ICCJ. Decizia nr. 5217/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5217/2011
Dosar nr. 2243/2/2009
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2011
Prin Sentinţa civilă nr. 3727 din 5 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2243/2/2009, a fost admisă acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul M.G. şi s-a constatat calitatea pârâtul de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea nr. P5608/07 din 20 mai 2008 adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. I/2102/04, printre persoanele verificate aflându-se pârâtul M.G.
Urmare a verificărilor întreprinse, Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii s-a adresat Curţii de Apel Bucureşti, cu acţiune în constatare, solicitând să se constate calitatea de lucrător al Securităţii a pârâtului, întrucât în dosarul I/2102/04 acesta a avizat anumite măsuri împotriva persoanei F.A. din Cluj Napoca, prin care i-a încălcat acesteia dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, dreptul la secretul corespondenţei şi cel la viaţă privată.
În baza probelor administrate în cauză în faţa instanţei de fond, s-a stabilit că:
În timpul regimului comunist din România, pârâtul M.G. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Securităţii, având grad de ofiţer. Astfel, a avut gradul de căpitan în cadrul Direcţiei Regionale Cluj, Serviciul 6 (1960) şi Serviciul 4 (1961), gradul de maior, şef al Secţiei a IX-a din cadrul I.J. Cluj (1969), de locotenent colonel, şef al Secţiei a IX-a din cadrul I.J. Cluj (1972) şi gradul de colonel, şef al Serviciului din cadrul I.J. Cluj (1983).
În această calitate, pârâtul a avizat interceptarea corespondenţei unei persoane, F.A., cu privire la care s-a stabilit că a expediat două scrisori anonime cu conţinut defăimător la adresa conducătorilor regimului comunist. De asemenea, pârâtul a avizat avertizarea persoanei în cauză.
În raport de cele expuse, Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Potrivit acestor dispoziţii, lucrător al Securităţii este orice persoană care având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii şi, prin activităţile desfăşurate, astfel cum au fost reţinute de instanţă, a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute atât de legislaţia internă în vigoare în acea perioadă, cât şi de legislaţia internaţională, respectiv dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu art. 19 din Pactul internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice; dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 33 (secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice) din Constituţia României din 1965, coroborat art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin instrumentarea de către pârât a dosarelor de investigaţii deschise în privinţa persoanei pentru stabilirea activităţii faţă de regim, măsurile avizate de către pârât fiind puse în aplicare,în sensul că a fost interceptată corespondenţa persoanei urmărite şi s-a procedat la avertizarea acesteia (adresa din 09 ianuarie 1984-fila 54 dosar).
Măsurile aprobate de către pârât dau expresie politicii de control al întregii populaţii, impusă regimul comunist de la acea vreme în vederea consolidării şi menţinerii sistemului totalitar.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul M.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esenţă, următoarele:
În raport de datele cauzei, înţelege să invoce excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, excepţia lipsei calităţii sale procesuale active fiind evident că CNSAS nu a acţionat în baza unui mandat de reprezentare, cerut expres de O.U.G. nr. 24/2008, precum şi excepţia necompetenţei materiale faţă de obiectul cauzei, Legea contenciosului administrativ fiind clară şi prohibitivă în a se pronunţa în materia actelor administrative de comandament militar.
Chiar dacă prin O.U.G. nr. 24/2008 se stabileşte competenţa unei singure instanţe, Curtea de Apel Bucureşti, nu înseamnă că legea organică a funcţionării instanţelor judecătoreşti poate fi modificată printr-o simplă ordonanţă de urgenţă.
Scopul acestei ordonanţe este străin de ideea de justiţie, iar egalitatea de tratament în justiţie nu este respectată, reclamantul din aceste acţiuni fiind favorizat aprioric de lege, în sensul că este scutit de plata unei taxe judiciare de timbru şi timbru judiciar.
Prin ordonanţa de urgenţă incidentă în cauză s-a abătut atenţia de la adevăraţii activişti ai partidului totalitar, persecuţia fiind canalizată spre un grup de foşti ofiţeri aflaţi sub jurământ militar, majoritatea pensionari.
Pe baza exclusivă a unor documente de arhivă, evocate trunchiat, simple măsuri şi proiecte pe hârtie au fost considerate acţiuni concrete de suprimare a dreptului de asociere, a dreptului la libertatea de exprimare a opiniilor etc.
Din nici un înscris depus la dosar nu rezultă că pârâtul a şi realizat acele sarcini impuse de un plan de măsuri sau că a exercitat acte de natura a leza sau suprima drepturile civile sau politice. Atribuţiile îndeplinite urmăreau prevenirea acţiunilor ostile şi ilicite împotriva statului de drept, de cunoaşterea stării de spirit în rândul populaţiei, a nemulţumirilor de natură a afecta munca şi viaţa paşnică.
Susţinerea că au fost îngrădite anumite drepturi este o speculaţie teoretică deoarece întreaga activitate avea caracter secret, ofiţerul fiind obligat să nu deconspire eventualele date despre o anumită persoană luată în studiu sau supravegheată. În mod neîntemeiat a fost admisă acţiunea, în condiţiile în care pârâtul nu s-a dedat la acte şi fapte de intimidare sau ameninţare.
Nu se poate vorbi de „îngrădire” atâta timp cât măsurile dispuse nu au fost puse efectiv în aplicare şi nu s-au materializat în fapte concrete de natură a înfrânge şi a suprima dorinţa individului de a se manifesta liber într-o anumită direcţie.
