ICCJ. Decizia nr. 47/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 47/2011
Dosar nr. 746/32/2009
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, revizuientul A.N. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Serviciul Român de Informaţii, revizuirea sentinţei civile nr. 83 din 18 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 594/32/2007.
În motivarea cererii, a arătat că, în cursul judecăţii într-o altă cauză aflată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 16 noiembrie 2009 i-au parvenit două înscrisuri ce provin de la partea potrivnică, de care înţelege să se folosească în prezenta cauză.
Înscrisurile respective probează situaţia militară reală a reclamantului, care nu corespunde cu cea prezentată de pârâtă, reţinută şi de instanţă în sentinţa nr. 83 din 18 iunie 2007.
Revizuientul a precizat că a luat cunoştinţă de procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. S/180741 din 19 mai 2003, în timpul soluţionării cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 594/32/2007.
Prin întâmpinare, intimatul Serviciul Român de Informaţii reprezentat de U.M. 0198 Bucureşti a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
Instanţa de fond, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, excepţie care, având prioritate în raport de excepţia inadmisibilităţii, a soluţionat-o ca atare.
Prin sentinţa civilă nr. 36 din 29 martie 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul A.N., ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că, în privinţa termenului de revizuire, legea instituie termene cu o durată diferită în funcţie de motivele de revizuire invocate. În cauza de faţă, având în vedere precizările formulate, motivele cererii pot fi încadrate în cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar termenul în această ipoteză este de o lună.
Observând că cererea de revizuire a fost formulată la data de 18 noiembrie 2009, Curtea de apel a constatat că a fost depăşit cu mult termenul legal prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., cu atât mai mult, cu cât înscrisul în discuţie cunoscut şi la momentul judecăţii în dosarul nr. 594/32/2007 al Curţii de Apel Bacău, ar fi putut fi valorificat în cursul procesului respectiv.
Împotriva sentinţei civile nr. 36 din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, A.N. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului recurentul susţine că a primit înscrisul doveditor de la Tribunalului Covasna odată cu întâmpinarea, în dosarul 792/119/2009 la data de 16 noiembrie 2009, conform procedurii civile şi provine de la Serviciul Român de Informaţi. Acesta este semnat, înregistrat şi certificat fiind conform cu originalul, provine de la partea potrivnică, iar evidenţa certifică faptul că situaţia sa militară reală, de fapt şi de drept, la data de 19 mai 2003 , era alta decât cea prezentată de pârâtă şi reţinută în mod criticabil de Curtea de Apel Bacău în fundamentarea sentinţei nr. 83 din 18 iunie 2007 pronunţată în dosarul nr. 594/32/2007 motiv pentru care a solicitat revizuirea acesteia.
În judecarea cererii de revizuire ce face obiectul dosarului 746/32/2009 al Curţii de Apel Bacău, instanţa de fond a invocat din oficiu excepţia tardivităţii formulării acesteia, raportând punctul de plecare a termenului în prezenta revizuire la o decizie civilă a Tribunalului Covasna din 26 aprilie 2005.
Recurentul mai susţine că prin raportarea greşită la o decizie emisă înaintea sentinţei civile nr. 83 din 18 iunie 2007, a cărei revizuire a cerut-o, instanţa de fond a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al cererii de revizuire.
Se mai precizează că numai de la momentul la care cunoştea conţinutul actului nou putea să i se deschidă calea formulării revizuirii şi de atunci să curgă termenul.
Recurentul mai susţine că înscrisul doveditor este clasificat ca „secret de serviciu", nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, deoarece nu l-a primit de la autoritatea emitentă şi a luat cunoştinţă de conţinutul acestuia la 16 noiembrie 2009.
Unul din motivele cererii de revizuire l-a reprezentat şi faptul că la 16 noiembrie 2009, fiind citat într-o altă cauză, a primit înscrisul doveditor respectiv „Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. S/1807741 din 19 mai 2003" ce provine de la Serviciul Român de Informaţii în al cărui ştat de organizare funcţiona la data de 19 mai 2003 şi ocupa funcţia de şef birou II la biroul „G" Logistică.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Recurentul-revizuent A.N. prin cererea de revizuire formulată a solicitat anularea sentinţei nr. 83 din 18 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 594/32/2007, prin care a fost respinsă acţiunea ca tardiv formulată.
Recurentul-revizuient, fost cadru al U.M. 0793 Bacău a chemat în judecată Serviciul Român de Informaţii - UM 0793 Bacău pentru a fi obligat la plata drepturilor salariale care i-au fost diminuate prin Ordinul Directorului Serviciului Român de Informaţii DP 572 din 09 mai 2003. Recurentul-revizuent a precizat că nu a avut cunoştinţă despre conţinutul acestui ordin, despre care a aflat prin adresa nr. 71892/2006.
Nemulţumit de soluţia adoptată, recurentul-revizuient a atacat cu recurs sentinţa menţionată. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 4669 din 30 noiembrie 2007 a respins recursul, ca nefondat.
La peste doi ani de la rămânerea definitivă a sentinţei atacate, recurentul-revizuient a formulat cerere de revizuire.
Deoarece termenul de introducere a cererii a fost depăşit, instanţa prin sentinţa nr. 36/2010 a dispus respingerea acesteia, ca tardiv formulată.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, ca tardivă.
Potrivit art. 324 C. proc. civ. „termenul de revizuire este de o lună" şi se va socoti distinct pentru cazurile prevăzute la art. 322 C. proc. civ.
Revizuirea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Deci, în cauză termenul de o lună curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile, respectiv cu ocazia soluţionării dosarului nr. 386/2005 al Tribunalului Covasna.
Recurentul, într-o prima critică adusă sentinţei atacate, invocă faptul că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, fiind incidente în opinia sa dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ. „modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia".
Faţă de dispoziţiile textului incriminat, o asemenea abordare, în această cale de atac este nefondată, motivat de faptul că, instanţa de fond, a respins acţiunea recurentului ca tardiv formulată, fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurent potrivit căruia hotărârea judecătorească este lipsită de temei legal şi este dată cu aplicarea greşită a legii, nu poate fi primit.
În pricina de faţă instanţa a aplicat legea interpretând-o prin prisma ansamblului normelor juridice aplicabile situaţiei de fapt existente.
Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa civilă nr. 36 din 19 martie 2010 a reţinut, în mod corect faptul că „a fost depăşit cu mult termenul legal prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât înscrisul în discuţie cunoscut şi la momentul judecăţii în dosarul nr. 594/32/2007 al Curţii de Apel Bacău, ar fi putut fi valorificat în cursul procesului respectiv".
Această teorie este în acord şi cu motivarea instanţei de fond care precizează că „obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenului stabilit de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 pct. 1 din CEDO.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. iar susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite Curtea de Apel Bacău pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N., împotriva sentinţei civile nr. 36 din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 ianuarie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 46/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 51/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
---|