ICCJ. Decizia nr. 5400/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5400/20 12
Dosar nr. 7180/2/2011
Şedinţa publică de la 14 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul B.D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, anularea adresei din 5 aprilie 2011 emisă de I.G.P.R. şi obligarea la plata compensaţiei lunare de chirie cuvenită poliţiştilor începând cu 15 martie 2011.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că după absolvirea Academiei de Poliţie a fost repartizat la D.G.P.M.B., unde a lucrat până în 2001 când s-a mutat la I.P.J. Argeş, iar în anul 2002 a revenit la D.G.M.P.M.B.
A mai arătat reclamantul că din decembrie 2008, prin dispoziţia I.G.P.R. din 28 noiembrie 2008 dată în aplicarea ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 10627 din 20 noiembrie 2008, a fost mutat în interesul serviciului (de la D.G.P.M.B. la I.G.P.R.), iar în perioada 15 martie 2010-15 martie 2011 a beneficiat de compensaţie lunara de chirie conform H.G. nr. 284/2005, întrucât a fost mutat în cadrul I.G.P.R. în interes de serviciu.
Prin adresa din 5 aprilie 2011 emisă de I.G.P.R. i s-a refuzat acordarea în continuare a compensaţiei cu motivaţia că mutarea sa din anul 2002, de la I.P.J. Argeş la D.G.P.M.B., s-a făcut la cerere, iar nu în interesul serviciului.
Totodată, prin adresa din 24 mai 2011 a Ministerului Administraţiei şi Internelor i-a comunicat faptul că data la care trebuie îndeplinita condiţia ca poliţistul sa fie numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului este data depunerii raportului pentru acordarea compensaţiei lunare pentru chirie, însă pârâta I.G.P.R. refuza recunoaşterea dreptului sau la compensaţie.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta I.G.P.R. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că solicitarea reclamantului nu se încadrează in prevederile legale, întrucât art. 31 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 şi art. 2 din H.G. nr. 284/2005 prevăd faptul că, acordarea acestui drept, se face în situaţia în care poliţistul a fost numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului într-o alta localitate decât cea în care îşi are domiciliul.
A mai susţinut pârâta că potrivit art. 15 lit. f) din H.G. nr. 284/2005, dreptul la compensaţia lunara pentru chirie încetează la data mutării într-o altă localitate, iar reclamantul s-a mutat la cerere, din jud. Argeş în Mun. Bucureşti, la data de 1 august 2002, data de la care a încetat dreptul sau de a beneficia de compensaţie de chirie.
Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat de asemenea întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţie respinsă de instanţa fondului.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civila nr. 1315 din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că principala problemă in litigiu constă în interpretarea şi aplicarea art. 2 din H.G. nr. 284/2005.
A apreciat judecătorul fondului că dispoziţiile legale fac distincţie între mutarea la cerere şi cea în interesul serviciului, reţinând totodată că, potrivit prevederilor art. 15 lit. f) din H.G. nr. 284/2005, dreptul la plata compensaţiilor pentru chirie încetează de drept în cazul în care poliţistul s-a mutat la cerere într-o altă unitate din altă localitate.
Prima instanţă a constatat că la data de 1 august 2002 reclamantul s-a mutat la cerere în localitatea în care a solicitat chirie, respectiv de la I.P.J. Argeş la D.G.P.M.B. sector 4, secţia X1 Politie, apreciind totodată că de la această dată dreptul reclamantului de a beneficia de compensaţie de chirie în Bucureşti a încetat de drept.
Totodată, a mai reţinut judecătorul fondului, chiar dacă, ulterior mutării la cerere în Bucureşti, reclamantul s-a mutat in interesul serviciului tot în Bucureşti, acestuia nu îi mai sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 284/2005, fiind lipsită de relevanţă, în raport cu interpretarea dispoziţiilor legale incidente, împrejurarea că reclamantul a beneficiat de compensaţie lunară pentru chirie în perioada 15 martie 2010-15 martie 2011.
3. Recursul formulat de reclamantul B.D.M. împotriva sentinţei civile nr. 1315 din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul arată că prin sentinţa recurată s-a reţinut în mod greşit că la 1 august 2002 a fost mutat, la cerere, într-o unitate din altă localitate.
La data mutării, 1 august 2002, erau aplicabile prevederile art. 20 raportat la art. 76 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare şi care reglementau că mutarea dintr-o localitate în alta se putea realiza doar în interesul serviciului şi o singură dată pe an, iar în cazul în care nu se putea asigura spaţiu de locuit, se acorda compensaţie lunară pentru chirie, reprezentând 25% din solda lunară.
Recurentul nu s-a mutat la secţia de poliţie pentru care avea aprobările necesare, secţia X2 Poliţie, ci unde a fost nevoie, respectiv la secţia X1 Poliţie.
Menţiunea „la cerere” din cuprinsul actului extras din fila de evidenţă privind perioadele şi activităţile desfăşurate este eronată pentru a induce în eroare instanţa.
Nu există niciun raport prin care recurentul a solicitat mutarea la cerere, astfel cum afirmă intimatul I.G.P.R.
