ICCJ. Decizia nr. 4691/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4691/2011
Dosar nr. 410/36/2011
Şedinţa publică din 12 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 14/CA din 05 mai 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 22 alin. (2) C. proc. civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A.I. SRL şi pârâta A.N.S.V.S.A. - Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 23253 din 22 octombrie 2010 Judecătoria Constanţa a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanţa. Instanţa a reţinut că, nota de inspecţie din 15 martie 2010 nu este un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, iar pârâta este o autoritate publică conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 541 din 25 martie 2011 Tribunalul Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Constanţa şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Constanţa, instanţă în drept să pronunţe regulatorul de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată SC A.I. SRL a solicitat anularea notei de inspecţie din 15 martie 2011 şi a sancţiunilor aplicate de agenţii din cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa. Din analizarea acestui înscris s-a constatat că, reclamanta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 3.000 RON, în temeiul art. 4 lit. a) pct. 5 din HG nr. 984/2005, respectiv cu amendă în cuantum de 6.000 RON, în baza art. 3 lit. b) pct. 2 din aceeaşi hotărâre.
În aceste condiţii, Tribunalul a stabilit că, obiectul acţiunii nu se include în sfera operaţiunilor juridice reglementate de Legea nr. 554/2004, natura litigiului fiind una civilă, respectiv plângere contravenţională, competenţa căzând în sarcina judecătoriei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal sub nr. 410/36 din 12 aprilie 2011.
Potrivit art. 22 C. proc. civ., instanţa a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa motivat de următoarele considerente:
Analizând cauza sub aspectul competenţei materiale, Curtea de apel a constatat că, obiectul cererii deduse judecăţii constă în anularea notei de inspecţie din 15 martie 2010 întocmită de către agenţii din cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa.
Deşi, prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC A.I. SRL a arătat că formulează „plângere contravenţională”, la dosarul cauzei nu s-a depus procesul verbal de contravenţie, pentru a se putea stabili în mod clar sancţiunea aplicată acesteia.
În condiţiile în care potrivit dispoziţiilor legale în materie, plângerea contravenţională nu poate fi angajată decât împotriva unui proces-verbal de contravenţie, iar Tribunalul Constanţa, în condiţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nu a stăruit în a solicita copia procesului-verbal de contravenţie, în opinia Curţii de apel nu se poate interpreta că „nota de inspecţie” este asimilată procesului-verbal, pentru a determina astfel competenţa generală a judecătoriei.
Se mai reţine că nici cu ocazia judecăţii la Tribunal, reclamanta nu a depus la dosar copia procesului-verbal de contravenţie, situaţie în care, pentru anularea notei de inspecţie devin aplicabile regulile speciale prevăzute de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Reţinând natura de contencios administrativ a raporturilor juridice întemeiate pe anularea notei de inspecţie, Curtea de apel a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 14/CA din 05 mai 2011, a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A.I. SRL arătând, în esenţă următoarele:
Deşi actul contestat, respectiv nota de inspecţie din 15 martie 2010 întocmită de către agenţii din cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa, este intitulat notă de inspecţie, acesta nu cuprinde numai neregularităţi găsite la punctual de lucru controlat, ci şi măsuri pecuniare, respective sancţiunea contravenţională aplicată, ceea ce face ca această notă să nu fie încadrată în categoria actelor administrative de control, ci reprezintă un proces-verbal de constatare a contravenţiilor şi aplicarea sancţiunii contravenţionale potrivit legislaţiei în materie.
Având în vedere faptul că nota de inspecţie priveşte măsurile imediat aplicabile, respective sancţiunea contravenţională stabilită în conformitate cu prevederile art. 4 lit. a) pct. 5 şi art. 3 lit. b) pct. 2 din HG nr. 917/2009 şi că prin această notă de inspecţie, agenţii constatatori aveau obligaţia de a pune în sarcina celui controlat doar remedierea aspectelor nelegale şi termenul în care urmau să se efectueze acestea, susţine recurenta că obiectul acţiunii nu se include în sfera operaţiunilor juridice reglementate de Legea nr. 554/2004, natura fiind una civilă, respective plângere contravenţională.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului în raport de înscrisurile depuse, de prevederile legale incidente şi faţă de criticile recurentei-reclamante, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constată că se impune admiterea recursului, pentru considerentele arătate în continuare.
Prin acţiunea cu care a investit instanţa de judecată, reclamanta SC A.I. SRL, a solicitat anularea notei de inspecţie din 15 martie 2010 încheiată de Direcţia Sanitar-Veterinară, şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa, ca şi exonerarea de sancţiunea contravenţională aplicată.
Pentru stabilirea instanţei competente din punct de vedere material să soluţioneze acţiunea astfel formulată, este esenţială stabilirea naturii juridice a actului contestat.
În acest context Înalta Curte reaminteşte, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, că în analiza naturii juridice a unui act administrativ, esenţiale sunt efectele juridice pe care le produce, natura măsurilor dispuse în conţinutul său, iar nu forma sau denumirea.
Astfel, sunt întemeiate criticile recurentei în sensul greşitei calificări acordate de către instanţa de fond în ceea ce priveşte natura juridică a actului de control atacat, întrucât acesta nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, în condiţiile în care scopul emiterii lui a fost aplicarea unor sancţiuni contravenţionale, în cuantum de 3.000 RON, în temeiul art. 4 lit. a) pct. 5 din HG nr. 984/2005, respective în cuantum de 6.000 RON, în baza art. 3 lit. b) pct. 2 din acelaşi act normativ, unităţii reclamante controlate în raport de constatărilor reţinute.
Faptul că actul contestat poartă denumirea de notă de inspecţie şi nu proces-verbal, iar prin conţinutul său au fost stabilite şi o serie de măsuri concrete de remediere în sarcina unităţii reclamante controlate, precum şi un termen de 30 de zile în acest sens, nu afectează natura civilă a acestuia în condiţiile în care emiterea sa s-a făcut cu un vădit scop sancţionator, prin constatarea şi sancţionarea unor fapte contravenţionale, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 32 din OG nr. 2/2001.
Aşadar este de necontestat că natura acţiunii promovate de reclamantă nu este una administrativă, pentru a atrage incidenţa dispoziţiilor Legii conteciosului administrativ, cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond, ci una civilă, ceea ce atrage competenţa instanţelor de drept comun, respective a judecătoriei, în raport de dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză şi va modifica hotărârea atacată, în sensul că va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A.I. SRL împotriva sentinţei nr. 14/CA din 05 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4638/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4704/2011. Contencios → |
|---|
