ICCJ. Decizia nr. 505/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.505/2011
Dosar nr. 141/35/2010
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bihor, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.L.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi S.C.R. Băile Felix, anularea Ordinului nr. 1621 din 17 august 2009 emis de pârâtul Ministrul Sănătăţii, repunerea sa pe funcţia deţinută anterior, aceea de manager al Spitalului Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix şi obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la plata drepturilor salariale, retroactiv, de la data de 12 august 2010 şi până la reîncadrarea efectivă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost eliberat din funcţia de manager pentru că nu mai îndeplinea condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru exercitarea acestei funcţii, dar această susţinere contravine faptelor şi documentelor care se regăsesc în dosarul său personal.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul S.C.R. Băile Felix a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în raport de faptul că nu spitalul este emitentul actului administrativ atacat, ci Ministerul Sănătăţii. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu motivarea că potrivit art. 178 alin. (21) din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 69/2009, managerul trebuie să aibă specialitatea medicală şi să fie cadru didactic de predare într-un asemenea domeniu, ceea ce nu este cazul reclamantului, absolvent al unei facultăţi de drept.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Sănătăţii a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând că modificările legislative apărute în cursul anului 2009 au condus la schimbarea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru exercitarea funcţiei de manager.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa nr. 805/CA din 3 decembrie 2009, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Învestită cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa civilă nr. 805/CA din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C.R. Băile Felix, a admis acţiunea formulată de reclamantul R.L.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, a anulat Ordinul nr. 1621 din 12 august 2009 emis de pârâtul Ministerul Sănătăţii, a dispus repunerea reclamantului pe funcţia deţinută anterior, aceea de manager al Spitalului Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix, obligând pârâtul Ministerul Sănătăţii la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului, retroactiv de la data de 12 august 2009 şi până la reîncadrarea efectivă a acestuia.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Spitalului Clinic de Recuperare Băile Felix, instanţa a avut în vedere faptul că obiectul acţiunii îl constituie anularea unui ordin emis de Ministrul Sănătăţii, cu privire la care Spitalul Clinic de Recuperare Băile Felix nu are nici o legătură sau implicare.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1621 din 12 august 2009, reclamantul a fost eliberat din funcţia de manager al Spitalului Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix, începând cu data de 12 august 2009, iar din data de 5 august 2009 a încetat contractul de management nr. 146 din 14 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, încheiat între reclamant şi Ministerul Sănătăţii Publice.
Totodată, a reţinut că ordinul atacat a fost emis în baza dispoziţiilor Titlului VII - Spitalele, ale art. 178 alin. (1), art. 1833 lit. n) din Legea nr. 95/2006, art. II din OUG nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii 95/2006 şi concluziilor comisiilor numite prin Ordinul nr. 790/2009 pentru înfiinţarea comisiilor de verificarea îndeplinirii de către manager sau manager interimar ai spitalelor publice a dispoziţiilor OUG 69/2009.
În speţă, prima instanţă a constatat că reclamantul a făcut dovada că este absolvent al unor instituţii de învăţământ superior în domeniul juridic, că este cadru universitar (asistent universitar titular) la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Oradea şi că a absolvit cursurile de management spitalicesc la Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi Management Sanitar (Cluj Napoca) în perioada 19 iunie 2006 – 11 august 2006 şi de perfecţionare pentru managerii Spitalelor publice la aceeaşi Şcoală Naţională de Sănătate Publică şi Management Sanitar în perioada 15 septembrie 2008 – 10 octombrie 2008, ambele cursuri fiind agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.
Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că întrucât Spitalul Clinic de Recuperare Băile Felix este un spital clinic în care se desfăşoară activitate de învăţământ şi cercetare ştiinţifică, textul legal aplicabil pentru exercitarea funcţiei de manager este art. 178 alin. (21) din Legea nr. 95/2006 introdus prin OUG nr. 69/2009, managerul trebuind să îndeplinească două cerinţe, respectiv să fie cadru universitar sau medic primar şi să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.
În privinţa interpretării sintagmei „cadru universitar", prima instanţă a apreciat că această noţiune vizează o persoană - cadru didactic de predare nu numai în domeniul medical, întrucât specializarea medicală nu este impusă în mod imperativ în lege, devenind astfel aplicabil principiul de drept conform căruia „unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să distingă".
