ICCJ. Decizia nr. 566/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 566/2011
Dosar nr.684/117/2010
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Prima instanţă
1. Hotărârea pronunţată
Prin Sentinţa nr. 222 din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Episcopia Română Unită cu Roma (Greco-catolică) de Cluj Gherla şi a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Imobile care au aparţinut cultelor Religioase din România.
2. Motivele de fapt şi de drept
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 2258 din 21 decembrie 2009 emisă de pârâtă s-a respins cererea depusă de către Parohia Română Unită cu Roma Greco-catolică Dej prin Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-catolică de Cluj Gherla, având ca obiect retrocedarea imobilului situat în Dej, str. D.V. judeţul Cluj, deoarece actele doveditoare depuse de solicitant au atestat că nu sunt incidente în cauză prevederile OUG nr. 94/2000, întrucât imobilul a fost preluat de către Parohia Ortodoxă Română din Dej şi deci nu se află în proprietatea Statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 din Ordonanţă, neputând fi retrocedat în baza prevederilor acestui act normativ.
Pe de altă parte, s-a reţinut că s-a cerut restituirea integrală a imobilului, deşi actele depuse dovedeau doar o cotă de ½ parte din proprietate, anterior preluării în favoarea solicitantei.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost respinsă de instanţă, deoarece OUG nr. 94/2000 permite formularea cererii de retrocedare prin intermediul lăcaşurilor de cult, justificându-se recunoaşterea calităţii procesuale active a aceleiaşi instituţii, ca o componentă a dreptului la apărare şi pentru a se asigura accesul efectiv la justiţie.
În privinţa fondului cauzei, Curtea a constatat că potrivit art. 1 din OUG nr. 94/2000, pot fi restituite cultelor religioase imobilele care au aparţinut acestora şi care în prezent se află în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 din acest act normativ.
S-a reţinut că imobilul în discuţie situat în Dej, str. D.V. judeţul Cluj, a intrat în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române în baza Decretului nr. 177/1948, astfel că deţinătorul actual al cotei de proprietate preluată de la proprietarul anterior nu se încadrează în dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 94/2000, Parohia Ortodoxă Română fiind o entitate juridică de drept privat şi nu o persoană juridică de drept public, aşa cum cere textul legal invocat.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile recurentei-reclamante
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă următoarele:
Recurenta a urmat calea prevăzută de OUG nr. 94/2000 adresându-se Comisiei Speciale de Retrocedare pentru imobilul situat în Dej, str. D.V. fiind îndrumată să procedeze astfel de instanţele care au respins irevocabil acţiunea în despăgubiri reprezentând contravaloarea imobilului formulată împotriva Parohiei Ortodoxe Române, în hotărârile judecătoreşti menţionându-se că recurenta trebuia să solicite restituirea imobilului, potrivit legii speciale.
S-a arătat că sentinţa atacată este netemeinică, deoarece reţine că a avut în proprietate numai ½ din imobil, în pofida menţiunilor din CF, fiind greşit obligată la plata cheltuielilor de judecată, deşi nu are culpă procesuală.
2. Considerentele instanţei de recurs
Analizând sentinţa criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Recurenta nu a depus la dosar hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiul în care a solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în Dej, str. D.V., trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române în baza Decretului Lege nr. 177/1948 însă, chiar din pasajele citate în recurs rezultă că Sentinţa nr. 222 din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj nu contravine în niciun fel hotărârilor pronunţate în acele cauze, care nu au reţinut că imobilul trebuie restituit obligatoriu recurentei, potrivit procedurii prevăzute de OUG nr. 94/2000, ci doar că înainte de a urma calea dreptului comun, recurenta trebuia să se adreseze Comisiei speciale de retrocedare.
În speţă, prima instanţă a aplicat corect legea la soluţionarea cauzei.
Astfel, cadrul normativ care reglementează restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România este reprezentat de OUG nr. 94/2000 şi Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 1094 din 15 septembrie 2005, în baza cărora s-a înfiinţat Comisia specială de retrocedare, ca structură abilitată să aducă la îndeplinire prevederile OUG nr. 94/2000.
Potrivit art. 1(1) din OUG nr. 94/2000 pot fi retrocedate imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România ce au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste, sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului sau a unei persoane juridice de drept public.
Imobilul solicitat de recurentă a-i fi retrocedat nu a fost preluat de statul român, ci a trecut în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române, persoană juridică de drept privat, în temeiul Decretului nr. 177/1948, astfel că nu intra sub incidenţa OUG nr. 94/2000, iar recurenta nu a avut în proprietate decât ½ din imobil, aşa cum acesta a fost înscris în CF a localităţii Dej, judeţul Cluj, astfel încât în mod corect prima instanţă a confirmat legalitatea Deciziei nr. 2258 din 21 decembrie 2009 prin care intimata a respins cererea recurentei de retrocedare, formulată în baza OUG nr. 94/2000, criticile recurentei-reclamante fiind nefondate sub acest aspect.
Cu privire la cheltuielile de judecată recurenta se află în eroare, deoarece prin sentinţa atacată nu s-au acordat niciun fel de cheltuieli.
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Episcopia Română Unită cu Roma (Greco-catolică) de Cluj Gherla împotriva Sentinţei nr. 222 din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 561/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 606/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
