ICCJ. Decizia nr. 622/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 622/2011
Dosar nr.211/35/2010
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamantul S.V. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Ministrul Justiţiei, solicitând să se dispună anularea Ordinului nr. 2098 din 29 iulie 2009 privind trecerea sa în rezervă şi obligarea pârâţilor la emiterea unui alt ordin cu respectarea cerinţelor legale, precum şi a Sentinţei nr. 54/CA din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, arătând totodată, că trecerea sa în rezervă, ca urmare a evaluării, nu putea fi dispusă decât de la o dată ulterioară a evaluării.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 204 din 7 iunie 2010, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea formulată de reclamantul S.V. împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Ministrul Justiţiei, a anulat Ordinul nr. 2098 din 29 iulie 2009 emis de Ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti privind trecerea în rezervă a reclamantului şi a obligat pârâţii la emiterea unui alt ordin cu respectarea cerinţelor legale, precum şi Sentinţei nr. 54/CA din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a fost încadrat ofiţer activ la Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie începând cu data de 1 martie 2003 şi până la 30 iunie 2006, dată la care, în urma desfiinţării instituţiei, a fost pus la dispoziţia Ministerului Justiţiei, conform Ordinului ministrului justiţiei nr. 1597/C/2006, iar în baza opţiunilor scrise ale acestuia, prin Decizia directorului general al A.N.P. nr. 348/2006, a fost repartizat să-şi desfăşoare activitatea la Penitenciarul Arad.
Prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2841/C din 29 decembrie 2006, în urma evaluării profesionale a personalului aflat la dispoziţia Ministerului Justiţiei, în funcţie de rezultatul evaluării, 19 persoane au fost numite în sistemul penitenciar, restul, inclusiv reclamantul, fiind trecuţi în rezervă.
Prin Sentinţa civilă nr. 54 din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea a admis în parte acţiunea reclamantului, a dispus anularea parţială a ordinului atacat doar în ce-l priveşte pe reclamant şi a obligat pârâţii să procedeze la evaluarea activităţii reclamantului în funcţie de încadrarea sau trecerea în rezervă a acestuia.
Sentinţa Curţii de Apel Oradea a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 3693 din 24 octombrie 2008, a respins atât recursul declarat de reclamant, cât şi cele declarate de A.N.P. şi Ministerul Justiţiei.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că în urma reevaluării reclamantului, a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2098 din 29 iulie 2009 care prevedea că, începând cu data de 31 decembrie 2006, S.V. este trecut în rezervă, ca urmare a reorganizării unităţii şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare, beneficiind, la cerere, de drepturile prevăzute de art. 6 şi 8, alin. (1) şi (2) din OG nr. 7/1998.
Concluzionând, instanţa de fond a constatat că prin Ordinul nr. 2098 din 29 iulie 2009, emis în urma evaluării reclamantului la data de 26 mai 2009 de către o comisie constituită la nivelul A.N.P., trecerea în rezervă a acestuia nu putea fi dispusă începând cu data de 31 decembrie 2006, ci numai la o dată ulterioară evaluării profesionale, respectiv data emiterii ordinului de către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
4. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei nr. 204 din 7 iunie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
4.1. Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că prin Ordinul nr. 2098 din 29 iulie 2009, trecerea în rezervă a reclamantului-intimat nu putea fi dispusă începând cu data de 31 decembrie 2006, ci numai la o dată ulterioară evaluării profesionale, respectiv data emiterii ordinului de către Ministerul Justiţiei.
4.2. Prin Sentinţa civilă nr. 54 din 7 aprilie 2008 definitivă şi irevocabilă, pârâţii au fost obligaţi să evalueze activitatea reclamantului în funcţie de care să procedeze la încadrarea sau trecerea în rezervă a acestuia.
4.3. Evaluarea a fost efectuată în luna mai 2009 şi, în mod corect, trecerea în rezervă a fost dispusă începând cu sfârşitul perioadei pentru care reclamantul-intimat a fost evaluat.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
1.1. Prin Sentinţa civilă nr. 54 din 7 aprilie 2008 s-a dispus anularea Ordinului de trecere în rezervă nr. 2841/C din 29 decembrie 2006 în ceea ce-l priveşte pe reclamant, iar pârâţii au fost obligaţi să evalueze activitatea reclamantului în funcţie de care să procedeze la încadrarea sau trecerea în rezervă a acestuia.
1.2. Instanţa de judecată care a pronunţat Sentinţa nr. 54/2008 a constatat că trecerea în rezervă a reclamantului în data de 31 decembrie 2006, în lipsa evaluării, este nelegală.
1.3. Aşadar, data de 31 decembrie 2006 nu mai poate fi luată în considerare, pentru o eventuală trecere în rezervă a reclamantului.
1.4. Este obligatorie, conform dispoziţiei instanţei, evaluarea reclamantului şi în raport de rezultatul evaluării, emiterea ordinului cu o dată ulterioară evaluării.
1.5. Modalitatea în care a procedat recurentul-pârât, aşa cum a considerat şi judecătorul fondului din prezenta cauză, a nesocotit dispoziţia instanţei care a pronunţat Sentinţa nr. 54/2008.
1.6. Recurentul a încercat să ocolească efectele produse de Sentinţa nr. 54/2008 emiţând Ordinul nr. 2098 din 29 iulie 2009 ce are acelaşi conţinut cu Ordinul nr. 2841/C din 29 decembrie 2006, care a fost anulat anterior.
1.7. În ipoteza în care recurentul ar fi respectat dispoziţiile legale privind evaluarea funcţionarilor publici cu statut special, data trecerii în rezervă a reclamantului, era data de 31 decembrie 2006.
1.8. Recurentul-pârât încearcă să evite însă o eventuală cerere de reparare a pagubei cauzate reclamantului, prin trecerea în rezervă a acestuia, începând cu data de 31 decembrie 2006, deşi această dată nu mai poate fi luată în considerare, în urma dispoziţiilor Sentinţei nr. 54/2008.
2. Faţă de acestea, în drept, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei nr. 204 din 7 iunie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 618/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 623/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
