ICCJ. Decizia nr. 647/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 647/2011
Dosar nr.9408/2/2009
Şedinţa de la 3 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul D.I..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul, având gradul de maior în cadrul Direcţiei a II-a, Serviciul 8, a aprobat verificarea informativă a unei persoane, inginer geolog, semnalat cu "relaţii cu cetăţeni străini" şi "încercarea de a scoate din ţară unele lucrări ştiinţifice care-i aparţineau" dispunând următoarele măsuri informativ - operative: dirijarea reţelei informative în scopul stabilirii "cum încearcă O. să rezolve problema scoaterii din ţară a lucrărilor respective şi pe cea a emigrării sale, precum şi faptul dacă mai intră în contact şi cu alţi cetăţeni străini, cine sunt aceştia şi caracterul relaţiilor".
A mai arătat reclamantul că pârâtul, în calitate de locotenent colonel cu funcţia de şef al Serviciului 4 Direcţia a III-a, dispus folosirea mijloacelor specifice informatorilor de care dispunea unitatea, pentru a obţine date privind relaţiile unei persoane de sex feminin, cu numele conspirativ "Dorina", cu cetăţeni străini, aprobând în acelaşi scop şi folosirea mijloacelor tehnice pentru interceptarea convorbirilor telefonice.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, arătând că nu sunt îndeplinite cerinţele legii pentru constatarea calităţii sale de lucrător al Securităţii, întrucât în cele două cazuri invocate nu a încălcat drepturi fundamentale ale omului.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 1313 din 16 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul D.I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, potrivit afirmaţiilor reclamantului, pârâtul a funcţionat ca ofiţer în cadrul Direcţiei a II-a a Securităţii, direcţie care avea ca atribuţii contraspionajul economic şi în cadrul Direcţiei a III-a a Securităţii, cu atribuţii în domeniul contrainformaţii.
În acest context, a apreciat că demersurile de supraveghere informativă a unei persoane, care încerca să scoată clandestin din ţară lucrări cu valoare ştiinţifică, se înscriu în activităţile normale ale oricărui serviciu de contrainformaţii, fără a conţine aspecte de ordin politic, la dosar neexistând înscrisuri din care să reiasă că activităţile de supraveghere ordonate de pârât au vizat şi alte aspecte, referitoare la convingerile politice ale persoanei urmărite, astfel că activitatea pârâtului în acest caz nu a depăşit atribuţiile strict profesionale referitoare la protejarea intereselor naţionale, iar nu ale regimului politic în particular.
Cât priveşte activitatea desfăşurată în domeniul contrainformaţii, prima instanţă a considerat că aceasta presupune luarea de măsuri pentru protejarea intereselor statului faţă de tentativele de penetrare informativă din exterior.
În speţă, prima instanţă a constatat că actele depuse la dosar confirmă activităţi de urmărire informativă a unei persoane cu numele conspirativ "D.", sub aspectul relaţiilor acesteia cu cetăţeni români şi străini, în mod deosebit cu comercianţi greci, însă din actele dosarului nu reiese că urmărirea informativă a respectivei persoane s-a făcut datorită convingerilor politice sau atitudinii ostile a acesteia faţă de regimul politic comunist.
Concluzionând, judecătorul fondului a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
3. Recursul declarat în cauză de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurentul susţine că sentinţa pleacă de la premise care sunt contrazise vădit de situaţia de fapt pe care a fost întemeiată acţiunea introductivă şi, în plus, interpretează în mod greşit textul art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008, distingând acolo unde legiuitorul nu a distins.
Analizând situaţiile reţinute prin Nota de constatare nr. DI/II/X/3 august 2009, recurentul conchide în sensul că măsurile dispuse de intimat nu au nici cea mai mică legătură cu lupta împotriva tentativelor de penetrare informativă din interior, ele încălcând nejustificat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului: dreptul la viaţă privată, secretul corespondenţei, libera exprimare ori inviolabilitatea domiciliului.
4. Apărările formulate de intimatul D.I.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul D.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimatul arată că nu există temeiuri pentru a i se reţine calitatea de lucrător al Securităţii. Analizând punctual cele două cazuri la care s-a referit şi instanţa de fond, el afirmă că nu cunoaşte nimic despre dosarul referitor la inginerul geolog, instrumentat de Direcţia a II-a a Securităţii, câtă vreme îşi desfăşura activitatea la Direcţia a III-a.
