ICCJ. Decizia nr. 544/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 544/2011
Dosar nr. 3340/2/200.
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 576 din data de 2 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul S.I. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul s-a angajat să furnizeze date care prezintă interes pentru organele Securităţii şi că în baza angajamentului, pârâtul a furnizat informaţii atât despre anumite persoane cu domiciliul în străinătate, care vizitau România, cât şi despre numitul T.G. care şi-ar fi manifestat, cu diferite ocazii, voinţa de a pleca în străinătate prin orice mijloace, inclusiv trecerea frauduloasă a frontierei.
A constatat instanţa că această din urmă informaţie a fost valorificată de Securitate, care a dispus verificarea persoanei respective, iar pârâtul a fost instruit să stabilească modalitatea prin care persoana în cauză va trece la realizarea acţiunii precizate.
În aceste condiţii, prima instanţă a apreciat că activitatea desfăşurată de pârât în baza angajamentului asumat îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, neprimind apărarea pârâtului privind faptul că organele de Securitate ar fi exercitat presiuni asupra sa pentru furnizarea de informaţii, întrucât acest aspect nu a fost probat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termenul legal pârâtul S.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se invocă de recurent încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că hotărârea instanţei de fond este nemotivată deoarece nu conţine motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Cu privire la acest motiv de recurs se arată că nu a înlăturat motivat susţinerile pârâtului-recurent privind existenţa calităţii de urmărit al fostei Securităţi, iar hotărârea care nu a fost motivată în sensul dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se încalcă dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul invocă greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 şi aprecierea eronată a probelor dosarului, respectiv faptul că cele trei note întocmite de pârât nu sunt relevante în stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii deoarece nu denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În motivele de recurs se arată că informaţiile puţine şi succinte furnizate de pârât, sub imperiul constrângerii şi al ameninţărilor pentru sine şi familia sa, nu vizează sub nici o formă activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci activităţi obişnuite ale persoanelor amintite.
Se arată că instanţa de fond nu a verificat în concret conţinutul notelor informative date de recurentul-pârât şi nu a ţinut cont de raportul din 18 februarie 1988 prin care s-a propus scoaterea colaboratorului „F." din reţeaua informatică a Securităţii pentru că a manifestat „reţinere" şi „rezervă" în discuţiile despre persoane semnalându-se faptul că pârâtul în cadrul întâlnirilor manifestă o tendinţă de eschivare de la rezolvarea unor sarcini trasate.
Se solicită admiterea recursului şi pe fond respingerea acţiunii în constatare formulată de intimatul-reclamant, ca neîntemeiată.
La dosar, intimatul – reclamant C.N.S.A.S. a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate şi de actele noi depuse în recurs în baza dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ., Curtea va aprecia pentru următoarele considerente, că recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi care reclamă încălcarea, de către instanţa de fond, a obligaţiei de a motiva hotărârea pronunţată în raport de dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., nu este întemeiat.
Hotărârea instanţei de fond respectă dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind motivată corect şi concret în fapt şi în drept, instanţa de fond expunând consideraţiile, în fapt şi în drept, care au format convingerea instanţei şi care au justificat soluţia pronunţată prin care s-a admis acţiunea formulată de intimatul C.N.S.A.S. şi s-a constatat calitatea de colaborator al recurentului-pârât.
Curtea nu va reţine încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil invocate în motivele de recurs deoarece instanţa de fond a argumentat corect de ce şi-a însuşit prin soluţia pronunţată nota de constatare nr. S/DI/1/3534 din 27 noiembrie 2008 şi motivele pentru care a înlăturat apărările formulate de recurent.
Al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi reţinut.
Instanţa de fond a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale şi a concluzionat, în raport de probele administrate că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul recurent.
Nu se poate reţine că instanţa de a luat în considerare numai nota de constatare şi că nu a verificat în concret notele informative date de pârât ulterioare semnării angajamentului din 19 septembrie 1986 sub numele de colaborator „F.".
Prin toate cele trei note se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist deoarece intenţia unei persoane de a-şi stabili definitiv domiciliul într-un alt stat sau trecerea frauduloasă a frontierei de stat reprezintă atitudini potrivnice regimului comunist. Aceasta deoarece motivaţiile din acea epocă istorică erau diferite, iar consecinţele erau specifice acelui regim totalitar.
Chiar dacă faptele denunţate constituiau infracţiuni şi erau şi sunt pedepsite şi de actualul cod penal – evaziunea fiscală sau trecerea frauduloasă a frontierei de stat, acest fapt nu înlătură existenţa primei condiţii deoarece pârâtul a fost recrutat de Securitate în vederea furnizării unor astfel de informaţii care erau privite de Securitate ca potrivnice regimului comunist, respectiv informaţii despre cetăţenii români care intenţionează să părăsească ţara sau care se află în exterior în anturajul „emigraţiei ostile".
Faptul că pârâtul – recurent a fost la rândul său urmărit de Securitate, în calitate de „sursă" şi a avut dosar alături de familia sa nu infirmă calitatea sa de colaborator al Securităţii în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008,
Curtea, analizând declaraţiile de martori depuse în recurs ca acte noi de către recurentul-pârât apreciază că acestea nu sunt relevante şi nu infirmă temeinicia sentinţei de fond. Faptul că martorii, în calitate de persoane urmărite de Securitate prin intermediul recurentului-pârât apreciază în anul 2011 că nu le-au fost încălcate drepturile fundamentale şi că informaţiile furnizate nu au avut consecinţe, nu demonstrează în sensul contrar celor reţinute în nota de constatare şi a celor reţinute de instanţa de fond.
În cauză este îndeplinită şi a doua condiţie care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale şi nu încălcarea efectivă a acestor drepturi în sensul că pârâtul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate în contextul istoric concret.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurentul-pârât S.I. împotriva sentinţei civile nr. 576 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 538/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 549/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
