. 3472/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3472/2011
Dosar nr. 1474/44/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1474 din 17 noiembrie 2010, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta SC M. SA Brăila a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia De Plăţi Pentru Dezvoltare Rurală Bucureşti suspendarea efectelor actului administrativ fiscal reprezentat de procesul verbal de constatare nr. 23807 din 01 noiembrie 2010, privind proiectul din 15 februarie 2007 „Modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere de capacitate de producţie la SC M. SA, localitatea L.-S., Judeţul Brăila", până la soluţionarea în fond a cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat următoarele:
În perioada 06.2006 - 11.2007 reclamanta a realizat proiectul „Modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere capacitate de producţie la SC M. SA localitatea L.-S. Judeţul Brăila" proiect în valoare totală de 7.033.013 RON. Pentru finanţarea acestui proiect au depus cererea de finanţare şi au depus fonduri S.A.R.P.A.D. în sumă de 3.266.638,91 RON. Restul sumei a fost asigurat din surse proprii şi din credite bancare.
Proiectul a fost implementat în perioada 10.2006 - 11.2007 şi a constat în achiziţia unui număr de 24 de utilaje şi mijloace de transport.
Conform regulilor de obţinere a fondurilor S.A.R.P.A.D. şi a contractului de finanţare pe care l-au semnat, achiziţiile de bunuri s-au realizat astfel:
- au depus cererea de finanţare în care au precizat ce utilaje trebuiau achiziţionate şi au demonstrat necesitatea, oportunitatea şi eficienţa economică a acestor achiziţii:
- au emis cereri de ofertă către potenţialii furnizori de astfel de utilaje;
- au primit oferte şi au organizat selecţia de oferte stabilind astfel furnizorul şi obiectul pe care urma să îl achiziţioneze;
- au contractat, cumpărat şi plătit bunurile menţionate mai sus;
- dosarul de achiziţii a fost prezentat autorităţii contractante spre control şi aprobare.
Documentele au fost verificate de 3 reprezentanţi ai autorităţilor contractante şi avizate de conducerea acelei instituţii;
În baza verificării efectuate reclamanta a primit sumele cerute ca şi cofinanţare; până la data prezentei cu diferite prilejuri autoritatea contractantă a efectuat controale şi a solicitat documente şi/sau informaţii legate de implementarea şi exploatarea proiectului;
Conform procesului verbal de constatare din 01 noiembrie 2010 întocmit de A.P.I.A. - cap.7 „ Prevederi legale şi contractuale încălcate" reclamanta a fost acuzată că a încălcat prevederile contractului de finanţare din 15 februarie 2007 astfel:
-art. 7 alin. (1) -„Prezentul contract obligă părţile să respecte întocmai şi cu bună credinţă fiecare dispoziţie a acestuia în conformitate cu principiul obligativităţii contractului între părţile contractante în temeiul art. 969 C. civ. şi dispoziţiile Acordului Multianual de Finanţare încheiat între România şi Comisia Comunităţilor Europene cu modificările şi completările ulterioare".
- Art.(1) Anexa 1 „Prevederi generale care specifică: „(...) Nu sunt eligibile costurile oricăror servicii, bunuri şi lucrări care depăşesc echivalentul în RON a 10.000 euro pentru care Beneficiarul nu a obţinut oferte de la cel puţin trei furnizori(..) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa autorităţilor contractante pentru implementarea proiectului".
Art.14 „Eligibilitatea cheltuielilor" , alin. 14 (1), din Anexa 1 „Prevederi generale" la contract: „Următoarele cheltuieli nu sunt eligibile pentru finanţarea Uniunii Europene în cadrul Programului, conform Acordului Multianual de Finanţare(...) e) costurile oricăror servicii, bunuri şi lucrări care valorează mai mult de echivalentul în RON a 10.000 euro, pentru care beneficiatul nu a obţinut oferte de la cel puţin 3 furnizori(...)".
Art.17 „Neregularităţi, sume necuvenite şi restituirea finanţării" din Anexa 1 „Prevederi generale", alin. 17(3) - „în cazul încălcării de către beneficiar a prezentului contract Autoritatea Contractantă va înceta executarea contractului. în acest caz Autoritatea Contractantă va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului(...)
Anexa IV - „Instrucţiuni de achiziţii pentru beneficiarii Măsurilor 1.1, 3.1, 3.4" - Cap.I. „ Prevederi generale" potrivit conform cărora: „Costurile eligibile ale căror servicii, bunuri şi lucrări mai mari de echivalentul în RON a 10.000 euro, sunt eligibile dacă beneficiarii privaţi au obţinut oferte conforme de la cel puţin 3 furnizori".
Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 14 din legea contenciosului administrativ, reclamanta a precizat că întruneşte cele trei condiţii:
A. - a depus în termen contestaţia în cadrul procedurii administrative la organul fiscal care a întocmit actele a căror suspendare o solicită, existând ataşată acţiunii copia contestaţiei şi dovada comunicării şi de asemenea
B . - sunt îndeplinite cumulativ celelalte două condiţii; existenţei unui caz bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente pentru societate.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea cererii de suspendare, întâi pe excepţie, întrucât această cerere ar fi fost introdusă prematur, deoarece contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare din 01 noiembrie 2010, formulată de reclamantă, nu a fost soluţionată de autoritatea pârâtă şi pe fond ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 262 din 9 decembrie 2010 Curtea de Apel Galaţi a respins excepţia prematurităţii acţiunii formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a admis acţiunea formulată de SC M. SA şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 01 noiembrie 2010 privind proiectul din 15 februarie 2007 „Modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere de capacitate de producţie la SC M. SA şi a obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată.
Referitor la excepţia prematurităţii invocată de autoritatea pârâtă, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 215 C. proCod Fiscal, introducerea contestaţiei pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar dispoziţiile art. respectiv, nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ în temeiul legii contenciosului administrativ. Cu alte cuvinte, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ, independent de soluţionarea contestaţiei pe cale administrativă, dar nu şi anularea acestuia.
Cu privire la existenţa condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea a constatat existenţa cazului bine justificat, întrucât, aşa cum susţine şi reclamanta, s-a dezvoltat un obiectiv de investiţie foarte important, iar actul administrativ în litigiu, suscită îndoieli potrivnice cu privire la modul de calcul al sumelor de bani şi a temeiniciei acestor sume şi în final asupra legalităţii acestui act administrativ.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, cea de-a doua condiţie impusă de disp.art. 14 din Legea nr. 554/2004, în virtutea aceloraşi prezumţii subiective, având în vedere suma mare de bani aflată în litigiu, s-a reţinut că prin blocarea conturilor reclamantei, se produce un prejudiciu material viitor cu o perturbare gravă a funcţionalităţii economice a reclamantei.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
O primă critică adusă hotărârii recurate este aceea că instanţa de fond nu a prezentat motivele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia.
A doua critică adusă hotărârii atacate este aceea referitoare la greşita interpretare şi aplicare a legii în ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele argumente.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reţinerile ei constituind o dispoziţie arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil, aceasta fiind şi raţiunea pentru care a fost reglementat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Aceasta nu înseamnă însă că instanţa este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor părţilor care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, întrucât dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5 C. proc. civ., impun doar cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată şi ca aceasta să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, precum şi cele pentru care au fost respinse cererile părţilor (nu susţinerile acestora), cerinţă îndeplinită în speţă de hotărârea pronunţată de Curtea de Apel, care a expus motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în sensul anulării celor două acte administrative.
Pentru aceleaşi considerente nu pot fi primite nici criticile din recurs referitoare la faptul că instanţa de fond ar fi ignorat jurisprudenta C.E.D.O. referitoare la obligaţia instanţei de a realiza o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi cererilor de probatoriu ale părţilor.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs se apreciază că şi acesta este neîntemeiat în considerarea următoarelor argumente.
În cauză s-a constatat în mod întemeiat, că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea instanţei în condiţiile art. 7 din aceeaşi lege a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Existenţa unui caz bine justificat, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, a fost corect constatată de instanţa de fond în raport cu motivele de nelegalitate invocate de intimata-reclamantă în procedura administrativă şi ulterior, în procedura judiciară iniţiată pentru anularea procesului verbal de constatare din 1 noiembrie 2010 întocmit de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
De asemenea, se retine că, urmare a formulării acţiunii în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin sentinţa nr. 145 din 19 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus suspendarea efectelor procesului-verbal de constatare încheiat la data de 28 octombrie 2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare.
Instanţa de fond a considerat întemeiat ca fiind îndeplinită în cauză şi cea de a doua condiţie, privind prevenirea unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material, viitor şi previzibil.
Sub acest aspect s-a avut în vedere că, prin executarea silită a debitului contestat poate fi afectat echilibrul financiar al societăţii intimate,existând riscul încetării activităţii acesteia datorită imposibilităţii îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contracte aflate în derulare.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. 1, coroborat cu art. 316 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva sentinţei nr. 262 din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la 1000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC M. SA Brăila. Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3409/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3628/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