Referitor la cazul studentei şi al diplomatului grec, intimatul susţine că acesta din urmă era ofiţer KIP şi, prin urmare, nu a făcut decât să preîntâmpine acte de penetrare informativă, specificul activităţii sale fiind de contraspionaj.
5. Procedura derulată în recurs
În cadrul probei cu înscrisuri, admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., recurentul a prezentat documente întocmite în Dosarul de urmărire informativă nr. 3883 privind pe "C.".
Intimatul D.I. nu a formulat probe în apărare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi a înscrisurilor noi depuse în recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, fiind îndeplinite condiţiile legale pentru a constata calitatea de lucrător al Securităţii a intimatului D.I..
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a intimatului-pârât D.I..
Verificările au fost efectuate de recurentul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens de către V.I., potrivit art. 1 alin. (7) din OUG nr. 24/2008.
În cauză nu s-a contestat că intimatul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii, aspectele în dispută vizând numai natura activităţilor desfăşurate în această calitate.
Prima instanţă, analizând probele administrate în privinţa celor două cazuri menţionate şi de intimat în întâmpinare - cazul inginerului geolog O.M. şi al studentei C.E.D. - a ajuns la concluzia că nu s-au decelat elemente care să demonstreze că pârâtul ar fi depăşit cadrul unor activităţi specifice unui serviciu de contrainformaţii.
Fără a nega logica şi consistenţa raţionamentului judecătorului fondului raportat la aceste două cazuri, Înalta Curte observă că recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii indicase în Nota de constatare nr. S/DI/I/X/3 august 2009 aprobată de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la data de 8 septembrie 2009 încă două situaţii în care susţinea că D.I. a încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv în cazului lui M.A.G., precum şi în dosarul denumit generic Problema "P.".
Or, din înscrisurile prezentate în recurs, referitoare la cazul M.A.G., preot ortodox în judeţul Constanţa, urmărit în D.U.I. nr. X sub numele "C.", Înalta Curte constată că prin acţiunile sale D.I., colonel, şef de serviciu în cadrul Direcţiei a III-a, Departamentul Securităţii Statului a îngrădit atât acestei persoane, cât şi persoanelor cu care intra în contact, de pildă numitei G.V., dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, precum şi dreptul la viaţă privată, recunoscute de Constituţia din anul 1965 (art. 28, 32 şi 33), de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Pactul Internaţional privind Drepturilor Civile şi Politice.
În concret, din actul din 21 iulie 1984 întocmit şi semnat de către intimat, rezultă că acesta a solicitat unei alte structuri a Securităţii (din judeţul Constanţa): "să controlaţi eventualele întâlniri ale lui G.V. cu M.A.G., iar rezultatul măsurilor precum şi alte date ce le deţineţi despre cei în cauză, să ne fie transmise la indicativul 341/F.N."; "în Cernavodă locuieşte şi mama sus-numitei G.V. unde ea urmează să petreacă câteva zile împreună cu fiul; la locuinţa mamei funcţionează postul telefonic nr. X/Y".
Cele două persoane nu erau urmărite informativ pentru că ar desfăşura activităţi de contraspionaj, ci întrucât preotul M.A.G. este influenţat de "ştirile audiate la posturile de radio străine" şi de "ideile lui P.G. al cărui adept a declarat că este", conform "Planului de măsuri" în D.U.I. "Călugărul".
Reţinând că pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii conform art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, este necesară identificarea cel puţin a unei situaţii în care cel verificat "a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului", Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele legii în persoana intimatului D.I..
În fine, cât priveşte natura şi importanţa muncii desfăşurate de intimat în contextul istoric al perioadei în discuţie, precum şi conţinutul documentelor întocmite în cadrul atribuţiilor de serviciu şi la ordinele superiorilor, Înalta Curte remarcă faptul că, în preambulul OUG nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist" care a desfăşurat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale". Curtea Constituţională a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor ... contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti" şi că "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul, se va modifica sentinţa atacată în sensul că va fi admisă acţiunea, cu consecinţa constatării calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul D.I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 1313 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea.
Constată calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul D.I..
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 646/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2097/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
