ICCJ. Decizia nr. 618/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 618/2011
Dosar nr.9238/1/2010
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 897 din 21 octombrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (C.S.M.) a respins contestaţia formulată de doamna judecător P.M.M., judecător la Judecătoria Botoşani împotriva Hotărârilor nr. 971 şi 972 din data de 30 septembrie 2010 ale Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut şi a analizat următoarele aspecte:
Recurenta P.M.M. a formulat contestaţie împotriva Hotărârilor nr. 971 şi 972 din data de 30 septembrie 2010 prin care Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat cererile de transfer formulate de doamnele judecător A.L. şi U.M. de la Judecătoria Botoşani la Tribunalul Botoşani.
În motivarea contestaţiei, P.M.M. a arătat că a formulat cerere de valorificare a rezultatului obţinut la examenul de promovare în funcţii de execuţii din data de 9 mai 2010, precizând că a optat pentru promovarea la Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Botoşani.
Plenul a constatat că prin Hotărârile nr. 971 şi 972 din 30 septembrie 2010, secţia de judecători, a hotărât transferul doamnelor judecător A.L. şi U.M., ambele cu grad profesional de judecător de tribunal, de la Judecătoria Botoşani la Tribunalul Botoşani, unde, potrivit comunicării Tribunalului Botoşani, la data de 01 septembrie 2010 erau două posturi de judecători vacante.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere cererile formulate de doamnele judecător A.L. şi U.M., a constatat că există trei cereri concurente pentru cele două posturi vacante la Tribunalul Botoşani, dintre care una este o cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţie de execuţie din data de 9 mai 2010.
De asemenea, întrucât doamnele judecător A.L. şi U.M. au obţinut gradul profesional de judecător de tribunal ca urmare a promovării concursului din data de 31 mai 2009, iar Hotărârea nr. 289/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a statuat că cererile de valorificare, formulate de candidaţii la concursul de promovare, nu au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer formulate de alţi judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului, conferindu-se astfel prioritatea dreptului care a luat naştere primul, s-a acordat prioritate cererilor de transfer formulate de doamnele judecător A.L. şi U.M..
Împotriva Hotărârii nr. 897 din 21 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat recurs P.M.M., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii.
În motivarea cererii de recurs, se susţine, în esenţă, că Hotărârea nr. 897/2010 recurată, este netemeinică şi nelegală, întrucât cererea sa de valorificare a rezultatului concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie la Tribunalul Botoşani din data de 9 mai 2010 trebuia soluţionată cu prioritate faţă de orice cerere de transfer, Consiliul Superior al Magistraturii instituind un tratament discriminatoriu de natură a o dezavantaja prin raportare la soluţionarea favorabilă a celor două cereri de transfer ale altor judecători, deşi dispoziţiile Legii nr. 303/2004 nu au instituit o ordine de preferinţă între dreptul de promovare efectivă şi transferul la o instanţă superioară, indiferent de modalitatea în care s-a dobândit gradul de judecător de tribunal.
Se precizează că şi faţă de principiile de prioritate stabilite prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007, cererea sa este prioritară fiind formulată anterior cererilor de transfer.
De asemenea, se arată că sunt inadmisibile cererile de transfer ca urmare a faptului că cele două magistrate erau deja promovate pe loc la Tribunalul Botoşani, iar transferul se dispune nu de pe un post pe un altul al aceleiaşi instanţe, ci de la o instanţă la alta.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că hotărârea recurată este temeinică şi legală, întrucât prin Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a stabilit modalitatea în care vor fi soluţionate cererile de valorificare şi cererile de transfer, iar Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 897 din 21 octombrie 2010 a dat eficienţă acestuia din urmă atunci când a analizat cererile care au constituit obiectul Hotărârilor nr. 971 şi nr. 972 din 30 septembrie 2010, ale Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Recurenta a formulat concluzii scrise prin care a reiterat argumentele expuse în cererea de recurs, în sensul soluţiei de admitere a acestuia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul formulat, în raport de argumentele expuse, de înscrisurile care există la dosar, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior cât şi din înscrisurile de la dosarul cauzei, recurenta, judecător la Judecătoria Botoşani, a participat la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie, organizat de intimat, la 9 mai 2010, optând pentru promovarea la Tribunalul Botoşani, pentru singurul loc scos la concurs, clasându-se pe locul 2, cu media 8,95, motiv pentru care nu a putut fi promovată.