Domiciliul în municipiul Bucureşti îl avea din anul 2002. Faptul că în martie 2010 şi-a schimbat domiciliul în judeţul Argeş se datorează solicitărilor lucrătorilor de la D.M.R.U. care au aprobat compensaţia lunară de chirie şi care nu au dorit să se deplaseze la domiciliu şi să efectueze ancheta socială prevăzută la art. 2 din H.G. nr. 285/2002 şi art. 31^1 din Legea nr. 360/2002 şi din acest motiv s-a ţinut seama numai de art. 2 din H.G. nr. 285/2005 şi art. 31 din Legea nr. 360/2002.
4. Apărările formulate de intimatul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, mutarea s-a făcut la cerere, iar dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 80/ 1995 nu precizează că mutarea se poate realiza doar în interesul serviciului.
5. Apărările formulate intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române
Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat, recurentul-reclamant a fost mutat la cerere în localitatea în care a solicitat chirie, iar potrivit art. 15 lit. f) din H.G. nr. 248/2005, dreptul la compensaţia lunară pentru chirie încetează la data mutării într-o altă localitate.
Chiar dacă ulterior mutării sale la cerere în Bucureşti, recurentul s-a mutat în interesul serviciului tot în Bucureşti, acesta nu se mai încadrează în prevederile art. 2 din H.G. nr. 284/2005.
Mutarea la cerere nu a fost introdusă pentru prima dată de Legea nr. 360/2002, ci a existat încă din anul 1998, conform ordinului Ministerului de Interne din 1 iunie 1998, dat în aplicarea Legii nr. 80/1995.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursul este nefondat.
1.1. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum şi din înscrisul aflat la dosar recurs, intitulat raport din 3 iulie 2002, reiese că recurentul-reclamant a solicitat mutarea de la I.J.P. Argeş în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a municipiului Bucureşti, secţia X2 Poliţie, pe o funcţie corespunzătoare pregătirii.
În cuprinsul aceluiaşi raport s-a făcut menţiunea că nu se doreşte locuinţă de serviciu.
Raportul a fost avizat şi aprobat de persoanele competente în acest sens.
Cele două înscrisuri arătate sunt dovada de netăgăduit, că recurentul-reclamant, în anul 2002, a solicitat şi i-a fost aprobată mutarea la cerere şi nu în interesul serviciului, cum încearcă să demonstreze în cuprinsul motivelor de recurs.
În anul 2002 exista posibilitatea „mutării la cerere”, aceasta deoarece art. 76 din Legea nr. 80/1995 face vorbire despre „mutarea cadrelor militare în activitate”, în general.
Art. 20 din Legea nr. 80/1995 reglementează acordarea compensaţiei lunare pentru chirie numai în cazul mutării în interesul serviciului, însă textul nu interpretează în sensul interzicerii „mutării la cerere”, ci doar a acordării compensaţiei numai în anumite condiţii.
Ordinul Ministerului de Interne din 1 iunie 1998 emis în aplicarea Legii nr. 80/1995 cuprindea dispoziţii referitoare la mutarea la cerere şi în interesul serviciului.
Apreciem că nu are relevanţă asupra naturii juridice a mutării din anul 2002, împrejurarea că recurentul a fost mutat la D.G.P.M.B., secţia X1 Poliţie în loc de D.G.P.M.B., secţia X2 Poliţie, cum solicitase expres, din moment ce raportul din 3 iulie 2002 a fost aprobat astfel cum s-a cerut, „la cerere”.
1.2. Din perspectiva dispoziţiilor art. 2 din H.G. nr. 284/2005, relevant este felul mutării în altă localitate decât cea în care poliţistul îşi are domiciliul.
Astfel, mutarea din anul 2002 trebuie luată în considerare la aprecierea dreptului de a beneficia de compensaţie lunară pentru chirie, deoarece nu a fost în interesul serviciului.
Reiese că instanţa de fond a apreciat în mod corect că dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 284/2005 nu pot fi reţinute pentru rezolvarea favorabilă a cererii recurentului.
1.3. Cu privire la motivele de recurs ce fac referire la aplicarea dispoziţiilor art. 3 din H.G. nr. 284/2005 şi art. 31^1 din Legea nr. 360/2002 şi cuprinse în cererea intitulată completarea motivelor de recurs se observă că dispoziţiile art. 3 nu au fost invocate în adresa atacată şi nici în cuprinsul acţiunii de fond.
În mod firesc, nici prima instanţă nu putea să le aibă în vedere deoarece reprezintă un alt temei al acordării compensaţiei pentru chirie ce nu a fost solicitat în speţă.
În mod firesc susţinerea nu poate fi făcută direct în calea de atac a recursului şi printr-o completare tardivă a motivelor de recurs.
Recurentul are posibilitatea să solicite acordarea compensaţiei în baza art. 3 din H.G. nr. 284/2005, iar autoritatea competentă să se pronunţe.
Problemele schimbării domiciliului recurentului şi a anchetei prevăzute de art. 3 din H.G. nr. 284/2005, exced de asemenea, prezentei analize, ce a vizat interpretarea dispoziţiilor art. 2 din H.G. nr. 284/2005.
2. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.D.M. împotriva sentinţei civile nr. 1315 din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5314/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5416/2011. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
