ICCJ. Decizia nr. 845/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Ministrul Sănătății și A.C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 2422/2009 de numire în funcția de manager interimar a domnului A.C.;
- să se constate că în lipsa unui ordin de încetare a contractului de management încheiat de reclamant cu pârâtul Ministerul Sănătății, acesta își produce efectele și drept urmare, să fie obligat pârâtul să-l repună în funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj;
- obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la plata despăgubirilor, constând în toate drepturile salariale aferente funcției de manager și plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1407/2006 emis de Ministrul Sănătății Publice a fost numit în funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj, începând cu data de 15 decembrie 2006, iar în baza dispozițiilor art. 178 alin. (3) Legea nr. 95/2006, a încheiat un contract de management pe o perioadă de 3 ani.
A arătat reclamantul că, potrivit art. 178 alin. (3) Legea nr. 95/2006, contractul de management se încheie pe o perioadă de 3 ani, managerul este evaluat anual pentru îndeplinirea indicatorilor de performanță, iar în situația în care acești indicatori nu sunt îndepliniți, ministrul sănătății poate demite managerul, cu consecința încetării contractului de management, numind un manager interimar.
Mai mult, în situația în care indicatorii de performanță sunt îndepliniți, contractul de management poate fi prelungit pe o perioadă de 3 luni maxim de 2 ori, scopul acestei prelungirii fiind acela de a asigura continuitatea actului managerial până la organizarea concursului.
Reclamantul a susținut că în cazul său s-a făcut evaluarea performanțelor profesionale pentru anul 2007 și 2008, cu consecința prelungirii contractului de management pentru anul 2009, însă pentru anul 2009, evaluarea trebuia făcută în cursul lunii februarie 2010, situație ce impunea prelungirea contractului de management, până la evaluarea acestor performanțe.
în opinia reclamantului, Ordinului Ministrului Sănătății nr. 2422/2009 de numire în funcția de manager interimar este nelegal, raportat la motivele învederate și consideră că atâta timp cât nu a primit un ordin de încetare a contractului de manager, acesta este în vigoare și își produce efectele.
Pe de altă parte, nelegalitatea ordinul atacat rezultă și din împrejurarea că acesta nu este semnat de ministrul interimar, conform dispozițiilor Legii nr. 95/2006, ci de o persoană care nici măcar nu își declină calitatea, semnătura fiind indescifrabilă.
A concluzionat reclamantul că pregătirea pe care a efectuat-o precum și performanțele manageriale pe care le-a obținut în cei 3 ani de mandat au ridicat prestigiul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj, situație în care prelungirea contractului său de management pe o perioada de 3/6 luni era pe deplin realizabilă și chiar benefică, ordinul de numire în funcția de manager interimar fiind în opinia sa un act care a bulversat activitatea instituției.
Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, învederând în susținerea poziției procesuale adoptate că, în conformitate cu lit. a) din capitolul VIII din contractul de management din 14 decembrie 2006, acesta încetează prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, astfel că la data de 15 decembrie 2009, termenul de 3 ani s-a împlinit, încetând și aplicabilitatea Ordinului nr. 1407/2006.
A învederat pârâtul că la data încetării de drept a contractului de management postul de manager era vacant, devenind incidente prevederile art. 178,art. 179 alin. (5) și art. 200 alin. (5) Legea nr. 95/2006, privind numirea unui manager interimar.
Reclamantul a răspuns excepției lipsei de obiect a acțiunii, arătând că din analiza prevederilor art. 178 alin. (3) Legea nr. 95/2006, rezultă că încetarea contractului de management sau prelungirea acestuia este legată direct de îndeplinirea sau nu a indicatorilor de performanță în fișele anuale de apreciere ale managerului.
în cazul său, contractul de management ajungând la termen se impunea a fi prelungit, nu numai vis a vis de motivele prevăzute de legiuitor în textul precitat, dar și pentru că fișa de evaluare a activității pe anul 2009, raportat la îndeplinirea sau nu a indicatorilor de performanță, să fie finalizată, iar activitatea sa la final de mandat să poată fi încheiată și apreciată ca atare.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 210 din 10 mai 2010, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului F.I. formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Ministrul Sănătății și A.C..
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut în esență următoarele:
Contractul de management al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj a fost încheiat între Ministerul Sănătății Publice și reclamant, pe o durată de 3 ani, consemnându-se totodată că poate fi prelungit sau poate înceta în urma evaluării anuale efectuate pe baza criteriilor de performanță.
