ICCJ. Decizia nr. 4960/2011. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4960/2011
Dosar nr. 524/45/2009
Şedinţa publică de Ia 26 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi reclamanta Asociaţia Consiliilor Locale Ţigănaşi - Probota a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale solicitând anularea parţială a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 1017 din 17 februarie 2009 emisă de pârâtă şi suspendarea acesteia.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 6 din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia Consiliilor Locale Ţigănaşi - Probota în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin încheierea din 10 ianuarie 2011 reclamanta Asociaţia Consiliilor Locale Ţigănaşi - Probota a renunţat la capătul de cerere vizând suspendarea deciziei contestate, astfel că instanţa a luat act de cererea de renunţare formulată.
Pe fondul cauzei, curtea a reţinut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale solicitând anularea parţială a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 1017 din 17 februarie 2009 emisă de pârâtă.
Prin decizia contestată a fost respinsă contestaţia reclamantei nr. 1017 din 17 februarie 2009 cu privire la debitul în cuantum de 190.298,89 RON, reţinându-se că documentele anexate contestaţiei dovedesc faptul că beneficiarul finanţării S.A.P.A.R.D. este Asociaţia Consiliilor Locale formată din Consiliul Local Ţigănaşi şi Consiliul Local Probota, ambele din judeţul laşi.
Asociaţia a fost constituită special pentru accesarea fondurilor S.A.P.A.R.D. care să permită realizarea proiectului „Modernizare drum comunal Kogălniceanu-Stejarii-Perieni-Probota” şi s-a înfăptuit prin încheierea contractului de asociere din data de 22 august 2002.
În ceea ce priveşte lucrările executate de alte firme decât SC C.F.I.G.C. SA, faptul că Agenţia S.A.P.A.R.D. a avizat executarea acestora, după justificarea necesităţii execuţiei unor lucrări suplimentare sau a unor lucrări modificate faţă de cele prevăzute iniţial, nu înseamnă că a avizat executantul lucrărilor. Procedura de achiziţii lucrări şi art. 7 din contractul de lucrări - Subcontractarea, prevede ca pentru situaţia că o parte mai mică de 10% din totalul lucrărilor contractate este executată de o altă firmă acest fapt poate fi făcut numai după înştiinţarea şi după obţinerea acordului scris al beneficiarului or Asociaţia Consiliilor Locale Ţigănaşi - Probota nu a prezentat un acord scris referitor la execuţia unei părţi din lucrări de către alte societăţi.
Instanţa a apreciat că decizia pârâtei este legală şi temeinică, reţinând că între Agenţia S.A.P.A.R.D. (în prezent A.P.D.R.P.), în calitate de Autoritate Contractantă şi Asociaţia Consiliilor Locale ale comunelor Ţigănaşi - Probota din judeţul laşi, în calitate de beneficiar, la data de 19 februarie 2003 s-a încheiat contractul nr. X, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 34.514.862.388 ROL pentru realizarea proiectului intitulat Modernizare drum comunal Probota-Perieni-Stejarii-Kogălniceanu”.
Obţinerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiţii stabilite şi acreditate de Comunitatea Europeană, condiţii care sunt obligatoriu de cunoscut şi respectat de către beneficiari - a se vedea în acest sens şi dispoziţiile art. 1, 2, 3 din Anexa nr. I - Prevederi Generale, la Contractul de finanţare, precum şi dispoziţiile legale referitoare la definirea „nereguli, neregularităţii, fraudei”: art. 17 alin. (1) din Anexa nr. 1 Prevederi Generale la contractul de finanţare şi art. 2 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător.
Instanţa a reţinut că „Manualul de reguli şi proceduri pentru contractele de achiziţii publice de servicii, bunuri şi lucrări” reprezintă reglementarea care stabileşte procedura pentru adjudecarea contractelor de achiziţii de bunuri, servicii şi lucrări de către beneficiarul cu care Agenţia S.A.P.A.R.D. a încheiat contractul de finanţare, în vederea execuţiei proiectului pentru care a obţinut ajutorul financiar nerambursabil (Manualul constituie Anexa nr. IV la contractul de finanţare între Agenţia S.A.P.A.R.D. şi beneficiar, conform art. 6 din contract).
În urma controlului efectuat, experţii D.L.A.F. au sesizat că în cadrul contractului de execuţie, constructorul SC C.F.I.G.C. SA a subcontractat către SC D. SRL laşi, activitatea specifică de verificare şi asanare a terenului de muniţie rămasă neexploatată în sol, conform contractului din 18 august 2003 în valoare de 47.835.000 ROL (fără TVA), iar către SC B.F. SRL laşi, a subcontractat execuţia de podeţe şi drumuri laterale conform contractului din 22 august 2003, în valoare de 2.207.633.145 ROL (inclusiv TVA).
