ICCJ. Decizia nr. 5972/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5972/2011
Dosar nr. 2685/2/2010
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2685/2/2010, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul M.D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
Reclamantul a menţionat că pârâtul M.D. este deţinător al titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, astfel că cererea de verificare este legală, având în vedere prevederile art. 3 lit. z) şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
În susţinerea acţiunii, s-a arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/2391 din 18 septembrie 2008, pârâtul a fost recrutat de către Securitate, în calitate de colaborator, după cum urmează:
- perioada 1970 - 1971 - a fost recrutat în calitate de gazdă casă de întâlniri în scopul "asigurării conspirativităţii întâlnirilor cu informatorii din reţeaua Inspectoratului Judeţean laşi", atribuindu-se numele conspirativ "Hala";
- perioada 1976 - 1978 - a fost recrutat în calitate de colaborator pentru completarea reţelei din Întreprinderea de Utilaje, Piese de Schimb şi Reparaţii - laşi, "în scopul unei mai bune informări şi pentru prevenirea unor neajunsuri"; urmare a semnării Angajamentului, a preluat numele conspirativ "P.L.";
- perioada 1983, 1985 - a fost reactivat în aceeaşi calitate de colaborator pentru a furniza informaţii privind "starea de spirit de la locul de muncă şi aspecte legate de nerespectarea parametrilor de calitate ai unor produse"; urmare a semnării Angajamentului, a preluat numele conspirativ "I.".
Reclamantul a precizat că, în constatarea calităţii de colaborator a pârâtului, înţelege să invoce informaţiile furnizate de acesta şi consemnate de ofiţer în Nota de analiză a colaboratorului "I.". Astfel, pârâtul a furnizat date despre o persoană cunoscută cu "intenţii de evaziune"; aşa cum reiese din documentul invocat anterior, urmare acestei furnizări, "a fost retras avizul de plecare în străinătate" a persoanei în cauză. În acelaşi document, se consemnează că pârâtul a semnalat Securităţii "comportamentul necorespunzător al unui sectant"; astfel că, ofiţerul a înţeles ca pe baza acestei informaţii, să procedeze la "luarea în lucru organizat" a persoanei vizate. Mai mult chiar, în acelaşi document, ofiţerul a notat următoarele: "colaboratorul I.” este bun pentru munca informativă, este ataşat organului de securitate, cinstit, corect în relaţiile cu noi şi cu persoanele cu care vine în contact".
Pentru argumentele prezentate, s-a considerat că sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de "colaborator al Securităţii". Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiţii pentru a se putea reţine calitatea invocată.
Prin întâmpinarea depusă la data de 22 octombrie 2010, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 5081 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul M.D.D. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul M.D.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut următoarele:
- Prin cererea nr. 320/07 din 25 ianuarie 2007, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a solicitat C.N.S.A.S. verificarea, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste (în prezent abrogată), sub aspectul posibilei calităţi de agent sau de colaborator al Securităţii a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar.
- În acest sens, s-a întocmit Nota de constatare nr. S/DI/I/2391 din 18 septembrie 2008, în baza căreia a fost sesizată instanţa de contencios administrativ cu acţiunea în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, depunându-se la dosar înscrisurile fostei Securităţi privitoare la pârât.
- Informaţiile furnizate Securităţii, astfel cum acestea sunt evidenţiate în Nota de analiză a activităţii colaboratorului "I." din 26 februarie 1985, întocmită de ofiţerul de securitate, invocate în susţinerea acţiunii în constatare, nu au fost contestate de pârât şi fac dovada îndeplinirii primei condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
- Furnizarea acestor informaţii a expus persoanele în cauză unor consecinţe negative, în sensul că "a fost retras avizul de plecare în străinătate" sau s-a procedat la "luarea în lucru organizat", pentru simpla exprimare a opiniilor şi convingerilor lor, constituind activităţi care au vizat încălcarea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
- O altă formă a colaborării cu Securitatea invocată de reclamant şi care se impune a fi reţinută în cauză este prevăzută de art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, potrivit căruia, are calitatea de colaborator al Securităţii persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea.
