ICCJ. Decizia nr. 794/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 794/2011
Dosar nr.9668/2/2009
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1809 din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul V.Ş. - prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex", în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, având ca obiect repararea prejudiciului cauzat membrilor de sindicat ca urmare a discriminării în raport cu demnitarii, cu magistraţii, cu funcţionarii publici şi personalul contractual prin neacordarea majorărilor salariale de 5% - începând cu 01 ianuarie 2007, cu 2% începând cu 01 aprilie 2007 şi cu 11% începând cu 01 octombrie 2007, plata dobânzilor legale, indexarea sumelor, datorate şi efectuarea menţiunilor în dosarul personal.
Cu toate că reclamantul a susţinut că prin excluderea poliţiştilor de la majorările salariale respective s-a produs o discriminare, venind în contradicţie cu dispoziţiile art. 16, 20 din Constituţia României, cu art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Carta Socială Europeană, şi cu prevederile Directivei 2000/78/CE, instanţa de fond a apreciat că exceptarea categoriei profesionale din care face parte reclamantul de la creşterile salariale pe anul 2007 s-a realizat în exercitarea competenţelor legislative delegate, prin OG nr. 6, 10, 16 şi 27/2007.
De asemenea, instanţa de fond a mai constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 din OG nr. 137/2000 ce definesc discriminarea, dispoziţii interpretate în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 819 din 3 iulie 2008.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex” pentru V.Ş. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurentul a arătat, în esenţă, că este neîntemeiată interpretarea instanţei de fond conform căreia poliţiştii sunt excluşi de la indexarea salariilor aşa cum a fost ea aplicată funcţionarilor publici prin Legea nr. 232 din 6 iulie 2007 pentru aprobarea OG nr. 6/2007, în sprijinul acestei susţineri fiind norma de trimitere cuprinsă în art. 43 din OG nr. 38/2003.
S-a reiterat prin cererea de recurs că în procesul de aplicare a legii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române au produs o discriminare în sensul art. 2 din OG nr. 137/2000 prin excluderea poliţiştilor de la acordarea majorărilor salariale.
Examinând cauza, în raport de obiectul cauzei care vizează anularea unei situaţii create prin discriminare, în concret înlăturarea excluderii funcţionarilor publici cu statut special (poliţişti) de la majorările salariale acordate în anul 2007 funcţionarilor publici, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 312(5) teza a II-a C. proc. civ. astfel că va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru cele ce se vor puncta în continuare:
Aşa cum reiese atât din motivarea acţiunii cât şi a cererii de recurs, se consideră că intimaţii-pârâţi au produs o discriminare în sensul art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Potrivit art. 27(1) şi (3) din ordonanţa de guvern invocată, cererile pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare se judecă potrivit dreptului comun - în speţă Legea nr. 554/2004, având în vedere calitatea de funcţionar public cu statut special a reclamantului V.Ş. - cu citarea obligatorie a Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
În speţă, citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nu s-a dispus iar judecata s-a făcut în lipsa autorităţii în domeniul discriminării.
De aceea, cauza va fi trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care după ce se va conforma dispoziţiilor imperative ale art. 27(3) din OG nr. 137/2000, va analiza fondul pretenţiilor deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex” pentru V.Ş., împotriva Sentinţei civile nr. 1809 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 792/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 798/2011. Contencios → |
|---|