Din verificările efectuate a rezultat ca SC C.F.I.G.C. SA nu a informat autoritatea contractantă şi A.P.D.R.P. despre serviciile prestate de cei doi subcontractori, în conformitate cu prevederile art. 7 - Subcontractarea din Condiţii generale pentru contractele de lucrări, fapt de altfel necontestat de reclamantă.
Prin adresa din 26 octombrie 2008, reprezentanţii SC C.F.I.G.C. SA au precizat că nu se impunea informarea autorităţii contractante având în vedere că respectivele contracte reprezintă contracte de prestări servicii.
Instanţa a reţinut că în cauza de faţă nu suntem în prezenţa unei subcontractări, în ce priveşte contractul încheiat cu SC D. SRL Iaşi, întrucât nu a fost încredinţată nici o parte a vreunei lucrări către un terţ, ci această firmă a efectuat lucrări conexe şi neprevăzute care se impuneau pentru finalizarea proiectului, caracterul acestor lucrări fiind, aşa cum susţine şi reclamanta, lucrări de prestări servicii. Aceste cheltuieli nu sunt eligibile însă potrivit art. 14 pct. e) din Anexa nr. 1 contractul de finanţare nu sunt cheltuieli eligibile, costurile oricăror servicii, bunuri sau lucrări pentru care beneficiarul nu a obţinut oferte de la cel puţin 3 furnizori, originalele acestora fiind incluse în declaraţia de cheltuieli.
Or, pe de o parte, instanţa a constatat că nu s-a făcut dovada că au existat şi alte oferte în acest sens, iar pe de altă parte un astfel de contract trebuia încheiat direct cu beneficiarul şi nu cu executantul contractului, or în cauză nici măcar nu a existat un acord scris al beneficiarului în vederea încheierii unui astfel de contract de executant. În ce priveşte contractul încheiat cu SC B.F. SRL Iaşi acesta are ca obiect executarea şi predarea de părţi ale investiţiei Modernizare drum comunal Probota-Perieni-Stejarii-Kogălniceanu, deci lucrări prevăzute în contractul de execuţie, acesta fiind în mod evident prin obiectul şi natura sa un contract de subantrepriză, deci a existat practic o subcontractare, devenind incidente dispoziţiile art. 17 din contractul cadru.
S-a reţinut că prin contractul de finanţare încheiat s-au prevăzut clauze exprese cu privire la responsabilitatea Beneficiarului în ceea ce priveşte interdicţia de subcontractare, fiind obligatorie respectarea condiţiei privind obţinerea autorizării prealabile scrisă a autorităţii contractante, condiţie ce în cauză nu s-a îndeplinit, acest lucru echivalând practic cu încălcarea contractului.
De fapt SC C.F.I.G.C. SA (constructorul) a înaintat către Asociaţia Consiliilor Locale Ţigănaşi - Probota un memoriu tehnico-economic în care a învederat necesitatea modificării cantităţilor de materii primă şi efectuarea unor lucrări specifice, conexe proiectului, motivat de descoperirea de muniţie din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, precum şi de structura defectuoasă a unei porţiuni de teren, fapt ce a impus introducerea unui sistem rutier cu platforme de întâlnire, fără însă a se specifica că aceste lucrări nu pot fi executate de contractant.
În primul rând instanţa reţine că executantul proiectului a fost cel care a încheiat cu SC D. SRL laşi, contractului nr. 13 din 18 august 2003, iar cu SC B.F. SRL laşi, a subcontractat execuţia de podeţe şi drumuri laterale conform contractului din 22 august 2003. Aceste contracte nu au fost vizate de reclamantă, astfel că potrivit art. 969 C. civ., acestea creează obligaţii doar între părţile contractante, valoarea lor trebuind a fi suportată de executantul SC C.F.I.G.C. SA.
Mai mult, se reţine aspectul că urmare a acestor cheltuieli suplimentare făcute de executant, s-a solicitat modificarea contractului cu reclamanta încheindu-se în acest sens actul adiţional nr. 1, prin care a fost suplimentată valoarea contractului cu suma de 706.126.621 RON, reprezentând lucrări suplimentare ce au fost suportate din capitolul Diverse şi neprevăzute.
La încheierea actului adiţional s-a avut în vedere memoriul tehnico-economic întocmit prin care sunt prevăzute lucrări de verificare şi asanare a terenului de muniţie. Prin urmare prin semnarea actului adiţional şi suplimentarea valorii iniţiale a contractului, executantul şi-a recuperat implicit cheltuielile proprii făcute prin încheierea celor două contracte, neexistând nici un motiv rezonabil ca facturile emise de cele două societăţi să mai fie solicitate încă odată spre decontare reclamantei.