3. Recursul declarat de Ministerul Sănătăţii
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs de către pârât, pentru motive pe care partea le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul-pârât a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 178 alin. (21) din Legea nr. 95/2006, care trimit clar la „domeniul medical", cerinţa cu privire la calitatea de „cadru universitar" referindu-se, aşadar, la domeniul medical, iar nu la alte specialităţi.
Recurentul-pârât a criticat sentinţa şi în ceea ce priveşte repunerea reclamantului în funcţia de manager şi plata drepturilor băneşti aferente funcţiei până la reintegrare, arătând că, în temeiul art. 178 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 şi al art. III din Contractul de management nr. 146 din 14 decembrie 2006, contractul a încetat la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat (3 ani), adică anterior pronunţării sentinţei.
Din acest motiv, a precizat recurentul-pârât, soluţia de reintegrare este greşită, iar drepturile băneşti ar putea fi acordate numai, cel mult, până la data de 14 decembrie 2009, când a încetat contractul de management.
4. Apărările intimatului-reclamant
Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că legea nu prevede, în mod obligatoriu, ca studiile sau calitatea de cadru didactic universitar să fie în domeniul medical, neexistând nici un motiv pentru măsura dispusă nelegal prin Ordinul nr. 1621/2009.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursulu.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată fondată calea de atac, sentinţa fiind susceptibilă de critici pentru motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Ordinul supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ a fost emis în temeiul dispoziţiilor Titlului VII – Spitalele- ale art. 178 alin. (2), art. 1833, lit. n) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, art. II din Ordonanţa de urgenţă nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi concluziile comisiilor numite prin Ordinul nr. 790/2009 privind înfiinţarea comisiilor de verificarea îndeplinirii de către manageri sau manageri interimari ai spitalelor publice a dispoziţiilor OUG nr. 69/2009, aprobate de ministrul sănătăţii sub nr. IB/7028 din 14 iulie 2009 – anexa 1.
Motivarea în fapt a măsurii de eliberare a intimatului-reclamant din funcţia de manager al Spitalului Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix se regăseşte în concluziile comisiilor constituite prin Ordinul nr. 790/2009, la care preambulul Ordinului nr. 1621 din 12 august 2009 face trimitere expresă şi în care s-a reţinut că intimatul-reclamant a absolvit Facultatea de Drept – Ştiinţe juridice, are cursuri de management spitalicesc şi este asistent universitar la Facultatea de ştiinţe politice şi ştiinţele comunicării – Oradea.
Potrivit art. 178 alin. (2) şi (21) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, aşa cum a fost modificată şi completată prin OUG nr. 69/2009, în forma în vigoare la data emiterii ordinului: „2) Managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ şi al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.".
"(21) Pentru spitalele clinice în care se desfăşoară şi activitate de învăţământ şi cercetare ştiinţifică medicală, managerul trebuie să fie cadru universitar sau medic primar şi să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.".
Curtea de Apel şi-a fundamentat soluţia pe ideea că art. 178 alin. (21) nu prevede expres calitatea de cadru universitar exclusiv în domeniul medical, astfel că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să distingă.
Instanţa de control nu îşi însuşeşte însă această optică, pentru că interpretarea sintagmelor folosite în prevederea legală respectivă în conexiunea lor logică nu poate conduce decât la concluzia că, de vreme ce alin. (21) se referă la „spitalele clinice în care se desfăşoară activitate de învăţământ şi cercetare ştiinţifică medicală", este firesc, deşi legiuitorul nu a spus-o literal, ca managerul să îndeplinească cerinţa de a fi cadru universitar în învăţământul medical sau medic primar.
De altfel, privind comparativ cu alin. (2) al art. 178, alin. (21) exprimă intenţia legiuitorului de a impune o adâncire a specializării în domeniul medical, pentru managerii spitalelor clinice în care se desfăşoară activitate de învăţământ şi cercetare ştiinţifică medicală, spre deosebire de managerii celorlalte spitale publice, care pot fi absolvenţi de învăţământ superior în mai multe domenii: medical, economic, juridic sau administrativ.
Prin urmare, Înalta Curte constată că soluţia de anulare a ordinului contestat a fost pronunţată pe baza unei interpretări greşite a prevederilor art. 178 alin. (21) din Legea nr. 95/2006.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, care fac inutilă examinarea distinctă a criticilor legate de capetele de cerere accesorii (reintegrarea în funcţie şi drepturile băneşti acordate), în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 163 din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul R.L.C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 504/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 506/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
