ICCJ. Decizia nr. 703/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 703/2011
Dosar nr. 638/45/2009
Şedinţa publică de la 8 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost completată la data de 19 aprilie 2010, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, obligarea la recalcularea salariului de bază aferent perioadei 03 aprilie 2009-01 iulie 2009 (data pensionării) prin includerea indemnizaţiei de conducere corespunzătoare funcţiei de şef de serviciu ori, în subsidiar, funcţiei de şef birou, gradul profesional de comisar-şef de poliţie; obligarea la plata diferenţei rezultate ca urmare a includerii indemnizaţiei în salariul de bază, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală până la data efectivă a executării obligaţiei; obligarea pârâtului să îi plătească diferenţa de ajutor rezultată din includerea în salariu a indemnizaţiei de conducere corespunzătoare funcţiei de conducere, pentru perioada 03 aprilie 2009-01 iulie 2009 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că a ocupat funcţia de şef de serviciu în cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog până în luna martie a anului 2009 când, ca urmare a aplicării O.U.G. nr. 20/2009, Agenţia a fost reorganizată în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Reclamantul a arătat că a fost mutat în interes de serviciu în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. S/11/7089 din 16 martie 2009, iar prin dispoziţia din aceeaşi zi a fost pus la dispoziţia acestei instituţii, acesta urmând să îşi desfăşoare activitatea tot în cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, cu menţinerea tuturor drepturilor salariale aferente.
Prin adresa din 09 aprilie 2009 a Agenţiei Naţionale Antidrog i s-a comunicat reclamantului că, potrivit dispoziţiei din 03 aprilie 2009, urma să asigure îndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiei de şef de birou la Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Iaşi.
A mai arătat reclamantul că în toată această perioadă a îndeplinit atribuţiile specifice funcţiei de şef de birou, atât în perioada în care a fost pus la dispoziţie, cât şi după emiterea dispoziţiei din 03 aprilie 2009.
Cu toate acestea, pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române a refuzat să-i plătească pe perioada asigurării îndeplinirii atribuţiilor specifice funcţiei de şef birou indemnizaţia de conducere corespunzătoare, fiind încălcate prevederile art. 5 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 38/2003.
A mai susţinut reclamantul că pârâtul i-a calculat drepturile ce i se cuvin la încetarea raportului de serviciu, prevăzute de art. 27 din O.U.G. nr. 38/2003, în raport de salariul de bază plătit efectiv în ultimele luni de activitate, fără a include şi indemnizaţia de conducere corespunzătoare, acest fapt determinând în mod nejustificat diminuarea sumelor compensatorii.
Soluţia instanţei
Prin sentinţa nr. 117/CA din 10 mai 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.C., a obligat pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române să-i plătească acestuia diferenţa de drepturi salariale rezultată din includerea în salariu a indemnizaţiei de conducere corespunzătoare funcţiei de şef birou, pentru perioada 03 aprilie 2009-30 iunie 2009, actualizată cu rata inflaţiei până la data executării efective a obligaţiei; a obligat pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române să îi plătească reclamantului P.C. diferenţa de ajutor rezultată din includerea în salariu a indemnizaţiei de conducere corespunzătoare funcţiei de şef birou, pentru perioada 03 aprilie 2009-30 iunie2009; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata diferenţei de drepturi salariale rezultată din includerea în salariul de bază a indemnizaţiei de conducere corespunzătoare funcţiei de şef-serviciu, pentru perioada 03 aprilie 2009-30 iunie 2009; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Motivarea instanţei
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:
În prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 38/2002, potrivit cărora poliţiştii împuterniciţi să asigure îndeplinirea atribuţiilor funcţiilor prevăzute cu indemnizaţii de conducere beneficiază pe perioada respectivă de salariul pentru funcţia în care sunt împuterniciţi şi de indemnizaţia de conducere corespunzătoare funcţiei respective.
Instanţa a apreciat că reclamantul a fost împuternicit prin dispoziţia din 03 aprilie 2009 a Inspectoratului General al Poliţiei Române să îndeplinească atribuţiile funcţiei de şef birou, prevăzută cu indemnizaţie de conducere.
În speţă nu a putut fi primită apărarea pârâtului potrivit căreia dispoziţia din 03 aprilie 2009 nu are semnificaţia unei împuterniciri, ci a unui simplu act de stabilire de sarcini şi atribuţii pentru reclamantul pus la dispoziţie.
Însă, Curtea a considerat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 38/2002 potrivit cărora poliţiştii împuterniciţi îşi menţin salariile pentru funcţia îndeplinită şi indemnizaţiile de conducere avute anterior, dacă acestea sunt mai mari decât cele acordate în baza prevederilor alin. (1), deoarece aplicarea acestui text de lege presupune ca funcţia publică îndeplinită anterior să mai existe, însă în cauză este necontestat că funcţia de conducere deţinută anterior de reclamant, de şef de serviciu, nu mai apare în noua structură organizatorică.
