ICCJ. Decizia nr. 384/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta M.G.M. a chemat în judecată M.S.S.P. Nucet, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1544/2009, prin care a fost eliberată din funcția de manager al S.P. Nucet și, pe cale de consecință, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 121 din 5 octombrie 2008, emisă în baza ordinului și repunerea reclamantei în funcția de manager interimar al S.P., precum și acordarea drepturilor bănești corespunzătoare, de la data emiterii ordinului, până la repunerea efectivă în funcția deținută.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost numită în funcția de manager interimar al S.P. Nucet, prin Ordinul nr. 371/2009 al Ministerului Sănătății.
La data de 5 august 2009, Ministrul Sănătății emite Ordinul nr. 1545 prin care reclamanta a fost eliberată din această funcție, urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 69/2009. în baza acestui ordin s-a emis și decizia de încetare a contractului de muncă nr. 121 din 5 octombrie 2009.
Deși a formulat două plângeri împotriva ordinului, reclamanta nu a primit nici un răspuns, până la formularea acțiunii.
Prin întâmpinare, pârâtul S.P. Nucet a invocat excepția tardivității formulării plângerii prealabile.
Soluționând cu prioritate această excepție, instanța de fond reține că prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la termenul de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ pentru solicitarea revocării în tot sau în parte a acestuia, au fost respectate, astfel că, excepția tardivității va fi respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că, în mod legal și temeinic, Comisia constituită prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 790/2009 a constatat că reclamanta nu se încadrează în cerințele legale necesare ocupării postului de manager, nefiind absolventă a unei instituții de învățământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ, consecința acestui fapt fiind încheierea actelor administrative contestate.
împotriva sentinței nr. 149/ CA din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, următoarele critici:
Prin dispozițiile art. 1 pct. 1 ale O.U.G. nr. 69/2009 s-au modificat prevederile art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 în sensul reglementarii obligației managerului de spital de a fi "absolvent al unei instituții de învățământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ și al unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar".
Or, ceea ce nu a avut în vedere Ministerul Sănatății atunci când a emis acest ordin este faptul că, reclamanta este absolventă a unei instituții de învățământ, superior, respectiv deține diplomă de master în domeniul economic, specializarea "Managementul financiar-contabil și juridic al firmei".
De asemenea, este îndeplinită și cea de a doua condiție de studii prevăzută la art. 178 alin. (2) în noua formă și anume cerința unor cursuri de perfecționare, reclamanta fiind absolventă a cursului de management spitalicesc organizat de Ș.N.S.P.M.S. din cadrul Ministerului Sănătății, precum și a programului de perfecționare "Managementul fazei spitalicești a intervenției medicale în dezastre" organizat de I.N.A., și un certificat de absolvire a unui program de specializare pentru ocupația de "manager" organizat în conformitate cu legislația privind formarea profesională continuă a adulților, curs recunoscut în comun atât de Ministerul Muncii cât și de către Ministerul Educației.
Chiar dacă reclamanta este absolventă a studiilor de licență în domeniul tehnic, fiind inginer în specializarea A.I.I., în condițiile în care legea nu distinge, condiționând doar existența absolvirii unei instituții de învățământ superior, îndeplinește condițiile de studii prevăzute la art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Recursul este nefondat.
Condiția de studii impusă managerului de spital, odată cu modificarea prevederilor art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, prin art. I, pct. 1 din O.U.G. nr. 69/2009 este aceea a studiilor de licență în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ.
Această exigență legală este formulată în termenii art. 178 alin. (2), astfel: "Managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ și al unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății."
în consecință, faptul că reclamanta posedă o diplomă de master în domeniul economic și, de asemenea, că aceasta a urmat cursurile de management spitalicesc nu prezintă relevanță din perspectiva textului legal precitat.
Reclamanta este posesoarea unei diplome de licență în domeniul tehnic, astfel că nu îndeplinește condiția formulată în termeni imperativi și inderogabili în Legea nr. 95/2006 în sensul că managerul de spital trebuie să fie absolvent al studiilor de licență în domeniile expres și limitativ enumerate în art. 178 alin. (2) din actul normativ precitat.
Este adevărat că în textul legal amintit se face vorbire și de cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, însă ca o cerință suplimentară în raport de condiția de bază a studiilor de licență, iar nu ca o alternativă la aceasta.
în fine, diploma de master nu suplinește condiția privind studiile de licență, chiar dacă este obținută în domeniul economic, enumerat în art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Față de cele ce preced, înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins, ca nefundat, recursul declarat de reclamantă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 767/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2784/2011. contencios → |
|---|
