ICCJ. Decizia nr. 613/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 613/2011
Dosar nr.10669/2/2009
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.V., să se constate existenţa calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 din OUG nr. 24/2008, având în vedere că potrivit Notei de constatare nr. S/DI/1/3420 din 19 noiembrie 2008, pârâtul a fost recrutat de către Securitate în calitate de informator la data de 21 decembrie 1976, la acel moment pârâtul fiind deţinut de drept comun şi executând pedeapsa în Penitenciarul Poarta Albă, judeţul Constanţa.
Prin Sentinţa nr. 2074 din 30 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul S.V. şi a constatat existenţa calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit notei informative din data de 10 februarie 1977, pârâtul a furnizat informaţii referitoare la colegii săi de celulă şi la discuţiile acestora privind o eventuală plecare în străinătate.
Instanţa de fond, având în vedere faptul că încercarea de plecare din ţară era considerată o activitate îndreptată împotriva regimului comunist, a constatat că prin furnizarea acestor informaţii s-a îngrădit dreptul la libera circulaţie, prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi la libertatea de exprimare, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 în ceea ce-l priveşte pe S.V..
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul S.V., invocând motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când a fost pronunţată fără temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul a invocat, în esenţă, următoarele critici:
- condiţiile cerute la art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 nu sunt îndeplinite, angajamentul şi notele informative fiind scrise şi semnate în fals şi prin manopere dolosive, iar instanţa nu a administrat nicio probă;
- condiţiile cerute la art. 2 lit. b) nu sunt îndeplinite şi prin aceea că din actele reţinute împotriva sa de către C.N.S.A.S. nu rezultă că a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul liber la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, calitatea de "colaborator al Securităţii" o are "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
În criticile aduse soluţiei instanţei de fond, recurentul-pârât a susţinut, în primul rând, că cerinţele art. 2 lit. b) din această ordonanţă de urgenţă nu sunt îndeplinite, afirmând că angajamentul şi notele informative aflate la dosar "sunt scrise şi semnate în fals şi prin manopere dolosive", dar, în cauză, recurentul-pârât nu s-a prezentat în faţa instanţei, iar prin cererea depusă nu a solicitat admiterea unor probe în dovedirea afirmaţiilor sale.
Or, potrivit prevederilor art. 1169 C. civ., care consacră principiul onus probandi incubit actori, cel care face o propunere (susţinere) în faţa instanţei, este dator să o şi dovedească, ceea ce recurentul-pârât nu a făcut, astfel că nu i se poate imputa instanţei de fond faptul că nu a avut rol activ şi nu a administrat în cauză probe suplimentare.
Astfel fiind, în mod corect a reţinut instanţa de fond că recurentul-pârât, în timp ce se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, a fost recrutat de organele Securităţii în scopul încadrării informative a unor deţinuţi, semnând în acest sens un "angajament" şi primind numele conspirativ "M.", pe care l-a folosit în notele şi informările făcute ofiţerului recrutor şi, respectiv, de legătură.
În ceea ce priveşte cea de-a doua critică, potrivit căreia condiţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 nu sunt îndeplinite pentru faptul că din actele reţinute împotriva sa de C.N.S.A.S. nu rezultă că ar fi adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, instanţa de recurs reţine că este, de asemenea, neîntemeiată.
Astfel, aşa cum reţine şi instanţa de fond, prin Nota informativă, datată 10 februarie 1977, pârâtul arată:"Sursa vă informează că în camera 12/2 se află deţinutul K.E., S.W., N.L., T.F., T., P.V.P. care este şef cameră şi alţii, majoritatea timişoreni, majoritate având condamnări pentru tentativă sau trecere frauduloasă frontierei. Aceştia sunt foarte apropiaţi şi au discuţii pe tema condiţiilor de viaţă din străinătate, menţinându-se pe poziţia de a-şi organiza eventuală plecare dincolo. Toţi cei de mai sus fac pregătiri învaţă diferite limbi străine ca engleza, germana etc., având profesor pe S.W. cunoscător al acestor limbi". Potrivit Notei lucrătorului, redactată pe marginea documentului citat anterior, ofiţerul de legătură a procedat la verificarea datelor furnizate de către pârât, concluzionând că cele semnalate se verifică prin materialul furnizat (de) "B.S.", "J.I.", cât şi din alte surse".
Informaţiile furnizate de pârât fac referire la intenţia unor persoane de a pleca în străinătate, precum şi la comentarii faţă de condiţiile de viată din Occident, iar încercarea de plecare din tară era considerată o activitate îndreptată împotriva regimului comunist.
Or, cum în mod corect a reţinut şi Curtea de apel, informaţiile furnizate de recurent nu era necesar ca acestea să fi produs îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor vizate, ci era suficient ca informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor respective.
Astfel, informaţiile furnizate de recurent au vizat îngrădirea dreptului la libera circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
În concluzie, reţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.V. împotriva Sentinţei civile nr. 2074 din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 607/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 618/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
