ICCJ. Decizia nr. 4707/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4707/2011
Dosar nr. 4804/2/2010
Şedinţa publică din 13 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii P.G., S.G., G.C., M.S., M.C., D.M., F.F.M., D.F. şi N.M., angajaţi ca personal conex la Tribunalul Prahova, au formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 129 din 19 aprilie 2010 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti, care a fost comunicată la data de 03 mai 2010 şi împotrivă hotărârii nr. 9 din 12 mai 2010 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, cerând să se constate că drepturile salariale stabilite pentru contestatori prin Decizia nr. 129 din 19 aprilie 2010 sunt mai mici decât cele de care beneficiau la data de 31 decembrie 2009, prin omisiunea acordării sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, recunoscut prin sentinţa civilă nr. 882 din 28 aprilie 2009 şi să se dispună modificarea deciziei nr. 129 din 19 aprilie 2010, în sensul că rămâneau în plată cu drepturile salariale avute anterior, care sunt mai mari, pentru a nu se ajunge la o diminuare a salariului brut calculat potrivit reglementărilor anterioare, conform art. 7 din Legea nr. 330/2009.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt încadraţi ca personal conex (şoferi, aprozi, agent procedural) cu contracte de muncă pe perioada nedeterminată la Tribunalul Prahova din circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Ploieşti, care, după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în M. Of. nr. 762/09.2009, a emis Decizia nr. 129 din 19 aprilie 2010, prin care se stabilesc salariile de bază, sporurile ce se acordă, începând cu data de 01 ianuarie 2010, omiţându-se pentru personalul conex sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Reclamanţii au precizat că, prin sentinţa civilă nr. 882 din 19 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Prahova au fost obligaţi să le plătească drepturile salariale reprezentând sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică lunar, începând cu data de 01 septembrie 2004 şi, în continuare, actualizate cu rata inflaţiei până la plata efectivă, precum şi faptul că diferenţierea, din punct de vedere al salarizării, între personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex, este discriminatorie şi nelegală.
Prin sentinţa civilă nr. 2532 din 30 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii P.G., S.G., G.C., M.S., M.C., D.M., F.F.M., D.F. şi N.M., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanţii îndeplinesc funcţia de personal conex în cadrul Tribunalului Prahova, iar prin contestaţia formulată împotriva deciziei Preşedintelui Curţii de Apel Prahova, aceştia au solicitat includerea în drepturile salariale şi a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% din salariul de bază şi a sporului de confidenţialitate de 15% din salariul de bază.
Prin hotărâre a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Prahova s-a respins contestaţia formulată ca neîntemeiată, reţinând că personalul conex nu se regăseşte în categoriile de personal care beneficiază potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 de cele două sporuri în discuţie.
S-a reţinut de către instanţă că, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) Anexa VI din Legea nr. 330/2009, între subiecţii ce au dreptul de a beneficia de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi cel de confidenţialitate este menţionat „personalul auxiliar de specialitate” şi că prin art. 1 din Legea nr. 567/2004 s-a făcut distincţie între „personalul auxiliar de specialitate” format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT şi „personal conex”, format din agenţi procedurali, aprozi şi şoferi.
Astfel, Secţiunea a IV-a din Legea nr. 330/2009 reglementează în mod expres drepturile salariale de care beneficiază fiecare categorie de personal, iar categoria personalului conex nu se regăseşte printre cele ce beneficiază, conform prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 330/2009, de cele două sporuri în discuţie.
Având în vedere că distincţia dintre cele două categorii de personal auxiliar de specialitate şi conex este expres prevăzută de însăşi legea cadru aplicabilă în materie, respectiv Legea nr. 567/2004, instanţa a apreciat că în cauză nu se poate vorbi de existenţa unor situaţii analoage şi comparabile, respingând acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii P.G., S.G., G.C., M.S., M.C., D.M., F.F.M., D.F. şi N.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost dată în procedura prevăzută de Anexa nr. VI, secţiunea a IV-a din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Anexa VI la Legea nr. 330/2009 - Lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Titlul „Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei”, Secţiunea a IV-a „Salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale personalului auxiliar şi personalului conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea”: „Personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curţii de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile”.
De asemenea, prin alin. (2) al aceluiaşi articol se precizează că: „Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.”
Aceste dispoziţii au caracter special, derogatoriu atât de la prevederile art. 299 C. proc. civ., cât şi ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte subliniază faptul că procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite personalului conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, începând cu data de 01 ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009, reglementată de art. 27 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009, are un caracter special în raport cu procedura generală de contestare a actelor administrative, reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În cauza de faţă, recurenţii-reclamanţi au formulat plângere împotriva deciziei nr. 129 din 19 aprilie 2010 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti şi a hotărârii nr. 9 din 12 mai 2010 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, plângere care a fost soluţionată irevocabil de Curtea de Apel Bucureşti.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (2), Anexa VI la Legea nr. 330/2009, împotriva hotărârii pronunţate nu se putea declara recurs.
După data de 01 ianuarie 2011, dispoziţiile legale citate au fost preluate de art. 7 alin. (1) şi (2) din Cap. VIII - „Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei”, Secţiunea I - „Dispoziţii comune”din Anexa nr. VI - „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora: Art. 7 alin. „(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.
(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.”
Or, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Cum sentinţa civilă nr. 2532 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este irevocabilă, constatându-se întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.G., S.G., G.C., M.S., M.C., D.M., F.F.M., D.F. şi N.M., împotriva sentinţei civile nr. 2532 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4704/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4709/2011. Contencios → |
|---|
