ICCJ. Decizia nr. 798/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 798/2011
Dosar nr.1161/57/2009
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 149/CA din 26 mai 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamanţii B.E., B.N., B.I.P.M. şi B.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect:
- obligarea pârâtului să emită titlu de despăgubire, conform Dispoziţiei nr. 31 din 14 februarie 2006 emisă de Primăria comunei C.A. Rosetti, jud. Buzău, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti dată în prezenta cauză;
- obligarea pârâtului la plata penalităţilor de 1.000 RON/zi întârziere, până la executarea hotărârii judecătoreşti dată în prezenta cauză;
- obligarea pârâtului la sancţiunea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Prin acţiunea s-a arătat că prin Dispoziţia nr. 31 din 14 februarie 2006 Primarul comunei C.A. Rosetti a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de titluri de despăgubire pentru imobilul presă de ulei şi utilajele industriale specifice producţiei de ulei în favoarea reclamanţilor. Deşi dosarul a fost înregistrat pe rolul pârâtei încă din anul 2006 acesta nu a fost soluţionat, el nefiind nici măcar repartizat în vederea analizării şi întocmirii procedurilor de specialitate. Au apreciat reclamanţii că această întârziere este imputabilă autorităţii administrative care a depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cauzei.
Instanţa de fond a reţinut că pârâta a manifestat disponibilitate pentru tratarea cu prioritate, în condiţiile legii, a dosarului respectiv, a parcurs etapele prevăzute de lege într-o manieră rezonabilă şi a ajuns la faza finală, moment la care reclamanţii au înţeles să conteste legalitatea actului de sesizare a comisiei.
Astfel, s-a apreciat că termenul rezonabil de soluţionare a cererii la care fac referire reclamanţii nu a fost încălcat, întârzierea existentă neputându-i fi imputabilă pârâtei, care aşa cum rezultă din cuprinsul dosarului şi corespondenţa dintre părţi a făcut toate demersurile pentru completarea dosarului cu documentaţia necesară.
Instanţa de fond a mai considerat că nu se poate reţine existenţa unui refuz din partea Comisiei Centrale cu privire la soluţionarea dosarului privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanţilor, nefiind astfel îndeplinite dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta B.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, s-a arătat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
În dezvoltarea cererii de recurs s-a pus accent pe omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii de suspendare formulată de reclamantă în temeiul art. 244(1) C. proc. civ. şi pe greşita abordare a fondului pricinii care a condus la nesancţionarea autorităţii pârâte de a emite Decizia privind despăgubirile într-un termen rezonabil, aşa cum este definită această sintagmă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Convenţia).
Potrivit acestei jurisprudenţe termenul rezonabil începe să curgă de la data declanşării procedurii administrative prealabile acţiunii în contencios administrativ, iar în cauză se observă că Notificarea nr. 286 a fost adresată Primăriei Comunei C.A. Rosetti în anul 2001 pentru acordarea de despăgubiri în baza legilor speciale, Dispoziţia Primarului comunei C.A. Rosetti nr. 31 a fost emisă la 14 februarie 2006 în favoarea reclamanţilor şi nici până în prezent nu au fost emise titlurile de despăgubire.
Recurenta a mai arătat că în stabilirea caracterului rezonabil al procedurii se au în vedere mai multe criterii, cum ar fi complexitatea cauzei, comportamentul părţilor şi cel al autorităţilor, importanţa pentru părţi a obiectului procesului, şi în acest context doar întârzierile datorate comportamentului autorităţilor sunt susceptibile să antreneze încălcarea Convenţiei, neputându-se imputa părţilor simpla valorificare a tuturor garanţiilor prevăzute de procedura internă sau utilizarea căilor de atac.
În mod greşit, apreciază recurenta, instanţa fondului lasă să se înţeleagă că intentarea unei acţiuni în contencios administrativ este asimilată unei atitudini culpabile a reclamanţilor, chiar abuzivă, în condiţiile în care din actele dosarului rezultă fără echivoc atât dovada în timp a procedurilor cât şi cui se datorează aceasta.
Astfel, culpa autorităţii pârâte rezidă, pe de o parte în tergiversarea soluţionării în ansamblu a cauzei, iar pe de altă parte, în neîndeplinirea conformă a obligaţiei de comunicare a diverselor acte procedurale, mai exact a înscrisurilor la care se face trimitere în întâmpinarea depusă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Examinând cauza prin prisma criticii aduse de recurentă, a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., a normelor legale incidente şi a probatoriului administrat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
Acţiunea în contencios administrativ a avut ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire conform Dispoziţiei nr. 31 din 14 februarie 2006 emisă de Primarul comunei C.A. Rosetti, judeţul Buzău, cu plata de penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere până la executarea obligaţiei şi aplicarea sancţiunii cu amendă prevăzută de art. 24(2) din Legea nr. 554/2004.
