ICCJ. Decizia nr. 606/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 606/2011
Dosar nr.516/32/2010
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ reclamanta S.C. "E.T.S." S.R.L. Neamţ a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 97298 din 4 decembrie 2009 emisă de şeful Administraţiei Finanţelor Publice Piatra Neamţ în soluţionarea contestaţiei fiscale formulate împotriva actului fiscal "Declaraţia 100 privind obligaţiile de plată la bugetul de stat" cu nr. 277890 din 26 octombrie 2009, dată în conformitate cu OUG nr. 37/2009.
În cadrul acestui litigiu, societatea comercială reclamantă a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 32 din OUG nr. 34/2009, text care a modificat art. 18 din Legea nr. 571/2003, Codul fiscal.
Prin Încheierea din 6 iulie 2010 Tribunalul Neamţ a sesizat Curtea de Apel Bacău cu excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă.
Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a excepţiei, făcând trimitere la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa nr. 124 din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 32, Capitolul V din OUG nr. 34/2009 reţinând, în esenţă, că în cauză s-a invocat, pe cale de excepţie, nelegalitatea unei dispoziţii dintr-o ordonanţă de urgenţă prin care s-a modificat art. 18 din Legea nr. 571/2003, însă ordonanţele de urgenţă pot fi contestate doar în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, şi doar pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, neputând forma obiectul unei excepţii de nelegalitate, în faţa instanţelor de contencios administrativ.
Astfel, instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 4, art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat că în momentul emiterii ordonanţelor, Guvernul nu acţionează ca o autoritate administrativă ci ca autoritate legislativă, ordonanţele fiind acte normative cu putere de lege exceptate de la controlul de legalitate pe care instanţele de contencios administrativ îl realizează pe calea excepţiei de nelegalitate.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta S.C. "E.T.S." S.R.L. Neamţ.
În recursul formulat, în temeiul art. 299 şi următoarele C. proc. civ., invocate în mod generic, societatea comercială reclamantă a susţinut critici care pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost dată fără temei legal sau ca urmare a încălcării ori aplicării greşite a legii.
Astfel, argumentează recurenta, prin art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit regimul juridic aplicabil excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ, ca mijloc de apărare într-un proces civil, comercial, etc., având ca scop ca soluţionarea cauzei să se facă fără a se ţine seama de actul respectiv.
Recurenta mai argumentează că actul vizat de excepţia de nelegalitate pe care a formulat-o îndeplineşte condiţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanţa de contencios administrativ a respins în mod greşit ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate.
Intimata Administraţia Finanţelor Publice Piatra Neamţ a depus întâmpinare prin care, în esenţă, a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este nefondat iar soluţia instanţei de fond este legală pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă a circumstanţelor cauzei, Curtea de apel a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate cu care fusese sesizată prin Încheierea din 6 iulie 2010 a Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, referitoare la art. 32 din Capitolul V din OUG nr. 34/2009 privind rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.
Astfel, potrivit art. 32 din Capitolul V din OUG nr. 34/2009 "Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în M. Of., nr. 927/23.12.2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
I. Art. 18 se modifică şi va avea următorul cuprins: Impozit minim Art. 18 - (1) Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere şi în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic de 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate. (2) Contribuabilii, cu excepţia celor prevăzuţi la art. (1), la art. 13 lit. c) - e), art. 15 şi 38, în cazul cărora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranşa de venituri totale corespunzătoare, prevăzute la alin. (3), sunt obligaţi la plata impozitului la nivelul acestei sume".
Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate, în acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza".
Deci, cu alte cuvinte, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, înainte de a sesiza instanţa de contencios administrativ competentă cu soluţionarea acesteia şi de a suspenda judecata în cauza pendinte, este obligată:
- să observe dacă excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ;
- să constate că de actul administrativ respectiv depinde soluţionarea pe fond a cauzei pendinte;
- să argumenteze toate acestei lucruri în cadrul unei "încheieri motivate" prin care va sesiza instanţa de contencios administrativ competentă şi, totodată, va suspenda judecata în cauza pendinte.
În cauză, este deasupra oricărei îndoieli şi discuţii, că excepţia de nelegalitate nu vizează un act administrativ, ci dispoziţiile art. 32 dintr-o ordonanţă de urgenţă adoptată de Guvern ca urmare a delegării legislative realizate potrivit art. 115 din Constituţie, care are astfel, natura unui act legislativ.
Or, tribunalul, constatând că excepţia de nelegalitate invocată nu viza un act administrativ de care să depindă soluţionarea cauzei aflată pe rolul său, era dator să observe că cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ competentă era inadmisibilă şi să adopte soluţia corespunzătoare cu privire la această cerere, urmând să continue judecata în cauza pendinte.
Cu această motivare, soluţia recurată, prin care Curtea de apel a reţinut, cu alte cuvinte, că ordonanţele Guvernului, care sunt acte legislative, sunt exceptate de la controlul instanţelor judecătoreşti, este o soluţie corectă, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.C. "E.T.S." S.R.L. Neamţ împotriva Sentinţei civile nr. 124 din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 566/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 607/2011. Contencios → |
|---|
