ICCJ. Decizia nr. 5429/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5429/2011

Dosar nr. 13/45/2011

Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 ianuarie 2011, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, anularea Hotărârii nr. 4389/ R din 30 septembrie 2010 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că este îndreptăţit la recunoaşterea calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 întrucât, împreună cu părinţii săi, a fost deportat din jud. Iaşi, în jud. Mehedinţi în perioada 23 aprilie 1944 - 6 martie 1945.

Pârâta a invocat, în apărare, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei motivată de faptul că hotărârea emisă nu a fost contestată în termenul de 30 de prevăzut de lege.

Prin Sentinţa nr. 71 din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii şi a respins-o ca tardiv formulată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantului i s-a comunicat hotărârea Comisiei pentru Aplicarea Legii 189/2000, pe care o contestă în prezenta cauză, la data de 14 octombrie 2010, conform ştampilei poştale aplicată pe plicul în care s-a expediat hotărârea, iar contestaţia a fost depusă la instanţă în data de 6 ianuarie 2011, peste termenul de 30 de zile prevăzut în lege.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul R.I., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că a înţeles să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, la care a primit răspuns la data de 14 decembrie 2010, din acest moment putând fi calculat termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 189/2000 nu a avut cunoştinţă de conţinutul prevederilor legale referitoare la termenul în care putea introduce contestaţie.

Recursul este nefondat.

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304¹ C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea 189/2000, împotriva hotărârii emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, cel interesat poate face contestaţie la Curtea de Apel în „termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii”.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că pârâta a depus printre alte înscrisuri şi dovada comunicării hotărârii contestate, respectiv confirmarea de primire ( fila 31 dosar fond), din care reiese că reclamantul a intrat în posesia actului atacat la data de 14 octombrie 2010. Pe de altă parte, în cuprinsul Hotărârii Comisiei s-a indicat în ultimul alineat termenul de 30 de zile în care se poate contesta hotărârea în instanţa de contencios administrativ.

Reclamantul R.I. s-a adresat cu o contestaţie împotriva hotărârii menţionate, pe care a expediat-o tot autorităţii emitente, deşi Legea nr. 189/2000 nu prevedea această cale de atac, necunoaşterea legii neputând fi invocată în susţinerea pretenţiilor sale (nemo censetur ignorare legem).

Având în vedere că prin răspunsul dat contestaţiei administrative, autoritatea pârâtă nu a emis o nouă hotărâre producătoare de efecte juridice, care să poată fi atacată separat, rezultă că actul apreciat ca vătămător de către reclamant şi atacat în prezenta cauză este Hotărârea nr. 4389/ R din 30 septembrie 2010, comunicată recurentului la data de 14 octombrie 2010.

Calculând termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 de la momentul comunicării hotărârii, respectiv 14 octombrie 2010, rezultă cu evidenţă că acţiunea introdusă la data de 06 ianuarie 2011 este tardiv formulată, instanţa de fond pronunţând o soluţie legală şi temeinică.

În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.I., împotriva Sentinţei civile nr. 71 din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4361/2011. Contencios		ICCJ. Decizia nr. 3839/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: