ICCJ. Decizia nr. 52/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 52/2011
Dosar nr. 333/42/2010
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, reclamantul G.G. a contestat hotărârea nr. 5757 din 18 decembrie 2009 pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.
În motivarea acţiunii, contestatorul a arătat că i-a fost respinsă cererea prin care solicita ca la recalcularea pensiei să se aibă în vedere stagiul militar efectuat în cadrul D.G.S.M., deşi în arhiva intimatei sunt documente care atestă acest aspect, respectiv - adresa nr. 4087 din 15 noiembrie 2002 emisă de C.N.P.A.F., Circulara D.G.S.M. A40/87/2002, adresa nr. 2784 din 15 iulie 2003 emisă de C.N.P.A.F., invocând în drept dispoziţiile Legii nr. 309/2002.
Intimata a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Dâmboviţa în soluţionarea contestaţiei.
Prin sentinţa nr. 419 din 1 martie 2010, Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, reţinând că potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002 cu modificările si completările ulterioare, împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
La Curtea de Apel Ploieşti, prin cererea depusă la data de 14 aprilie 2010, reclamantul îşi precizează acţiunea arătând că, contestă Hotărârea nr. 5757 din 18 decembrie 2009 numai cu privire la data la care i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în sensul că data de la care trebuiesc acordate aceste drepturi este 1 septembrie 2008 şi nu 1 septembrie 2009 cum greşit a dispus Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000.
La termenul din 28 aprilie 2010, prezent personal, reclamantul a învederat instanţei că data de la care trebuie să-i fie acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, este 1 octombrie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 107 din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de G.G. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, şi în consecinţă a modificat, în parte, Hotărârea nr. 5757 din 18 decembrie 2009, a Casei Judeţene de Pensii Dâmboviţa, Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii 189/2000, în sensul că data de la care se acordă drepturile prevăzute de Legea 309/2002, este 1 octombrie 2008 menţinând restul dispoziţiilor hotărârii nr. 5757 din 18 decembrie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din hotărârea iniţială nr. 5703 din 24 octombrie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei, rezultă că cererea formulată de către reclamant pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, a fost înregistrată sub nr. 33665 din 29 septembrie 2008.
Având în vedere data când a fost înregistrată cererea de către reclamant pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea 309/2002, rezultă că, potrivit dispoziţiilor art. 5 din lege, data de la care urmează să-i fie acordate drepturile şi recunoscute prin Hotărârea nr. 5757 din 18 decembrie 2008, este 1 a lunii următoare celei în care s-a formulat cererea, respectiv 1 octombrie 2008 şi nu 1 septembrie 2009 cum greşit s-a stabilit prin hotărâre.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că deşi prin cererea nr. 33.665 din data de 29 septembrie 2008, contestatorul solicitase drepturile conform Legii nr. 309/2002, recurenta prin Hotărârea nr. 5703 din data de 24 octombrie 2008 i-a respins cererea, întrucât din documentele depuse nu rezultă că G.G. a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul D.G.S.M. - datele de identificare din adeverinţa depusă erau diferite de cele ale titularului.
Recurenta consideră că în mod eronat instanţa de fond a acordat drepturile de la data depunerii cererii iniţiale în condiţiile în care la data respectivă nu au fost depuse documente justificative în sensul încadrării în prevederile Legii nr. 309/2002.
În condiţiile în care hotărârea emisă de către recurentă a rămas definitivă cererea depusă de către contestator la data de 25 august 2009, a fost privită ca o nouă cerere la care au fost depuse documente justificative, astfel drepturile corect şi legal au fost acordate începând cu luna următoare depunerii acestei noi cereri.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.S.M., în perioada 1950 – 1961, beneficiază de prevederile acestei legicetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă în perioada sus menţionată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin HG nr. 1114/2002, şi cu livretul militar.
La data de 25 august 2009, în baza cererii nr. 12.687 şi a actelor doveditoare, reclamantul a solicitat comisiei din cadrul recurentei, recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 cu modificările şi completările ulterioare, deoarece a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul D.G.S.M. în perioada 1950-1961.
În urma cererii depuse, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Judeţene de Pensii Dâmboviţa a emis hotărârea nr. 5757 din data de 18 decembrie 2009 prin care a admis cererea reclamantului şi a constatat că perioadele înscrise în certificatul nr. DP 1180 din data de 12 august 2009, respectiv 09 aprilie 1958 – 16 ianuarie 1959, 12 septembrie 1959 -13 noiembrie 1959, respectiv 01aprilie 1960 – 07 ianuarie 1961 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.S.M. în perioada 1950-1961.
Corect şi legal, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 309/2002, drepturile s-au acordat începând cu luna următoare depunerii cererii însoţită de documentele justificative, respectiv cu data de 1 septembrie 2009.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a modificat Hotărârea nr. 8757/2009 , în ceea ce priveşte data de la care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală pe care o va modifica.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată, Înalta Curte va admite recursul şi, pe cale de consecinţă, va modifica sentinţa recurată în sensul că va respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, împotriva sentinţei civile nr. 107 din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului G.G., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 51/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 523/2011. Contencios → |
|---|
