ICCJ. Decizia nr. 5742/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5742/2011
Dosar nr. 364/32/2011
Şedinţa de Ia 29 noiembrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial sub nr. 3290/103/2009 pe rolul Tribunalul Neamţ, reclamanţii P.F. şi P.F.F. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Prefectul judeţului Neamţ - Serviciul Public Permise de Conducere şi Înmatriculări a Autovehiculelor (S.P.C.R.P.C.I.V.) şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Vehiculelor Bucureşti (D.R.P.C.I.V.) constatarea vătămării în mod grav a dreptului la viaţă privată care include în primul rând libertatea credinţei religioase; anularea permiselor de conducere nr. X şi Y emise de pârâţi; obligarea intimaţilor să elibereze permis de conducere conform metodologiei în vigoare până la 12 noiembrie 2008 în termen de cel mult 30 zile, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere de 500 RON/zi şi a amenzii de 20% din venitul minim brut pe economie prevăzute la art. 24 alin. (2); obligarea, în solidar, a intimaţilor să achite fiecăruia daune materiale în cuantum de 100.000 RON şi daune morale în cuantum de 100.000 RON fiecare; constatarea nulităţii celor două acte administrative întrucât conţin un microprocesor (cip) fără ca Ordinul nr. 1455/2006 să prevadă acest element în conţinutul său; constatarea că nu i-au fost respectate dreptul la informaţie, prin faptul că nu a fost înştiinţat prin semne vizibile şi clare despre acest nou model de permis; constatarea ca nule a acestor documente întrucât la data emiterii lor lipsea notificarea către Autoritatea de supraveghere prevăzută de art. 22 din Legea nr. 677/2001.
Prin sentinţa nr. 89 din 5 august 2010, Curtea de Apel Bacău a admis cererea de strămutare a Dosarului nr. 3290/103/2009 al Tribunalului Neamţ, formulată de petenta Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti şi a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Bacău cu păstrarea actelor îndeplinite.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, sub nr. 7369/110/2010.
În întâmpinare, Instituţia Prefectului pentru S.P.C.R.P.C.I.V. Neamţ a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că în acest litigiu nu poate avea calitate procesuală pasivă decât Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Neamţ, reprezentat prin Instituţia Prefectului - judeţul Neamţ.
De asemenea, prin întâmpinare, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 162 din 28 ianuarie 2011, Tribunalul Bacău a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de D.R.P.C.I.V. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
La rândul său, Curtea a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
Prin sentinţa nr. 137 din 16 septembrie 2011, Curtea de Apel Bacău a admis excepţia de necompetenţă materială şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele.
Legea instituie două criterii pentru stabilirea competenţei materiale în judecarea în fond a cauzelor: a) criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice (sau criteriul rangului autorităţii emitente) şi b) criteriul valoric.
Potrivit primului criteriu, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale sau judeţene, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Având în vedere acest criteriu în determinarea competenţei materiale, s-a apreciat că este necesar a stabili, în prealabil, obiectul principal al acţiunii şi dacă este justificată chemarea în judecată a pârâtei Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti, autoritate publică centrală (art. 114 din O.G. nr. 83/2001).
Împrejurarea că reclamanţii au chemat în judecată în calitate de pârâtă şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti - autoritate publică centrală, s-a apreciat că nu atrage, în mod automat, competenţa de judecată a cauzei în primă instanţă în favoarea curţii de apel, în condiţiile în care nu s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de autoritatea centrală, nu s-a invocat faptul că aceasta nu a răspuns în termen legal la o cerere ce i-a fost adresată sau a refuzat nejustificat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
Obiectul principal al acţiunii promovate de reclamanţi şi cel care determină competenţa instanţei îl constituie cererea de anulare a permiselor de conducere, emise de către pârâtul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.
Prin urmare, competenţa materială a curţii de apel, nu este atrasă în mod automat de faptul că reclamanţii au înţeles să cheme în judecată o autoritate publică centrală, cu atât mai mult, în contextul în care pentru aceasta din urmă nici nu a fost justificată calitatea procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. 1455/2006, s-a reţinut că instanţa legal competentă să soluţioneze fondul cauzei va aprecia asupra măsurii în care de respectivul ordin atacat pe calea excepţiei de nelegalitate depinde soluţionarea în fond a cauzei urmând a fi sesizată instanţa de contencios competentă a soluţiona respectiva excepţie.
Constatându-se conflict de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Sesizată, în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze pricina este Tribunalul Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă, reclamanţii au solicitat anularea permiselor de conducere, emise de către pârâtul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.
Potrivit dispoziţiilor art. 114 şi art. 115 din O.G. nr. 83/2001, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, Direcţia este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, care funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi care exercită competenţele ce îi sunt date prin lege cu privire la organizarea şi coordonarea activităţii de evidenţă şi eliberare a permiselor de conducere, sens în care, printre altele, elaborează normele şi metodologiile de lucru utilizate de serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, constituie, gestionează şi administrează Sistemul informatic naţional de evidenţă a permiselor de conducere.
Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor asigură, punerea în aplicare, într-o concepţie unitară a legislaţiei în vigoare în domeniul permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare (art. 3 din O.G. nr. 83/2001).
Direcţia pune la dispoziţie serviciilor publice comunitare regim permise imprimatele necesare personalizării permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare şi coordonează acţiunea de distribuire în mod unitar a plăcilor cu numere de înmatriculare (art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 1767/2004) şi asigură coordonarea şi controlul metodologic al acestora (art. 2 din O.G. nr. 83/2001).
În cadrul aparatului propriu al fiecărei prefecturi se organizează câte un serviciu public comunitar regim permise de conducere, care asigură întocmirea, păstrarea, evidenţa şi eliberarea permiselor de conducere (art. 1 şi art. 112 din O.G. nr. 83/2001 şi art. 1 din H.G. nr. 1767/2004).
În concluzie competenţa efectuării actului administrativ solicitat de reclamanţii aparţine Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Neamţ (art. 112 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 83/2001).
Cum obiectul principal al acţiunii promovate de reclamanţi, care de altfel determină competenţa instanţei, îl constituie cererea de anulare a permiselor de conducere, emise de către pârâtul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, iar pe de altă parte litigiul de faţă nu priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de rangul central sau local al autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat.
În cauză, fiind vorba de un act administrativ emis de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor , care nu este o autoritate publică de rang central, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială aparţine Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Bacău.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamanţii P.F. şi P.F.F. în contradictoriu cu pârâţii Prefectul Judeţului Neamţ - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5702/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5972/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