Capitolul VIII din contractul de management, referitor la încetarea contractului de management, statuează că acesta încetează prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, revocarea din funcția de manager în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului Spitalului public prevăzut în anexă, timp de minim un an din motive imputabile acestuia, în situația existenței unei culpe grave în neîndeplinirea obligațiilor managerului, acordul de voință al părților semnatare apariția unei situații de incompatibilitate sau conflict de interese prevăzute de lege, nerespectarea termenului de înlăturarea motivelor de incompatibilitate ori de conflicte de interese, decesul sau punerea sub interdicție judecătorească a managerului, împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de lege.
Prima instanță a constatat că analiza legalității Ordinului Ministrului Sănătății nr. 2422/2009 de numire în funcția de manager interimar apare ca fiind în strânsă legătură cu clauzele contractului de management și natura juridică a acestuia, justificarea emiterii actului administrativ atacat rezidând în efectele contractului de management încheiat cu reclamantul, în temeiul unui alt act administrativ de valoare și forță egală celui contestat.
în acest context, prima instanță a înlăturat apărările pârâtului privind excepția lipsei de obiect a acțiunii, reținând că, atâta timp cât actul administrativ apreciat ca vătămător există în ființa sa, pe cale de consecință și obiectul acțiunii există.
Relativ la susținerea privind încetarea contractului de management prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, a apreciat că este fără efecte în ceea ce privește lipsa de obiect a acțiunii, întrucât produce efecte doar în ceea ce privește analizarea legalității actului administrativ presupus vătămător.
Referitor la interpretarea prevederilor art. 178 alin. (3) Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, prima instanță a apreciat că ipoteza susținută de reclamant nu este cea avută în vedere de legiuitor la emiterea actului normativ.
Referirea la ocuparea postului prin concurs presupune epuizarea efectelor unui ordin anterior și a unui contract de management încheiat în baza acestuia, contract epuizat prin ajungerea la termen sau prin încetarea în condițiile revocării, însă din cuprinsul acestui text nu se poate concluziona că și pentru încetarea contractului de management este necesară evaluarea anuală.
în speță, contractul de management din 14 decembrie 2006 încheiat de reclamant în baza Ordinului nr. 1407/2006 al Ministrul Sănătății Publice cuprinde clauze exprese, atât în ceea ce privește durata contractului cât și condițiile de încetare ale contractului de management, iar din interpretarea coroborată a capitolului III și a capitolului VIII, rezultă că regula este, încetarea contractului de management prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.
în aprecierea instanței, posibilitatea prelungirii contractului trebuie raportată la dispozițiile legale cuprinse în art. 178 alin. (3) Legea nr. 95/2006, ipoteza acoperită fiind aceea a prelungirii contractului de management în baza unui ordin al Ministrului Sănătății Publice pentru perioada stabilită în textul legal, însă legiuitorul a instituit doar o posibilitate în favoarea Ministrului Sănătății, în ceea ce privește desemnarea directorului interimar, în persoana directorului desemnat anterior, fără a institui o obligație și fără a indica alte criterii care să poată determina cenzura opțiunii realizate, însă sensul legii nu a fost acela de a institui obligația desemnării, prin ordin, a managerului interimar până la ocuparea prin concurs a postului de manager a managerului desemnat anterior.
în opinia primei instanțe, în ipoteza în care s-ar fi urmărit extinderea efectelor actului administrativ de numire și a contractului de management încheiat în baza acestuia, legiuitorul ar fi dispus desemnarea în calitate de manager interimar a persoanei în funcție la data numirii.
De asemenea, prima instanță a înlăturat susținerea reclamantului potrivit căreia se impunea desemnarea sa în calitate de manager interimar, întrucât fișa de evaluare a activității pe anul 2009 nu a fost finalizată, cu motivarea că legiuitorul nu a avut în vedere o atare ipoteză, evaluarea urmând a fi realizată în conformitate cu dispozițiile care reglementează această materie și urmând a fi valorificată de către reclamant potrivit dorințelor acestuia.
