ICCJ. Decizia nr. 389/2011. Contencios. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 389/2011
Dosar nr. 1272/46/2010
Şedinţa publică din 25 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Revizuienta S.G. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 - R, susţinând că definiţia dată actului administrativ este echivocă şi de neînţeles atât de către cetăţeni cât şi de personalul specializat din sistemul administrativ şi de justiţie.
Prin încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 – R.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 – R, deoarece excepţia invocată, nu vizează dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. privitoare la revizuire (Curtea fiind investită cu o cerere de revizuire a deciziei 1076/2010 pronunţată în recurs de Curtea de Apel Piteşti), dispoziţiile art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004 a căror neconstituţionalitate a fost invocată de către revizuientă neavând incidenţă în cauză.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs revizuienta S.G.
Recurenta a criticat încheierea pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept dispoziţiile art. 304 alin. (9) şi art. 312 C. proc. civ., susţinând că instanţa a aplicat greşit legea la soluţionarea cauzei, respectiv prevederile art. 29 din Legea nr. 47/2002.
S-a învederat că erau îndeplinite condiţiile prevăzute de textul menţionat anterior pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, recurenta fiind parte în procesul aflat în curs de judecată la Curtea de Apel Piteşti, ce formează obiectul dosarului 1272/46/2010.
A mai precizat că excepţia vizează textul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, care are legătură cu cauza în curs de judecată, excepţia fiind ridicată în soluţionarea unei cereri de revizuire a unei decizii date într-un recurs, în care s-a apreciat că certificatul de rol 759/90 eliberat de primăria Valea Mare nu ar fi act administrativ, deoarece nu dă naştere, nu modifică şi nici nu stinge raporturi juridice. A susţinut recurenta că respectivul text nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii, aşa încât în mod greşit i-a fost respinsă cererea de sesizare.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/2002 Curtea Constituţională poate fi sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe, ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, dacă respectiva excepţie este ridicată de una din părţile unui litigiu aflat în curs de judecată, ori de instanţa de judecată din oficiu, dacă dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au legătură cu soluţionarea cauzei şi nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Pentru admisibilitatea sesizării Curţii Constituţionale aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, astfel că neîndeplinirea unei din acest cerinţe conduce la respingerea, ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu respectiva excepţie de neconstituţionalitate.
În speţă, cererea de sesizare formulată de recurenta – reclamantă a îndeplinit numai trei dintre cerinţele art. 29 din Legea nr. 47/2002, în sensul că a fost invocată de recurentă în cadrul unui proces pendinte pe rolul unei instanţe de judecată, iar până în prezent Curtea Constituţională nu a declarat neconstituţional textul art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004, deşi în legătură cu acesta s-a mai invocat excepţia de neconstituţionalitate în cadrul altor litigii, excepţie respinsă prin deciziile 752 din iunie 2010, 67 din 15 ianuarie 2009 şi 1198 din 13 decembrie 2007.
În această ultimă decizie Curtea Constituţională a precizat că nu are competenţa de a se substitui legiuitorului cu prilejul rezolvării unor excepţii de neconstituţionalitate al căror obiect priveşte lacune legislative ori în cazul unor reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate, în acest sens fiind şi Decizia 159 din 19 noiembrie 1998.
În mod corect Curtea de Apel Piteşti a apreciat însă că textul art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind noţiunea de act administrativ, a cărui neconstituţionalitate a fost invocată de recurenta – reclamantă nu are legătură cu cauza în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, obiectul acesteia fiind reprezentat de o cerere de revizuire a deciziei nr. 1076 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, cadrul de soluţionare al acestei căi extraordinare de atac fiind reprezentat de dispoziţiile art. 322- 328 C. proc. civ.
În aceste condiţii, în mod corect prima instanţă a constatat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă, prevederile a căror pretinsă neconstituţionalitate a fost invocată – art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004, neavând incidenţă asupra modului de soluţionare a cererii de revizuire din dosarul 1272/46/2010 al Curţii de Apel Piteşti.
Constatând că încheierea atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat de S.G. împotriva încheierii din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul menţionat anterior, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.G. împotriva încheierii de şedinţă de la 10 decembrie 2010 a Curţi de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 378/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 39/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
