ICCJ. Decizia nr. 5983/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5983/2011
Dosar nr. 7623/1/2011
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 27 din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantei SC „V.T.M.” SA şi, în consecinţă, a anulat Raportul de inspecţie fiscală nr. 323 din 22 decembrie 2009 înregistrat sub nr. 43499 din 22 decembrie 2009, Decizia de impunere nr. 298 înregistrată sub nr. 43500 din 22 decembrie 2009 şi Decizia nr. 19 din 2 martie 2010, emise de către autoritatea pârâtă Administraţia Fondului de Mediu - Direcţia Buget-Finanţe, suspendând şi executarea acestora până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a apreciat că, potrivit actelor dosarului, reclamanta, în perioada 2004 - 2007, supusă controlului, nu avea calitatea de producător de vinuri ambalate şi nu putea să comercializeze în nume propriu vinuri ambalate, astfel încât, aşa cum s-a reţinut şi prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, nu poate fi sancţionată aşa cum a procedat autoritatea pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Administraţia Fondului pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., precum şi art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă hotărârea primei instanţe este combătută sub următoarele aspecte:
- Au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit recurentei, raportul de expertiză întocmit în cauză este nul pentru că nu a fost convocată conform art. 208 C. proc. civ., fiind încălcat astfel principiul contradictorialităţii. Administraţia Fondului pentru Mediu nu a cunoscut că s-a încuviinţat această probă fiindcă în acţiune reclamanta nu a indicat probatoriul solicitat. De asemenea, instanţa nu a luat măsuri pentru a-i fi comunicat raportul de expertiză.
- Sentinţa nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
La acest punct recurenta afirmă că instanţa s-a mulţumit să preia necritic concluziile raportului de expertiză, fără să emită consideraţii proprii care să constituie motivarea propriu-zisă. Citând concluziile Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauzele Albina împotriva României şi Boldea împotriva României, recurenta arată că instanţa nu a examinat în mod real problemele esenţiale ale judecăţii.
- Hotărârea fondului a fost dată fără temei legal şi cu încălcarea legii.
Prin Decizia nr. 4152 din 16 septembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de către Ministerul Mediului şi Pădurilor - Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva Sentinţei civile nr. 27 din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A modificat sentinţa recurată, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea formulată de către reclamanta SC „V.T.M.” SA.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., constatând că în perioada de referinţă decembrie 2004 - mai 2007 a avut calitatea de contribuabil la Fondul pentru Mediu, în sensul că era „producător de bunuri ambalate introduse pe piaţa naţională” potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 73/2000 şi, ulterior, ale art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 (care a abrogat Legea nr. 73/2000).
În acest context, Înalta Curte a constatat şi faptul că instanţa de fond nu a s-a aplecat asupra tuturor problemelor de drept deduse examinării, fiind întemeiată critica formulată de recurentă în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Referitor la neregulile procedurale semnalate în privinţa expertizei, instanţa de fond a constatat că acestea nu pot fi reţinute, având în vedere că au fost respectate dispoziţiile art. 208 alin. (1) şi ale art. 209 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la citarea părţilor, termenul de depunere a raportului de expertiză şi comunicarea acestuia, astfel încât criticile formulate de recurentă pe acest aspect nu pot fi valorificate în recursul de faţă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC „V.T.M.” SA, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1. (…) 2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.
În dezvoltarea motivului de revizuire, revizuenta susţine că instanţa de recurs s-a pronunţat plus petita, deoarece a procedat la admiterea recursului şi reţinerea cauzei spre judecare în fond şi nu a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Galaţi, astfel cum a solicitat recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu.
Înalta Curte, analizând cererea de revizuire formulată, constată că aceasta nu poate fi încadrată în motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., neîndeplinind condiţiile de admisibilitate în sensul dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel, se constată că revizuenta dă o interpretare greşită a noţiunii de „plus petita”, având în vedere că expresia de „lucru cerut” consacrată în art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se referă la cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii. Prin urmare, acest motiv de revizuire trebuie analizat prin raportare la fondul pretenţiilor concrete deduse judecăţii de către reclamant şi se referă la neconcordanţa dintre petitul cererii de chemare în judecată şi soluţia pronunţată de instanţă. O astfel de interpretare este în concordanţă cu logica juridică a textului art. 322 alin. (1) care stabileşte ca şi condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, aceea că hotărârea pronunţată de instanţa de recurs trebuie să evoce fondul.
Prin urmare, conţinutul motivului de revizuire prevăzut la pct. 2 al art. 322 C. proc. civ. nu poate fi analizat decât în corelare cu evocarea fondului cauzei, şi nu cu referire la modul în care instanţa a înţeles să cerceteze temeinicia motivelor de recurs.
Pe de altă parte, din considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită reiese, fără echivoc, faptul că instanţa de recurs a înţeles să analizeze toate motivele de recurs invocate de autoritatea recurentă, apreciind că cel care viza trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe nu este întemeiat, constatând însă, că recursul este fondat pentru celelalte motive de recurs, ce presupuneau rejudecarea fondului de către instanţa de recurs, astfel cum solicitase şi recurenta Administraţia Fondului pentru Mediu.
În concluzie, Înalta Curte constată că argumentele SC „V.T.M.” SA dezvoltate în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în ipoteza textului legal prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de SC „V.T.M.” SA Vrancea, împotriva Deciziei nr. 4152 din 16 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5982/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5984/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