- Astfel, în perioada 1970 - 1971, pârâtul a fost recrutat în calitate de gazdă casă de întâlniri în scopul "asigurării conspirativităţii întâlnirilor cu informatorii din reţeaua Inspectoratului Judeţean laşi", atribuindu-se numele conspirativ "Hala".
A constatat instanţa de fond că cerinţele impuse de legiuitor pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în această formă sunt îndeplinite în cauză, întrucât pârâtul a pus la dispoziţia organelor de securitate locuinţa sa în timpul cât el se află la serviciu, iar punerea la dispoziţie a spaţiului respectiv s-a făcut în mod voluntar, fiind lipsit de relevanţă pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, forma juridică în temeiul căreia pârâtul poseda spaţiul respectiv, fiind suficientă simpla deţinere a acestuia.
Apărările pârâtului invocate prin întâmpinare nu au fost reţinute de instanţa de fond, întrucât constatarea calităţii de colaborator al Securităţii are loc în ipoteza îndeplinirii cumulative a condiţiilor expres reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, condiţii care sunt întrunite în cauză, astfel cum s-a arătat în precedent. Cauzele de exonerare sunt cele strict prevăzute de art. 2 lit. b) tezele a II-a şi a III-a din acest act normativ, printre care nu se regăsesc situaţiile la care pârâtul face referire.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
Prin criticile aduse sentinţei atacate, recurentul-pârât susţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 2 lit. b) teza I şi a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 290/2008, în speţă, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nefăcând dovada îndeplinirii în persoana pârâtului a celor două ipoteze ale textului de lege menţionat mai sus.
Recursul este întemeiat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
După cum se constată, obiectul acţiunii promovate la instanţa de contencios administrativ îl constituie constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului M.D.D., în temeiul dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza I şi a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008.
Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 termenul de colaborator al Securităţii are următoarele semnificaţii: „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Pornind de la această definiţie, Înalta Curte constată că informaţiile despre care autoritatea reclamantă pretinde că au fost furnizate de recurent în perioada 1976-1978, 1983 şi 1985, sunt consemnate doar în anumite note sau rapoarte întocmite sub semnătură de către diferiţi ofiţeri de securitate. La dosar nu există nicio notă informativă semnată personal de pârât, iar această situaţie rezultă chiar din Nota de constatare întocmită de Direcţia de Investigaţii din cadrul C.N.S.A.S., care la rubrica D „Documente care atestă transmiterea de informaţii către securitate, potrivit art. 2 lit. b)” menţionează „Dosarul nu conţine note informative sau alte documente care să consemneze informaţii transmise Securităţii de către titular” (fila 10 dosar fond).
Pe de altă parte, cele două „Angajamente” semnate de pârât, aflate la filele 35 şi 36 din dosarul de fond, nu sunt datate şi prezintă elemente diferite în ceea ce priveşte scrierea şi semnătura pârâtului M.D.D.. Având în vedere faptul că recurentul-pârât nu le-a contestat sub acest aspect, Înalta Curte se limitează a constata că existenţa acestora, necoroborată cu alte note informative asumate prin semnătură de către pârât, nu respectă condiţia legală cu privire la furnizarea efectivă a informaţiilor referitoare la activităţi potrivnice regimului totalitar comunist. Aceste „Angajamente” nu au semnificaţia juridică a unui consimţământ, întrucât intenţia de a colabora cu organele de securitate a fost exprimată în termeni foarte generali, fără indicarea în concret a scopului pentru care se vor furniza informaţiile solicitate de organul de securitate.
