ICCJ. Decizia nr. 3629/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3629/2011
Dosar nr.1106/2/2010
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
l.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 3171 din 07 iulie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cerere formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Afacerilor Externe; a obligat pârâtul să primească cererea de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri; a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind daunele cominatorii şi daunele morale şi a pârâtul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional cu admiterea cererii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că autoritatea, în mod nejustificat şi cu depăşirea termenului rezonabil de soluţionare, în sensul dispoziţiilor art. 6 din C.E.D.O., nu a soluţionat cererea reclamantei înregistrată pentru prima data în anul 2006.
Prima instanţă a înlăturat apărările pârâtului referitoare la existenţa numărului mare de cereri şi la activitatea supradimensionată, reţinând că aceste împrejurări nu pot justifica nesoluţionarea cererii reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, termenul rezonabil fiind cu mult depăşit în raport de data primei înregistrări, respectiv 2006, nesoluţionată nici în anul 2010.
Capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii a fost respins, instanţa reţinând că instituţia acordării daunelor cominatorii este lipsită de temei de drept substanţial în cadrul normativ creat de prevederile Legii nr. 554/2004, prevederile art. 24 din lege neavând incidenţă în cauză.
Capătul de cerere privind acordarea daunelor morale a fost de asemenea respins, întrucât reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului moral cauzat prin nesoluţionarea cererii.
Reţinând culpa procesuală a pârâtului ca parte căzută în pretenţii a fost obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, proporţional cu admiterea cererii. 2. Recursul formulat de pârât împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul-pârât a criticat hotărârea primei instanţe sub următoarele aspecte:
Instanţa de fond în mod greşit a apreciat că nu a fost respectat termenul rezonabil de soluţionare a cererii, întrucât un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt şi că există o justificare argumentată a împrejurării că reclamantei nu i s-a stabilit o dată pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei în cauză, nu a existat un refuz nejustificat de soluţionare a cererii de intenţie pentru stabilirea datei la care să depună dosarul de redobândire a cetăţeniei române, câtă vreme autoritatea pârâtă ainformat toţi petiţionarii de faptul că se va aplica un criteriu general obiectiv în procedura de invitare şi anume, cel cronologic, în limita timpului fizic de procesare a dosarelor într-o zi de lucru.
Pe de altă parte, a susţinut că prima instanţă nu a avut în vedere situaţia obiectivă existentă la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău şi a imposibilităţii autorităţilor române de prelucrare a tuturor cererilor într-un termen rezonabil.
În opinia recurentului, termenul rezonabil de rezolvare a cererii nu se regăseşte în legislaţia română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în jurisprudenţa C.E.D.O., dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.
Termenul rezonabil de procesare a cererilor se stabileşte în funcţie de toate circumstanţele relevante.
În determinarea caracterului rezonabil al unei proceduri a invocat cauza Katte Klitsche de la Grange, pe rolul C.E.D.O.
În altă ordine de idei, potrivit OUG nr. 5/2010, cetăţenii moldoveni, categorie ce se încadrează în dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea şi la sediul Autorităţii Naţionale pentru cetăţenie fără nicio restricţie în ceea ce priveşte situarea domiciliului sau condiţionat de obţinerea dreptului de şedere în România ori de o programare prealabilă.
Obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este netemeinică şi nelegală, cuantumul fiind exagerat în raport cu valoarea pricinii şi complexitatea muncii depuse de avocat.
În temeiul art. 274 alin. (3) din C.proc.civ, solicită modificarea cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, până la sumă rezonabilă de 150 RON.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimata-reclamantă s-a adresat în septembrie 2006 la Secţia Consulară a Ambasadei României de la Chişinău, prin care a solicitat comunicarea datei la care va putea depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, însoţită de documentaţia prevăzută de Legea nr. 21/1991, pârâta refuzând primirea cererii, reclamanta revenind cu aceeaşi solicitare la 04 octombrie 2010, cerere la care pârâtul nu a răspuns nici până la momentul sesizării instanţei.
Pornind de la această bază factuală, soluţia Curţii de Apel reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a legislaţiei incidente raportului juridic dedus judecăţii.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolupionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluţionarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române formulate potrivit art. 101, dar complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidenţa termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetăţeniei române, pentru că art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
În ceea ce priveşte criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci şi procedurii administrative, nu se poate face abstracţie de principiile cristalizate în jurisprudenta C.E.D.O., în aplicarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Durata rezonabilă a procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcţie de particularităţile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiţionarului şi cea a autorităţilor competente, miza litigiului.
Or, din această perspectivă, instanţa de fond a apreciat corect că a fost depăşită durata unui termen rezonabil, în raport cu data depunerii cererii de programare, lipsind de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri de către intimata reclamantă – 27 septembrie 2006 - şi data soluţionării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi a jurisprudenţei C.E.D.O.
Pe de altă parte, fără a face abstracţie de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte retine că în discuţie nu este însăşi rezolvarea cererii de redobândire a cetăţeniei, ci numai fixarea datei de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument suplimentar în sensul caracterului nerezonabil al duratei procedurii.
Aşa fiind, faptul de a nu răspunde solicitării intimatei-reclamante de programare în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române şi a actelor necesare reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Cât priveşte posibilitatea reclamantului de a depune cererea la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, Înalta Curte constată că aceste dispoziţii au fost adoptate în februarie 2010, în timp ce reclamantul şi-a manifestat intenţia de a depune cererea în anul 2006, astfel încât, la data adoptării OUG nr. 5/2010 termenul rezonabil de primire al cererii era depăşit, motiv pentru care soluţia adoptată de judecătorul fondului va fi păstrată.
Cu privire la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că art. 274 alin. (3) C. proc. civ. permite reducerea onorariilor avocaţilor, dacă se constată, motivat, că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că suma la care a fost obligat recurentul-pârât, respectiv 200 RON, este disproporţionată în raport cu elementele menţionate, mai ales că aceste cheltuieli au fost apreciate de judecătorul fondului proporţional cu admiterea cererii.
l.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs în consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de reformare a sentinţei atacate, potrivit art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei nr. 3171 din 07 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3628/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3929/2011. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
