ICCJ. Decizia nr. 4472/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4472/2011
Dosar nr. 714/2/2011
Şedinţa publică din 30 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. 714/2/2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii I.B.P. şi V.I. prin mandatar I.B.P. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi cu funcţionarul care se face vinovat de refuzul de a rezolva dosarul, obligarea pârâtei la emiterea deciziei prevăzută de lege, decizie care să conţină titlul de despăgubire, ca răspuns la dispoziţia din 18 aprilie 2007 emisă de Primăria mun. Craiova, jud. Dolj, obligarea pârâtei să o transmită Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire; obligarea în solidar la plata daunelor a funcţionarului căruia i-a fost atribuit dosarul spre soluţionare, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 2423 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii I.B.P. şi V.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze la evaluarea imobilului situat în Craiova, jud. Dolj, compus din teren şi construcţie, ce face obiectul dispoziţiei din 18 aprilie 2007 emisă de către Primarul mun. Craiova şi să emită titlul de despăgubire în favoarea reclamanţilor, cu menţiunea că reclamantul V.I. beneficiază de 100% din contravaloarea construcţiei, iar pentru teren 50% (conform contractului de cesiune de drepturi din 01 noiembrie 2010, iar reclamantul I.B.P. doar 30% din contravaloarea terenului respectiv (conform aceluiaşi contract de cesiune de drepturi).
Instanţa a obligat pârâtul să transmită titlul de despăgubire către Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar - cu respectarea opţiunii exprimată de către reclamanţi, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa a respins capetele de cerere nr. 3 şi 4, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin notificarea din 2001 depusă în baza Legii nr. 10/2001 şi înregistrată la Primăria mun. Deva, reclamantul V.I. a formulat cerere în vederea acordării de masuri reparatorii pentru imobilul în situat în Craiova, jud. Dolj, compus din teren în suprafaţă de 540 m.p. şi construcţie demolată în suprafaţă construită de 131,85 m.p.
Prin dispoziţia din data de 18 aprilie 2007 emisă de Primăria mun. Craiova, jud. Dolj, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul descris mai sus, ce nu poate fi restituit în natură, dispoziţie ce a fost comunicată şi Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrată de aceasta sub Dosar nr. 12070/CC, spre validare în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
La data de 10 decembrie 2010 reclamanţii s-au adresat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - prin memoriu, solicitând să se emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire şi să fie transmisă Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, pârâta comunicând că pentru soluţionarea cererii ar fi necesară depunerea unor înscrisuri cu privire la descrierea construcţiei aferentă imobilului, care a făcut obiectul dispoziţiei emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prima instanţă reţine că în temeiul Legii nr. 247/2005 au fost stabilite etape administrative pentru obţinerea despăgubirilor prevăzute de lege, însă refuzul pârâtei de a proceda la evaluarea imobilului care a făcut obiectul notificării şi, ulterior, de a proceda la emiterea titlului de despăgubire potrivit cotelor reţinute mai sus este nejustificat.
Astfel, motivul invocat de către pârâtă în sensul că urmează a fi depuse şi alte înscrisuri privind descrierea construcţiei nu este justificat având în vedere că nu s-a indicat relevanţa acestora pentru desfăşurarea procedurii de evaluare şi emitere a titlului, fiind emisă o dispoziţie în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, care nu a fost atacată sub acest aspect, devenind astfel definitivă în sistemul căilor legale de atac conform Legii nr. 10/2001, existând elemente la dosarul întocmit pe numele reclamantului V.I., care să conducă la descrierea construcţiei care urmează a fi evaluată.
Totodată, instanţa de fond a constatat că pârâta nu a respectat condiţia termenului rezonabil de soluţionare a cererii formulată de către reclamanţi, dispoziţia de notificare fiind emisă în anul 2007, nefiind încă demarată nici în prezent procedura de evaluare a imobilului care a făcut obiectul notificării în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
De asemenea, instanţa a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale, suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire, precum şi obligarea în solidar la plata daunelor a funcţionarului căruia i-a fost atribuit dosarul spre soluţionare, având în vedere că reclamanţii nu au dovedit existenţa unui prejudiciu suferit urmare a nesoluţionării în cadrul termenului rezonabil a cererii acestora.
3. Recursul declarat de Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât şi dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă, în cererea de recurs, prezintă etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, menţionând că în cauza supusă judecăţii, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanţilor, în sensul că dosarul aferent dispoziţiei din 18 aprilie 2007, a fost transmis de Primăria mun. Craiova, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 12070/CC. Fiind analizată legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condiţiile Legii nr. 10/2001 de către reclamanţi, s-a constatat că dosarul trebuie completat cu: înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului construcţie, iar în etapa evaluării, dosarul de despăgubire a fost transmis la evaluatorul desemnat de Comisia Centrală în vederea întocmirii lucrării de specialitate (raportul de evaluare).