De altfel, din conţinutul Rapoartelor de activitate întocmite de ofiţerii de securitate rezultă situaţia, potrivit căreia, în anul 1978 s-a propus excluderea pârâtului din reţeaua informativă, precizându-se că „acesta (n.r. pârâtul M.D.D.) afirmă că nu vrea să mai lucreze cu organele de securitate şi să fie lăsat în pace” (fila 40 dosar fond).
În final, Înalta Curte apreciază că şi dacă pârâtul a dat informări verbale ofiţerului de securitate, astfel cum sunt ele consemnate în notele ofiţerilor de securitate, nu rezultă că au fost furnizate în scopul îngrădirii unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nefiind întrunită nici sub acest aspect cerinţa expresă a textului de lege prevăzut de art. 2 lit. b) teza I, invocat de reclamant în susţinerea acţiunii.
În ceea ce priveşte critica formulată cu privire la greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 2 lit. b), teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că şi aceasta este fondată.
Astfel, potrivit textului de lege menţionat mai sus „Colaborator al securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea..".
Din cuprinsul acestui text legal, rezultă că pentru a se reţine calitatea de colaborator a unei persoane este necesară întrunirea a două condiţii cumulative: înlesnirea culegerii de informaţii de la alte persoane, iar modalitatea înlesnirii să fie punerea la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea.
Din Nota de constatare anexată acţiunii introductive de instanţă reiese faptul că la data de 7 octombrie 1970 pârâtul şi-a dat acordul verbal ofiţerului de securitate Z.G. pentru a se constitui casa de întâlniri „Hala”, în oraşul Iaşi, la adresa din str. C. Negri, imobil în care pârâtul avea domiciliul.
Acest demers iniţial al organelor securităţii nu a fost urmat de vreun angajament scris din partea recurentului-pârât sau de vreo notă ulterioară din care să rezulte că s-a pus în aplicare proiectul conspirativ propus. Mai mult decât atât, din actele dosarului rezultă că la câteva luni, respectiv în iunie 1971, acelaşi ofiţer de securitate a propus abandonarea casei de întâlniri „Hala”, deoarece aceasta nu a putut fi folosită (fila 11 dosar fond), deoarece gazda, adică M.D.D. s-a căsătorit, iar soţia stă în majoritatea timpului acasă.
Deşi pârâtul a formulat apărări pe acest aspect, în sensul că nu şi-a dat niciodată acordul verbal sau scris pentru a pune la dispoziţia organelor securităţii vreun spaţiu deţinut şi a dovedit cu acte oficiale că nu a avut niciodată domiciliul la adresa reţinută în Nota de constatare, respectiv în str. C. Negri, nr. 57, jud. Iaşi, iar soţia sa era angajată în momentul căsătoriei şi frecventa şi cursurile liceului la seral, instanţa de fond a ignorat aceste probe, reţinând îndeplinirea ipotezei textului art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Or, este evident, că în lipsa altor probe produse de reclamant, căruia îi revenea sarcina să dovedească susţinerile cuprinse în demersul judiciar, Înalta Curte constată lipsa de relevanţă a documentelor depuse pentru dovedirea calităţii recurentului - pârât de colaborator al securităţii, întrucât nu a existat un angajament al acestuia din care să rezulte în mod neechivoc consimţământul pentru punerea voluntară a locuinţei la dispoziţia organelor securităţii cu scopul de a le înlesni culegerea de informaţii de la alte persoane.
Toate argumentele prezentate justifică aprecierea Înaltei Curţi în sensul că, este evident caracterul fictiv al casei conspirative de întâlniri „Hala”, având ca gazdă pe recurentul - pârât.
Reţinând şi faptul că recurentul-pârât însuşi a fost urmărit informativ din cauza originii „nesănătoase” pe care o avea şi nu a făcut parte din niciuna dintre structurile P.C.R. (pionier, UTC-ist sau membru de partid), Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de curtea de apel este netemeinică şi nelegală şi,
În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.D., împotriva sentinţei civile nr. 5081 din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5742/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 746/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
