ICCJ. Decizia nr. 5978/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5978/2011
Dosar nr. 8131/1/2011
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 iulie 2011 petenta Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat îndreptarea erorii de calcul strecurată în dispozitivul Sentinţei civile nr. 2722 din 2 noiembrie 2007 pronunţată de CAB-SCAF în dosarul sus-menţionat, în sensul că, solicită să se constate exonerarea reclamantei de la plata sumei de 5.170 RON reprezentând contribuţia prevăzută de art. 9 lit. h) din Legea nr. 73/2000 privind Fondul de mediu, în loc de 489.581 RON.
În motivarea cererii petenta a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 2722 din 2 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea reclamantei, respectiv a admis capătul de cerere subsidiar şi a dispus exonerarea reclamantei la plata sumei de 489.581 RON.
A mai arătat că, referitor la această contribuţie, instanţa de fond a reţinut că pentru perioada 18 iulie 2002 - 30 iunie 2003 reclamanta a achitat taxa de 2% asupra veniturilor realizate din producţia de tutun după deducerea accizelor şi a taxei pe valoarea adăugată, conform prevederilor O.G. nr. 22/1992, cu modificările şi completările ulterioare, având aceeaşi natură juridică cu taxa prevăzută la art. 9 lit. h) din Legea nr. 73/2000 astfel încât nu există nicio raţiune pentru care reclamanta să plătească de două ori taxă asupra încasărilor din vânzările de produse din tutun şi apoi pentru comercializarea produselor finite din tutun.
A apreciat petenta că, în mod eronat, instanţa de fond a exonerat reclamanta de plata sumei de 489.581 RON, fără însă a mai defalca din aceasta sumele ce reprezintă celelalte contribuţii, pe care le-a menţinut ca legale. Or, este evident faptul că suma de 489.581 RON nu reprezintă în totalitate ceea ce a reţinut instanţa ca fiind nedatorată de către reclamantă, această sumă incluzând atât contribuţia prevăzută de art. 9 lit. b) şi contribuţia prevăzută de art. 9 lit. d), pe care instanţa le-a menţinut ca legale, cât şi contribuţia prevăzută de art. 9 lit. h).
Aşadar, a susţinut petenta că, în urma considerentelor instanţei, reclamanta trebuie să fie exonerată de la plata sumei reprezentând contribuţia prevăzută de art. 9 lit. h), recalculată pentru perioada 18 iulie 2002 - 30 iunie 2003 prin aplicarea cotei de 1,5%, după deducerea din baza de impunere a cotei de 2% reprezentând fondul de sănătate, achitat conform O.G. nr. 22/1992, respectiv pentru suma de 5.170 RON.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. şi pe ale Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Încheierea din 15 iulie 2011, pronunţată în camera de consiliu, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de îndreptare eroare materială, formulată de Administraţia Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art. 281 C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Faţă de aceste dispoziţii în raport de actele şi lucrările dosarului Curtea a constatat că eroarea de calcul învederată de petentă nu are caracterul unei cereri de îndreptare eroare materială astfel cum prevăd dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
S-a mai reţinut că din declaraţia de recurs rezultă că petenta s-a plâns pe calea recursului cu privire la suma de 489.581 RON faţă de care s-a dispus restituirea, iar prin Decizia nr. 433 din 28 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pagina 7, ultimul paragraf, s-a făcut o analiză acestui motiv, fiind apreciat ca nefondat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta Administraţia Fondului pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele de recurs fiind subsumate dispoziţiilor art. 304 punctul 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, recurenta susţine, în esenţă, că prima instanţă a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 teza I C. proc. civ.), sub aspectul faptului că a considerat că cererea petentei nu se încadrează în dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., deoarece se reia, de fapt, una dintre criticile dezvoltate în calea de atac a recursului. În acest sens, recurenta arată că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 2812a C. proc. civ.
Afirmă recurenta că, în realitate, s-a invocat o eroare de calcul, neexistând identitate între motivele de recurs şi cele prezentate în cererea de îndreptare a erorii materiale.
Recursul este nefondat.
Examinând încheierea atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat îndreptarea erorii de calcul strecurată în dispozitivul Sentinţei civile nr. 2722 din 2 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul de a se constata exonerarea reclamantei de la plata sumei de 5.170 RON reprezentând contribuţia prevăzută de art. 9 lit. h) din Legea nr. 73/2000 privind Fondul de mediu, în loc de 489.581 RON, cum greşit s-a menţionat în hotărâre.
În drept, petenta a invocat dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.
Din interpretarea literală şi logico-juridică a textului de lege precitat, rezultă că noţiunea de greşeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înţelesul de eroare materială vizibilă, săvârşită cu ocazia redactării hotărârii. Prin urmare, pe calea prevăzută de textul de lege nu pot fi îndreptate greşelile de judecată care privesc fondul pricinii, nu se poate obţine completarea hotărârii şi nici nu se poate cere instanţei să îşi interpreteze propria hotărâre.
Or, din conţinutul cererii de îndreptare a erorii materiale rezultă că recurenta critică, în realitate, raţionamentul juridic expus de judecător în considerentele hotărârii şi reflectat în dispozitivul acesteia.
Astfel, deşi recurenta solicită îndreptarea erorii de calcul strecurată în dispozitivul sentinţei, în fapt, din motivele cererii introductive, reluate şi în prezenta cerere de recurs, aceasta îşi manifestă nemulţumirea faţă de cuantumul sumei stabilite a fi de restituit, arătând că aceasta nu rezultă de niciunde din actele dosarului şi este contrazisă de considerentele reţinute de instanţă.
Această afirmaţie nu corespunde realităţii, având în vedere că instanţa de fond a menţionat suma de 489.581 RON şi în considerentele Sentinţei nr. 2722 din 2 noiembrie 2007, în contextul analizei temeiniciei susţinerilor reclamantei din demersul judiciar, la dosar existând toate datele necesare stabilirii acestei sume, astfel cum a şi procedat judecătorul fondului.
Pe de altă parte, Administraţia Fondului pentru Mediu, prin recursul formulat împotriva Sentinţei nr. 2722 din 2 noiembrie 2007, a criticat tocmai soluţia de exonerare a societăţii reclamantei de la plata sumei de 489.581 RON, invocând aceeaşi situaţie, potrivit căreia cuantumul stabilit de instanţă nu are corespondent în actele dosarului. Această critică a fost analizată de instanţa de recurs, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care prin Decizia nr. 433 din 28 ianuarie 2009 a respins recursul ca nefondat.
În concluzie, Înalta Curte constată că prin cererea de îndreptare a erorii de calcul, Administraţia Fondului pentru Mediu a încercat să readucă în faţa instanţei dezbaterea unei chestiuni ce vizează cercetarea fondului litigiului, solicitare ce excede domeniului de aplicare a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., cum în mod corect va reţinut şi curtea de apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că hotărârea recurată este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Administraţia Fondului pentru Mediu, împotriva Încheierii din Camera de Consiliu din 15 iulie 2011, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5975/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5979/2011. Contencios → |
|---|