În condiţiile în care dispoziţiile Cap. V din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005 - aprobate prin HG nr. 1.095/2005 nu prevăd niciun termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, instanţa fondului a înţeles în mod corect să complinească această omisiune a legiuitorului prin raportare la „termenul rezonabil” consacrat de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:
Sarcina de a aprecia asupra caracterului rezonabil al unui termen revine judecătorului în considerarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului - invocată chiar şi de recurentă - în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte, de criterii cum sunt: complexitatea cauzei, conduita reclamantului şi cea a autorităţilor competente şi importanţa litigiului pentru reclamant.
În speţă, s-a procedat în consecinţă şi s-a concluzionat corect că pârâta nu a încălcat termenul rezonabil de soluţionare a cererii, întârzierea constatată în emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 nefiind imputabilă acesteia.
Observând că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al actului normativ incident este una complexă, presupunând parcurgerea mai multor etape, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt, necontestată de recurenta-reclamantă:
Dispoziţia nr. 54 din 23 martie 2006 a Primarului comunei C.A. Rosetti din judeţul Buzău a abrogat Dispoziţia nr. 31 din 24 februarie 2006 a aceluiaşi emitent, acordându-se reclamanţilor „măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile Legii speciale, Titlul VII - Legea nr. 247/2005 pentru imobilul presă de ulei - construcţie demolată, situată în intravilanul satului C.A. Rosetti, comuna C.A. Rosetti, judeţul Buzău”.
Dosarul aferent Dispoziţiei nr. 54/2006 a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr. 10839/CC/2006, aprobându-se cererea reclamantului B.N. privind tratarea cu prioritate a acestui dosar în şedinţa din 28 februarie 2007 când a şi fost desemnat evaluatorul în vederea efectuării raportului de evaluare.
La data de 8 iulie 2008, urmare a nerespectării de către evaluator a Standardelor Internaţionale de Evaluare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a reatribuit dosarul unui alt evaluator, iar raportul de evaluare efectuat în februarie 2009 a fost comunicat Comisiei Centrale la data de 7 mai 2009, precum şi reclamanţilor. Aceştia din urmă au formulat obiecţiuni înregistrate sub nr. 823218 din 17 august 2009 iar răspunsul evaluatorului la aceste obiecţiuni a fost comunicat reclamanţilor la data de 28 septembrie 2009.
Se remarcă faptul că acţiunea în contencios administrativ a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia la data de 23 decembrie 2009, precum şi că în faţa instanţei curţii de apel s-au depus dovezi conform cărora în lipsa unor înscrisuri privind identificarea şi descrierea imobilului pentru care se propune acordarea de despăgubiri s-au cerut de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor aceste date Primăriei comunei C.A. Rosetti, reclamanţii fiind înştiinţaţi de această situaţie, iar Primăria a depus la Secretariatul Comisiei Centrale Adresa din 27 ianuarie 2010, respectiv declaraţiile reclamanţilor cu privire la descrierea imobilului construcţie demolată - presă de ulei.
În acest context, se constată că nu conduita autorităţii competente este cea care a cauzat întârzierea în parcurgerea etapelor prevăzute de legea specială, complexitatea acesteia fiind elementul care justifică neemiterea până la data promovării acţiunii în justiţie a titlului de despăgubire.
În subsidiar, judecătorul fondului şi-a argumentat soluţia şi prin existenţa acţiunii formulate de reclamanţi la data de 30 martie 2010 prin care s-a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 54 din 23 martie 2006, respectiv a actului administrativ care stă la baza constituirii dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 10839/CC/2006.
Raţiunea acestei motivări subsidiare constă în mod evident în explicarea concluziei că refuzul emiterii titlului de despăgubire este unul justificat de neparcurgerea tuturor etapelor preliminare prevăzute/impuse de lege şi nicidecum de a constata că ar aparţine reclamanţilor vreo culpă pentru stadiul dosarului lor. Este necesar însă a se aminti că printre criteriile în raport de care se reţine dacă un termen este rezonabil sau nu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit deseori că şi conduita reclamantului este importantă.
Oricum, pornind chiar de la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată atât prin acţiune cât şi prin cererea de recurs, dar şi de la datele concrete ale litigiului nu se poate reţine că s-a încălcat termenul rezonabil ce constituie o componentă a dreptului la un proces echitabil consfinţit de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În privinţa „neobservării” cererii de suspendare a cauzei întemeiată pe art. 244 pct. 1 C. proc. civ. faţă de contestaţia înregistrată la Tribunalul Alba împotriva Dispoziţiei nr. 54/2006 a Primarului comunei C.A. Rosetti, Înalta Curte consideră că dacă s-ar fi dat curs unei astfel de solicitări de întrerupere a cursului judecăţii având ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, aceasta ar fi implicat automat depăşirea unui termen rezonabil care se referă atât la procedura administrativă dar şi la cea contencioasă, ceea ce nu este de dorit.
În orice caz, aparţine părţii interesate dreptul dar şi responsabilitatea de a-şi valorifica drepturile în conformitate cu art. 723(1) C. proc. civ.
În speţă, însă, nu se poate reţine că s-ar impune o altă abordare şi o altă concluzie decât cele împărtăşite de prima instanţă care a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 1 şi cele ale art. 2 din Legea nr. 554/2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ. şi art. 20(1) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.E., împotriva Sentinţei civile nr. 149/F/CA din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 794/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 800/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