Simplul fapt că pârâtul a folosit, la ordin şi sub comandă militară ierarhică, mijloacele muncii informative, nu se poate încadra în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pe de altă parte, renunţarea la solicitarea prezentării înscrisului este în contradicţie cu principiile procesului civil, ale statului de drept şi ale Convenţiei europene a drepturilor omului (dreptul la un proces echitabil).
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, precum şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru argumentele expuse în continuare.
Referitor la excepţiile invocate de pârât în recurs, Înalta Curte constată că sunt nefondate.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, susţinerile pârâtului nu pot fi primite. Există un interes public major al promovării acţiunilor în constatare întemeiate pe prevederile O.U.G. nr. 24/2008, aşa cum se degajă neechivoc din conţinutul acestui act normativ - acela de a devoala activităţile de poliţie politică ale regimului comunist din România, demers care implică şi identificarea atât a persoanelor care au desfăşurat astfel de activităţi (lucrătorii de Securitate), cât şi a persoanelor care au colaborat cu fosta poliţie politică a regimului totalitar comunist (colaboratori ai Securităţii), conform definiţiilor legale din ordonanţa de urgenţă. În concret, în cauză, interesul este acela de a stabili dacă pârâtul, domnul M.G., a fost lucrător al Securităţii, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului, este de reţinut că, contrar celor susţinute de pârât, reclamantul CNSAS are calitate procesuală activă în acţiunile întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008, acesta fiind titularul acţiunii în constatare calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al fostei poliţii politice a regimului comunist, astfel cum rezultă neechivoc din prevederile art. 11 din actul normativ precizat.
În raport de cele de mai sus, nici excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu este fondată, reclamantul promovând acţiunea în constatare în calitatea sa de titular al acesteia, iar nu se reprezentant al altei persoane.
Excepţia necompetenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, de asemenea, nu poate fi primită.
Din perspectiva prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, în sensul în care au fost invocate de pârât, sunt neincidente în speţă, ordonanţa de urgenţă amintită, act normativ special şi ulterior Legii nr. 554/2004, instituind o procedură derogatorie de la dispoziţiile Legii contenciosului administrativ, în cadrul căreia nu se verifică legalitatea unui act administrativ, astfel că este în afara discuţiei că în speţă s-ar cenzura acte de comandament militar, aşa cum sunt definite în art. 2 lit. l) din Legea contenciosului administrativ.
Cât priveşte criticile referitoare la O.U.G. nr. 24/2008, acestea nu pot fi examinate de instanţa de contencios administrativ, abilitată doar cu controlul de legalitate al actelor infralegislative. Înalta Curte observă însă că pârâtul a formulat critici similare cu cele din recurs, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată în prezenta cauză în faţa instanţei de fond, critici care au fost examinate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010.
Înalta Curte va înlătura şi celelalte critici formulate de pârâtul M.G., în raport de actele şi lucrările dosarului, pe baza cadrului legal aplicabil în cauză.
Art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 explicitează semnificaţia termenului de „lucrător al Securităţii” şi precizează că „lucrător al Securităţii este - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Deci, textul de lege instituie două condiţii ce trebuie întrunite pentru ca o persoană să dobândească calitatea de lucrător al Securităţii:
1) să fi fost încadrat ca ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire;
2) - să fi desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.
Întrunirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de textul de lega a fost constatată în mod corect de către instanţa de fond în ceea ce-l priveşte pe recurentul-pârât.
Din înscrisurile depuse la dosar şi reţinute de prima instanţă, rezultă că recurentul - pârât a avut calitatea de ofiţer de Securitate între anii 1960 - 1983, perioadă în care a aprobat o serie de măsuri în dosarul nr. I/2102/04, în care se solicitase verificarea pârâtului în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, măsuri prin care a urmărit identificarea autorului unei scrisori adresate presei şi considerată ca având caracter denigrator la adresa conducătorilor regimului comunist din România. Măsurile dispuse au condus la identificarea persoanei în cauză, fiind urmate de lucrarea informativă, precum şi de avertizarea acesteia. În concret, măsurile aprobate de pârât au constatat în interceptarea corespondenţei persoanei în discuţie, dar şi obţinerea probelor de comparaţie.
Aşa fiind, cu îndreptăţire prima instanţă a reţinut încălcarea efectivă de către pârât a dreptului la secretul corespondenţei, dar şi a dreptului la libertatea de exprimare, protejate atât de Constituţia României, din 1965, dar şi de convenţiile internaţionale la care statul român era parte în epoca respectivă. Aşadar, îngrădirea drepturilor unei anumite persoane nu este o simplă speculaţie teoretică, după cum se susţine în recurs, ci este un fapt temeinic dovedit în baza probelor administrate în cauză. Apoi, faptul că pârâtul a acţionat la comandă militară nu exclude constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât. În filozofia O.U.G. nr. 24/2008, tocmai în privinţa unor astfel de persoane se pune problema dacă au desfăşurat activităţi de poliţie politică în timpul regimului comunist din România.
În fine, nici afirmaţia că i s-a încălcat pârâtului dreptul la un proces echitabil nu poate fi primită. Deşi acesta susţine că instanţa ar fi renunţat la solicitarea ca reclamantul să depună la dosarul cauzei un anume înscris, ceea ce în opinia sa, ar fi contrar art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, nu rezultă că o astfel de probă ar fi fost solicitată.
Faţă de cele ce preced Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.G. împotriva Sentinţei nr. 3727 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5083/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5314/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
