ICCJ. Decizia nr. 646/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 646/2011
Dosar nr.9074/2/2009
Şedinţa publică din 3 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii D.C., S.l., I.M., I.G., etc. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligarea acestuia la emiterea Ordinului de stabilire a indemnizaţiilor lunare de salarizare incluzând indexările salariale şi efectuarea de menţiuni corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin Sentinţa civilă nr. 449 din 06 iunie 2008 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 423/2009 a Curţii de Apel Bacău şi Sentinţa civilă nr. 196 din 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 233/2009 a Curţii de Apel Bacău (numai pentru procuror S.I.), li s-au acordat indexările salariale prevăzute de OG nr. 6, 8, 10 şi 11 din 2007, începând cu data de 01 ianuarie 2007.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate, arătând, în esenţă, că titlurile executorii ale reclamanţilor urmează a fi puse în executare, conform OUG nr. 225/2008, începând cu data de 31 martie 2009, termenul de executare fiind cel stabilit de acest act normativ.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 1737 din 16 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.C., S.l., I.M., I.G., etc. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligând pârâtul să emită ordinul de stabilire a indemnizaţiilor lunare de salarizare ale reclamanţilor incluzând indexările salariale şi să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin hotărâri judecătoreşti reclamanţii au obţinut acordarea indexărilor salariale prevăzute de OG nr. 6, 8, 10 şi 11 din 2007 începând cu data de 01 ianuarie 2007, iar cu Adresa din 01 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea reclamanţilor în sensul emiterii ordinului de stabilire a indemnizaţiilor lunare de salarizare potrivit hotărârilor obţinute, în temeiul art. 9 din Legea nr. 45/2007.
Prin Adresa de răspuns din 2009 din 16 septembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de resurse umane şi documentare, a comunicat că hotărârile privind indexările obţinute de reclamanţi au fost transmise la Departamentul 2 economico-financiar şi administrativ din cadrul autorităţii pârâte, urmând ca diferenţele salariale rezultate din hotărârile judecătoreşti să fie contabilizate ca titlu executoriu, conform OG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În concluzie, prima instanţă a avut în vedere obligaţia pârâtului de a executa hotărârile judecătoreşti obţinute de către reclamanţi şi faptul că termenul de 31.03.2009, stabilit de OUG nr. 225/2008, s-a împlinit.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o nelegală şi netemeinică, a declarat recurs pârâtul, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., cu aplicarea art. 3041 din acelaşi cod.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a invocat prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care, potrivit art. 2 din lege se aplică şi personalului din autoritatea judecătorească, solicitând astfel admiterea recursului şi, pe fond, respingerea acţiunii, în principal ca rămasă fără obiect şi în subsidiar, ca neîntemeiată.
Recurentul-pârât a criticat hotărârea atacată, arătând că este dată cu aplicarea greşită a legii şi nu cuprinde motivele pe care se sprijină, unicul argument al primei instanţe fiind împlinirea termenului stabilit de OUG nr. 225/2008 pentru 31 martie 2009 şi obligaţia autorităţii pârâte de a executa hotărârile judecătoreşti invocate de intimaţii-reclamanţi.
Totodată, a arătat că în ce priveşte titlurile executorii emise ulterior datei de 20 iunie 2008 în favoarea personalului din domeniul justiţiei, cum este şi cazul intimaţilor-reclamanţi, situaţia acestuia a fost reglementată de OUG nr. 225/2008, act normativ prin care se stabileşte că plata sumelor prevăzute în titlurile devenite executorii după data intrării în vigoare a OUG nr. 75/2008 se va face începând cu 31 martie 2009, astfel că neincluderea indexărilor acordate de instanţă în ordinul de salarizare nu reprezintă o neexecutare.
Recurentul-pârât a mai arătat că în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de OUG nr. 225/2008 a solicitat Ministerului Finanţelor Publice alocarea sumelor, iar acesta din urmă a precizat că acordarea drepturilor prevăzute pentru viitor se va efectua conform OUG nr. 75/2008, act normativ înlocuit cu OUG nr. 71/2009, situaţia fiind identică pentru titlurile executorii aflate sub incidenţa OUG nr. 225/2008, or, includerea creşterilor salariale invocate în ordinul de salarizare al intimaţilor-reclamanţi fără acoperire bugetară ar fi nelegală.
În concluzie, recurentul-pârât a invocat prevederile art. 9 din OUG nr. 27/2006, modificată şi completată prin Legea nr. 45/2007, susţinând că ordinele în discuţie nu pot fi emise înainte de momentul în care pot fi puse efectiv în executare, întrucât ordinul de încadrare trebuie adus la îndeplinire la momentul emiterii lui.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Obiectul dedus judecăţii îl constituie obligarea autorităţii pârâte la emiterea Ordinului de stabilire a indemnizaţiilor lunare de salarizare incluzând indexările salariale şi efectuarea de menţiuni corespunzătoare în carnetele de muncă, ca urmare a faptului că prin Sentinţa civilă nr. 449 din 06 iunie 2008 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 423/2009 a Curţii de Apel Bacău şi Sentinţa civilă nr. 196 din 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 233/2009 a Curţii de Apel Bacău (numai pentru procuror S.I.), s-au acordat intimaţilor-reclamanţi indexările salariale prevăzute de OG nr. 6, 8, 10 şi 11 din 2007, începând cu data de 01 ianuarie 2007.
Prin OG nr. 10/2007, invocată în principal de către intimaţii-reclamanţi, s-a stabilit indexarea în anul 2007 a salariilor de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi indemnizaţiile personalului care ocupă funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit OG nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006.
În motivele de recurs, recurentul-pârât a susţinut că de la 1 ianuarie 2010, intimaţii-reclamanţi beneficiază de drepturile salariale stabilite în alin. (3) din art. 4 din Legea nr. 330/2009.
În speţă, este de subliniat faptul că intimaţii-reclamanţi au fost salarizaţi în temeiul unei legi speciale, respectiv OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată prin Legea nr. 45/2007, şi ulterior în baza Legilor nr. 330/2009, 284/2010 şi 285/2010.
În privinţa dreptului câştigat de intimaţii-reclamanţi prin hotărârile judecătoreşti invocate, Înalta Curte constată că este vorba despre sume prevăzute în titluri executorii, a căror punere în executare se face conform legii, fiind incidente prevederile OUG nr. 225/2008, privind eşalonarea plăţii sumelor datorate cu acest titlu, aşa cum corect susţine şi recurentul-pârât în motivele de recurs.
De altfel, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, ca instituţie bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Având în vedere calea procesuală aleasă de intimaţii-reclamanţi, Înalta Curte constată că în contextul legislaţiei ce reglementează, pe de o parte, salarizarea personalului autorităţii judecătoreşti şi, pe de altă parte, executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile în materie, nu poate fi reţinut un refuz nejustificat de rezolvare a cererii intimaţilor-reclamanţi în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Sentinţei nr. 1737 din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţii S.l., M.G.G., I.M.T., D.C., etc., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 641/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 647/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