Referitor la afirmaţia reclamantei potrivit cu care prin actele adiţionale încheiate cu Agenţia S.A.P.A.R.D. s-a aprobat efectuarea de lucrări de asanare şi deminare, precum şi construirea unui sistem rutier cu platforme de întâlnire, activităţi care iniţial nu erau incluse în soluţia tehnică propusă de proiectant şi nu se găseau în caietul de sarcini, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că la data de 06 octombrie 2003 între Agenţia S.A.P.A.R.D. şi reclamantă s-a încheiat actul adiţional nr. 1, al cărui obiect a fost modificarea bugetului iniţial în sensul trecerii diferenţei de 1.819.650.104 RON rezultată între valoarea contractului de lucrări şi valoarea serviciilor şi lucrărilor contractate, aşa cum a rezultat din încheierea procedurilor de licitaţie de pe o linie bugetară la capitolul 8 - Actualizare, deoarece în bugetul iniţial aceste cheltuieli pentru actualizare nu au fost incluse. Acest aspect rezultă din documentele justificative care stau la baza aprobării acestuia, respectiv raportul M.T.C.T. nr. 5296 din 17 septembrie 2003, nota explicativă nr. 11138 din 29 august 2003 şi memoriul justificativ nr. 11139 din 29 august 2003).
Mai mult, în justificarea modificării prin act adiţional reclamanta a depus o serie de contracte de lucrări şi servicii, printre care nu se numără şi cele încheiate cu SC D. SRL Iaşi sau SC B.F. SRL Iaşi.
Ulterior, la data de 30 septembrie 2004 s-a încheiat actul adiţional nr. 2, al cărui obiect a fost doar prelungirea duratei de execuţie a proiectului până la data de 20 octombrie 2004. Astfel, instanţa a constatat că prin niciunul din actele adiţionale menţionate, acte adiţionale ce modifică contractul de finanţare, nu s-a cerut aprobarea încuviinţării executării lucrărilor de asanare şi deminare de către o altă firmă decât adjudecatarul licitaţiei organizate pentru semnarea contractului de lucrări şi nu a fost modificat bugetul iniţial ca urmare a efectuării acestor lucrări. Mai mult din adresa de la dosar rezultă că reclamanta nu a solicitat la plată decontarea facturilor emise de către SC D. SRL şi SC B.F. SRL.
Curtea constată că potrivit art. 17 alin. (1) din Anexa nr. 1 (Prevederi Generale) a contractului de finanţare: Prin «Neregularitate» în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice încălcare a prevederilor contractului şi a Acordului Multianual de Finanţare ratificat prin Legea nr. 316/2001.
Faţă de aspectele prezentate mai sus, Curtea a apreciat că în mod corect pârâta a emis decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 1017 din 17 februarie 2009 considerând cheltuială neeligibilă suma de 1.902.988.903 ROL reprezentând contravaloarea lucrărilor executate SC D. SRL laşi şi SC B.F. SRL laşi întrucât chiar dacă efectuarea lucrărilor de cele două societăţi era pe deplin justificată, au fost încălcate dispoziţiile contractului cadru, prin nerespectarea condiţiei privind obţinerea autorizării prealabile scrisă a autorităţii contractante aşa cum s-a arătat anterior, culpa revenind reclamantei
3. Recursul declarat de Asociaţia Consiliilor Locale Ţigănaşi - Iaşi
Recurenta a criticat ca netemeinică şi nelegală hotărârea instanţei de fond, arătând că instanţa de fond a interpretat greşit actele deduse judecăţii.
Astfel, s-a arătat că instanţa de fond a conchis că cele două societăţi subcontractante au produs cheltuieli neeligibile prin costurile lucrărilor efectuate de acestea şi că era obligaţia constructorului principal de a informa autoritatea contractantă, or recurenta a arătat că indiferent de denumirea actului, ceea ce contează este comunicarea necesităţii suplimentării lucrărilor şi a preţului, ceea ce s-a şi realizat prin memoriul tehnico-economic depus la dosarul cauzei.
S-a prezentat pe larg situaţia de fapt a cauzei, arătându-se că este nelegală şi netemeinică măsura aplicată de pârâtă, întrucât se bazează pe propria turpitudine.
II. Decizia instanţei de control judiciar
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 304 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea parţială a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 1017 din 17 februarie 2009 emisă de pârâtă, cu privire la debitul în cuantum de 190.298,89 RON.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Soluţia decurge şi din aplicarea prevederilor art. 3 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi din fondurile de cofinanţare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanţe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislaţia în vigoare privind contestarea de plată a creanţelor bugetare.
Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, în temeiul art. 312-313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, ca casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Asociaţia Consiliilor Locale Ţigănaşi - Iaşi împotriva sentinţei nr. 6 din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4901/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5047/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
