ICCJ. Decizia nr. 626/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 626/2011
Dosar nr.888/44/2010
Şedinţa de la 3 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamantul S.I., în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a solicitat suspendarea executării actului administrativ prin care s-a aplicat consemnul nominal privind măsura interzicerii intrării sale în România pentru perioada 17 martie 2010 - 16 septembrie 2010, până la pronunţarea instanţei asupra fondului cauzei.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Galaţi, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, cu sediul în Bucureşti, competentă să se pronunţe asupra cauzei, fiind, astfel, Curtea de Apel Bucureşti., iar referitor la inadmisibilitate pârâtul a arătat că potrivit art. 105 alin. (5) din OUG nr. 194/ 2002,contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 179 din 8 iulie 2010, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca fiind nefondate excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei de judecată şi cea a inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâta Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi, totodată, a respins, ca fiind nefondată cererea de suspendarea executării actului administrativ formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a chemat în judecată Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi, deoarece o formaţiune a acestuia a constatat încălcarea şi a aplicat sancţiunea interdicţiei de intrare în România, astfel fiind respectate prevederile art. 105 alin. (5) din OUG nr. 194/2002.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de fond a constatat că şi aceasta este neîntemeiată şi a apreciat ca fiind ilogic raţionamentul pârâtei potrivit căruia caracterul executoriu al măsurii contestate de reclamant, nu-l îndreptăţeşte pe acesta să suspende executarea actului administrativ ce-l nemulţumeşte, iar a admite un asemenea punct de vedere ar echivala cu o impietare gravă asupra accesului liber la o jurisdicţie imparţială
Pe fondul cauzei, prima instanţă a constatat că reclamantul nu a demonstrat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind dovedite nici existenţa vreunui caz bine justificat, nici iminenţa unei pagube.
4. Recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva Sentinţei nr. 179 din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi art. 3041 C. proc. civ.
4.1. Instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că este competentă să soluţioneze cauza, deoarece, deşi constatarea depăşirii termenului legal de şedere se realizează faptic la punctul de trecere a frontierei, instituirea măsurii de nepermitere a intrării materializată prin emiterea unui act administrativ, se realizează de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
În susţinerea acestui motiv de recurs, se învederează şi faptul că în dosarul de fond, privind contestaţia reclamantului, Curtea de Apel Galaţi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
4.2. Referitor la soluţia instanţei de fond privind respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, se arată că dispoziţiile legale invocate pe fondul cauzei reprezintă o excepţie de la regulile generale de procedură, nefiind posibilă o acţiune separată de suspendare a actului administrativ, deoarece consecinţa imediată a actului administrativ o reprezintă îndepărtarea, respectiv nepermiterea intrării pe teritoriul României.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este fondat.
1.1. Potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (5) din OUG nr. 194/2002 republicată, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva măsurii de interzicere a intrării în România a cetăţenilor străini revine curţii de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură.
Din actele dosarului rezultă că, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, măsura interzicerii intrării în România a fost luată de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi nu de către Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi.
Competenţa de soluţionare a contestaţiei/suspendării executării măsurii revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi nu Curţii de Apel Galaţi, astfel cum, în mod greşit s-a pronunţat judecătorul fondului prin sentinţa recurată.
1.2. Faţă de acestea, în drept, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa recurată şi a se trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
1.3. Se reţine că, în raport de soluţia adoptată, nu mai este necesară pronunţarea şi asupra motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., revenind instanţei de fond soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva Sentinţei nr. 179 din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 623/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 632/2011. Contencios → |
|---|