Instanţa a mai reţinut că reclamantul avea dreptul la indemnizaţia de conducere până la data de 30 iunie 2009, inclusiv, nu până la data de 01 iulie 2009, cum a susţinut acesta, când, potrivit deciziei din 14 decembrie 2009 emisă de Casa de Pensii din Ministerul Administraţiei şi Internelor, dreptul la pensie i s-a acordat începând cu 01 iulie 2009.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române la a-i plăti reclamantului diferenţa de ajutor rezultată din includerea în salariu a indemnizaţiei de conducere corespunzătoare funcţiei, pentru perioada 03 aprilie 2009-01 iulie 2009, instanţa a reţinut că raportat la dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 38/2003, în vigoare la data de 01 iulie 2009, în compunerea salariului de bază intră şi indemnizaţia de conducere, întrucât reclamantul are dreptul la indemnizaţia de conducere corespunzătoare funcţiei de şef birou.
În ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, Curtea a apreciat-o neîntemeiată, deoarece în materia drepturilor salariale repararea integrală a prejudiciului se realizează prin actualizarea sumei ce se acordă cu acest titlu, nu şi prin plata dobânzii legale.
Instanţa de recurs
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs Inspectoratul General al Poliţiei Române solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, se arată că instanţa de fond a considerat în mod eronat că reclamantul-intimat a fost împuternicit prin dispoziţia din 03 aprilie 2009 a Inspectoratului General al Poliţiei Române să îndeplinească atribuţiile funcţiei de şef de birou, prevăzută cu indemnizaţie de conducere.
Dispoziţia a fost adusă la cunoştinţa intimatului prin adresa D.M.R.U. din 23 martie 2009 care precizează în conţinutul său drepturile băneşti de care beneficiază, respectiv toate cele avute anterior, cu excepţia indemnizaţiei de conducere şi nu cu „menţinerea tuturor drepturilor salariale aferente”, cum în mod eronat a afirmat intimatul în cererea de chemare în judecată.
Se mai arată că potrivit art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, posturile de conducere se ocupă prin examen sau concurs, după caz, în situaţiile şi condiţiile stabilite prin ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor.
Astfel că, arată recurentul, intimatul nu a fost numit în funcţia de şef birou şi prin urmare nu putea beneficia de indemnizaţie de conducere, neexistând temei legal în acest sens.
Motivarea instanţei
Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei Române este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul-intimat a fost numit prin concurs în funcţia de şef serviciu în cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, unitate care a fost subordonată Ministerului Administraţiei şi Internelor, până în luna martie 2009.
Potrivit dispoziţiilor legale aplicabile salarizării poliţiştilor, în salariul de bază aferent funcţiei ocupate de P.C. era inclusă şi indemnizaţia de conducere.
Prin O.U.G. nr. 20/2009 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru reorganizarea unei unităţi din Jandarmeria Română, atribuţiile fostei Agenţii Naţionale Antidrog au fost preluate de către Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Ca urmare a reorganizării, prin dispoziţia din 16 martie 2009, intimatul-reclamant a fost mutat în interesul serviciului la Inspectoratul General al Poliţiei Române, începând cu data de 15 martie 2009, prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. S/II/7089 din 16 martie 2009, fiind pus la dispoziţia unităţii pe o perioadă de cel mult 6 luni.
Pe perioada punerii la dispoziţie, intimatul-reclamant a beneficiat de toate drepturile avute anterior, mai puţin indemnizaţia de conducere.
Având în vedere situaţia de fapt expusă, precum şi înscrisurile existente la dosarul cauzei, se reţine că instanţa a pronunţat o hotărâre legală, interpretând corect dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, potrivit cărora „Poliţiştii împuterniciţi să asigure îndeplinirea atribuţiilor funcţiilor prevăzute cu indemnizaţii de conducere beneficiază pe perioada respectivă de salariul pentru funcţia în care sunt împuterniciţi şi de indemnizaţia de conducere corespunzătoare funcţiei respective”.
Aşa cum se poate observa din cuprinsul motivelor de recurs, recurentul Inspectoratul General al Poliţiei Române reiterează afirmaţia potrivit căreia reclamantul-intimat ar fi fost desemnat să îndeplinească atribuţiile specifice de şef birou Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Iaşi, astfel că nu poate beneficia de indemnizaţia de conducere corespunzătoare funcţiei respective.
Soluţia instanţei de fond privitoare la aceste aspecte a fost argumentată în mod corect.
Pe de o parte, trebuie reţinută voinţa reală a emitentului dispoziţiei în discuţie, care rezultă din termenii folosiţi în cuprinsul acesteia, aceea de a împuternici o serie de ofiţeri, printre care şi reclamantul-intimat să asigure îndeplinirea atribuţiilor funcţiei de şef de birou la centrele regionale de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, iar pe de altă parte trebuie avut în vedere faptul că pe perioada punerii la dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei Române acesta a îndeplinit atribuţii corespunzătoare unei funcţii de conducere.
Or, apărările recurentului-pârât vizând neacordarea indemnizaţiei de conducere pentru perioada solicitată de intimatul-reclamant, nu constituie o apărare de natură a înlătura forţa obligatorie a prevederilor legale ce stabilesc acest drept.
Având în vedere soluţionarea corectă de către instanţa de fond şi a celorlalte petite de acţiune şi cum nu sunt incidente criticile recurentului-pârât, invocate conform art. 3041 şi ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa va respinge recursul ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) din acelaşi Cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva sentinţei nr. 117/CA din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 629/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 740/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
