ICCJ. Decizia nr. 558/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 558/2011
Dosar nr. 1087/46/2010
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarel.
Prin cererea înregistrată la 13 august 2010 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor - Autoritatea Rutieră Română (A.R.R.) şi Agenţia A.R.R. Argeş, obligarea acestora la emiterea autorizaţiei de instructor auto autorizat, la plata de daune morale şi materiale cauzate de lipsa practicării acestei profesii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată. In motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este instructor autorizat de conducere auto şi că ulterior obţinerii atestatului s-a modificat legislaţia privind obţinerea acestuia, obligând solicitantul autorizaţiei de instructor auto să activeze ca angajat cu normă întreagă, ca instructor auto, în cadrul unei şcoli autorizate, pe o perioadă de minim 3 ani, condiţie pe care reclamantul nu o îndeplineşte.
Reclamantul mai susţine că aceste reguli retroactivează întrucât la data la care acesta a obţinut atestatul nu existau aceste condiţii şi deci refuzul eliberării autorizaţiei pentru motivele arătate este nelegal.
Prin întâmpinare, pârâta A.R.R. a invocat excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Piteşti în soluţionarea litigiului, pe motiv că agenţiile judeţene A.R.R. au competenţa de a elibera autorizaţiile de instructor auto.
Prin sentinţa civilă nr. 188/F-CONT, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetentei sale materiale, invocată de către pârâta A.R.R., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
În motivarea acestei hotărâri, evocând dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Anexa 3 a Ordinului nr. 1091/2009, Curtea a reţinut că eliberarea autorizaţiei de instructor auto cade în competenţa Agenţiilor Judeţene ale A.R.R., în speţă, Agenţia Argeş, situaţie în care, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa soluţionării litigiului revine Tribunalului Argeş.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 1116/CAF, a admis excepţia necompetentei sale materiale, ridicată de către această instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că în cauză figurează ca pârâtă o autoritate publică centrală, Autoritatea Rutieră Română, aspect de natură a atrage, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a Curţii de Apel.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Argeş a decis înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Argeş, secţia de contencios administrativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are actualmente ca obiect obligarea autorităţilor pârâte la emiterea către reclamant a autorizaţiei de instructor auto.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Anexa 3 a Ordinului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1091/2009 pentru aprobarea Metodologiei privind atestarea instructorilor de pregătire practică şi a profesorilor de legislaţie rutieră, „în vederea eliberării autorizaţiei pentru instructorul auto, solicitantul depune la agenţia teritorială a Autorităţii Rutiere Române - A.R.R. din Municipiul Bucureşti sau din judeţul în care urmează să-şi desfăşoare activitatea un dosar care trebuie să conţină următoarele documente [...] (2) Documentele prevăzute la alin. (1), lit. b) - f) se vor prezenta în copie, ştampilate şi semnate de către solicitantul autorizaţiei, fiecare copie având înscris în mod expres: „Subsemnatul ...., declar pe propria răspundere, sub sancţionarea legii penale privind falsul în declaraţii, că prezentul act este conform cu originalul". (3) Agenţia teritorială a Autorităţii Rutiere Române - A.R.R. unde solicitantul îşi desfăşoară activitatea analizează, în termen de 15 zile, dosarul depus. In funcţie de rezultatul analizării respectivului dosar, agenţia teritorială a Autorităţii Rutiere Române - A.R.R. eliberează autorizaţia instructorului auto numai pentru acele categorii/ subcategorii pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezenta metodologie, ori comunică în scris refuzul motivat, după caz."
Din aceste dispoziţii rezultă în mod neîndoielnic faptul că autoritatea titulară, în mod direct, a obligaţiei ce face obiectul prezentului litigiu, şi care ar urma să execute, în mod nemijlocit, dispoziţiile instanţei în acest sens, este pârâta Agenţia Teritorială A.R.R. Argeş.
Competenţa materială urmează deci a fi stabilită faţă de acest pârât, şi, în concluzie, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Argeş, Înalta Curte soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul M.I.C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor - Autoritatea Rutieră Română (A.R.R.) şi Agenţia A.R.R. Argeş în favoarea Tribunalului Argeş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 552/2011. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 560/2011. Contencios → |
|---|