Susţine că instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a obligat Comisia la transmiterea deciziei la Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, fără a motiva acest capăt de cerere şi fără a avea în vedere că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care nu poate să formuleze o cerere de opţiune în numele reclamanţilor.
O critică distinctă vizează obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON.
Cu privire la acest aspect arată că obiectul cauzei îl reprezintă o obligaţie de a face şi nu o obligaţie bănească, făcându-se aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2003, care nu vizează o împotrivire din partea Comisiei, reprezentantă a Statului Român, precum şi faptul că nu dispune de un buget propriu pentru plata cheltuielilor de judecată.
Solicită totodată aplicarea prevăzută art. 275 C. proc. civ. arătând că pentru soluţionarea prezentei legi, a fost necesar un singur termen de judecată fără a se administra alte probe.
Prin concluziile scrise depuse la dosar în 20 septembrie 2011, recurenta-pârâtă învederează faptul că în speţa de faţă a fost întocmit raportul de evaluare, în şedinţa Comisiei Centrale din data de 26 mai 2011 a fost aprobată emiterea deciziei din 26 mai 2011 reprezentând titlu de despăgubire pe numele reclamanţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Intimaţii-reclamanţi au supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a păşi la etapa evaluării imobilului situat în Craiova, jud. Dolj, pentru care au formulat notificare din anul 2001 şi după finalizarea acestei operaţiuni administrative să emită titlu de despăgubire în cadrul procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prima instanţă, pentru argumentele expuse, a considerat că acest refuz este nejustificat.
Contextul formal al cauzei de faţă nu este contestat.
Astfel, în baza Legii nr. 10/2001 a fost depusă notificarea din 2001 iar Primăria Craiova prin dispoziţia din 18 aprilie 2007 a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, compus din teren şi suprafaţa de 540 m.p. şi construcţie demolată, ce nu poate fi restituită în natură.
În ceea ce priveşte contractul de concesiune de drepturi din 01 octombrie 2010 autentificat de BNP M.D., în raport de dispoziţiile art. 1393 C. civ., în vigoare la acea dată, reclamanţii au notificat pârâtei încheierea acestui contract cu notificare.
Este real că Titlul VII al Legii nr. 247/2005, reglementează etapele procedurii administrative şi că nu impune un termen pentru emiterea deciziei privind acordarea de titluri de despăgubire, însă prin această procedură nu trebuie să se ajungă la soluţionarea cu întârziere a cererilor şi, implicit, la încălcarea prevederilor legale şi a drepturilor fundamentale ale părţilor, cereri care trebuie astfel soluţionate într-un termen rezonabil.
Intimaţii-reclamanţi au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzei, potrivit art. 6 parag. 1 al C.E.D.O., termen care cuprinde durata procedurilor administrative impuse de lege.
După emiterea titlurilor de despăgubiri potrivit art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, urmează a se emite titlu de plată în conformitate cu dispoziţiile art. 141 alin. (4) şi alin. (5) şi a opţiunilor exprimate în condiţiile legii.
Împrejurarea că prima instanţă a prezentat procedura ulterioară emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, nu reprezintă o ultra petita, fiind expusă o etapă în cadrul procedurii legale pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, respectiv etapa valorificării titlului, care bineînţeles este supusă prevederilor legale menţionate, astfel cum au fost modificate şi completate prin OUG nr. 81/2007.
Cât priveşte critica recurentului-pârât cu privire la cuantumul prea mare al cheltuielilor de judecată la care a fost obligat către reclamanţi, se constată că este neîntemeiată.
Suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată reprezintă onorariul de avocat şi ea se justifică în raport de munca depusă de apărător, şi de pricina dedusă judecăţii cuantumul său nefiind nepotrivit de mare.
Instanţa de control judiciar consideră că în aceste condiţii nu este cazul a micşora onorariul apărătorului, nefiind astfel întrunite condiţiile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Cât priveşte susţinerea că această entitate nu are un buget propriu, pentru a suporta aceste cheltuieli de judecată, este evident că este neîntemeiată de vreme ce în dosar parte este Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar legea prin art. 247 C. proc. civ. nu distinge sub acest aspect decât dacă este în „partea căzută în pretenţii” ceea ce nu se poate contesta în cauză.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
În consecinţă, în raport de cele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. şi cel al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 2423 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4457/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 4473/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