Ulterior, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, recurenta a solicitat intimatei valorificarea rezultatului obţinut la concursul menţionat, în sensul promovării la Tribunalul Botoşani, cererea fiindu-i respinsă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 1044 din 25 noiembrie 2010.
La 1 septembrie 2010, la Tribunalul Botoşani erau vacante 2 posturi de judecători, acestea fiind repartizate Secţiei comerciale, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru aceste posturi atât recurenta cât şi doamnele judecător A.L. şi U.M., au solicitat valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie şi respectiv, transferul la această instanţă.
Judecătoarele cărora prin Hotărârile nr. 971 şi 972/2010 ale Secţiei pentru Judecători, Consiliul Superior al Magistraturii le-a admis cererile de transfer de la Judecătoria Botoşani la Tribunalul Botoşani, obţinuseră gradul profesional de judecător de tribunal, ca urmare a promovării concursului din data de 31 mai 2009, fiind promovate pe loc, având o vechime în gradul profesional de tribunal de 1 an şi 2 luni.
Deci, judecătoarele A.L. şi U.M. fuseseră promovate pe loc în urma unui concurs susţinut în anul 2009, iar recurenta avea un drept de valorificare a rezultatului concursului de la 9 mai 2010 în termen de 6 luni de la validarea rezultatelor concursului.
Conform art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la altul, se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii".
Această dispoziţie a fost transpusă în art. 1 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 727/2009.
Prin Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a stabilit că cererile de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare, au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor care au fost admişi pentru promovarea pe loc la acelaşi concurs şi nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer formulate de alţi judecători sau procurori decât aceia care au promovat pe loc, în urma concursului.
În cauza dedusă judecăţii este necesară lămurirea problemei privind ordinea de prioritate între dreptul de valorificare şi dreptul de transfer care este unul independent de concursul de promovare din 9 mai 2010 şi care este solicitat ca urmare a dobândirii gradului profesional de judecător de tribunal anterior, la concursul de promovare din mai 2009.
În raport de prevederile legale menţionate anterior, referitoare la cererile de valorificare şi cele de transfer, a căror nelegalitate nu a fost contestată şi nici constatată, rezultă că cererile de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare din mai 2010 nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alţi judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului din 2010.
Cum judecătoarele A.L. şi U.M. obţinuseră gradul profesional de judecător de tribunal de 1 an şi 2 luni, însă îşi desfăşurau activitatea la Judecătoria Botoşani, prioritate are dreptul la transfer, mai vechi, care a luat naştere primul, odată cu dobândirea gradului profesional, neavând relevanţă ordinea cronologică a formulării cererilor pentru valorificarea dreptului care viza ocuparea posturilor vacante la Tribunalul Botoşani.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, criticile recurentei sunt nefondate, cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a reţinut şi anterior, nu s-a invocat şi nici nu s-a constatat în vreun fel nelegalitatea Hotărârii nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în raport de prevederile Legii nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar în ceea ce priveşte Hotărârea nr. 1044 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea recurentei de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă din 9 mai 2010, nu există dovezi că aceasta a fost anulată în vreun fel.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, (r 1), va respinge recursul formulat ca nefondat, apreciind ca fiind legală şi temeinică Hotărârea nr. 897 din 21 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
De altfel, această soluţie este în consens şi cu jurisprudenţa instanţei supreme în astfel de litigii (Deciziile nr. 1398/2010, nr. 5275/2009 şi nr. 1227/ 2010).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M.M. împotriva Hotărârii nr. 897 din 21 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 613/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 622/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