Au fost respinse criticile reclamantului privind nelegalitatea actului atacat raportat la lipsa semnăturii persoanei îndreptățite, instanța reținând că desemnarea ministrului interimar s-a realizat tocmai în vederea exercitării atribuțiilor curente ale ministrului, astfel că, emiterea Ordinului nr. 2422/2009 de către ministrul interimar este în conformitate cu prevederile art. 178 alin. (3) teză finală Legea nr. 95/2006 potrivit căruia, ministrul sănătății numește prin ordin un manager interimar până la ocuparea prin concurs a postului de manager, iar aserțiunile referitoare la existența unei semnături indescifrabile nu pot primi valențele dorite de reclamant atâta timp cât în cuprinsul actului administrativ atacat este consemnat numele ministrului interimar, fiind identificat astfel emitentul actului.
Apărarea reclamantului, potrivit căreia, în lipsa unui ordin de revocare, contractul de manager este în vigoare și își produce efectele, a fost înlăturată, având în vedere conținutul Ordinului nr. 1407/2006 și prevederile contractului de management din 14 decembrie 2006, potrivit cărora efectele contractului s-au epuizat după parcurgerea celor trei ani stabiliți în cuprinsul acestora respectiv la data de 14 decembrie 2009, anterior emiterii ordinului contestat.
Prima instanță a concluzionat că efectele juridice ale actelor administrative pot înceta, fie ca urmare a intervenirii unui act juridic emis în acest scop, fie ca urmare a producerii unor fapte materiale prevăzute de lege ca, de exemplu, împlinirea termenului pentru care a fost emis un act administrativ.
A apreciat că evidențierea certificatelor obținute urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate nu poate primi relevanța dorită acestea putând fi valorificate într-o altă procedură de numire, nefiind contestată o măsură care ar fi presupus o prealabilă evaluare a activității reclamantului de către autoritate.
3. Recursul formulat de F.I.
Reclamantul F.I. a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
în motivarea căii de atac, recurentul-reciamant a susținut, în esență, aceeași argumentație cuprinsă în cererea de chemare în judecată, criticând sentința recurată pentru interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 178 alin. (3) Legea nr. 95/2006, arătând că nu a existat nici un motiv obiectiv pentru care să nu fie prelungit contractul său de management pe o perioadă de 3 luni, maxim 6 luni și să fie numit în funcția de manager interimar.
Consideră că numirea managerului interimar dr. A.C.O. este abuzivă și ilegală, deoarece nu a fost emis în prealabil un ordin de încetare a contractului de management, nu a existat fișa de evaluare a D.S.P. Cluj pe anul 2009, iar ordinul de numire în funcția de manager interimar nu a fost semnat de ministrul interimar, ci de un ministru secretar de stat.
4. Apărările intimatului-reclamant
Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Il.Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată nefondată calea de atac.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Potrivit art. 1 alin. (2) Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
în cauza de față, recurentul - reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul nr. 2422/2009 de numire a dr. A.C.O. în funcția de manager interimar al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj Napoca, începând cu data de 15 decembrie 2009, până la revocarea unilaterală din funcție de către ministrul sănătății sau până la ocuparea postului prin concurs.
înalta Curte constată că ordinul atacat, al cărui beneficiar este pârâtul A.C., iar o terță persoană, respectiv recurentul reclamant F.I., se consideră vătămat în dreptul său de a fi numit în funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj Napoca.
Așadar, în concret, este vorba despre problema contestării unui act administrativ care afectează drepturile sau interesele legitime ale unei alte persoane decât destinatarului actului.
în raport de actele dosarului, instanța de control judiciar constată că, într-adevăr, recurentul-reciamant nu este o persoană prejudiciată într-un drept al său, în sensul art. 1 alin. (2) Legea nr. 554/2004.
în acest sens, trebuie amintit că la data de 14 decembrie 2009, când a fost emis ordinul contestat, postul de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Cluj Napoca era vacant.
Totodată, nu trebuie ignorant faptul că, la data de 13 decembrie 2009, deci, anterior emiterii actului administrativ atacat, a încetat aplicabilitatea Ordinul nr. 1407/2006, în legătură cu numirea recurentului-reclamant, pe o durată de trei ani în funcția de manageă și că a încetat de drept contractul de management din 14 decembrie 2006 încheiat de această persoană fizică cu Ministerul Sănătății, începând cu aceeași data.
în acest context, se cere a arăta că recurentul -reclamant a fost înlocuit din funcția de manager, ca urmare a expirării perioadei pentru care a fost încheiat contractul de management.
Pe de altă parte, înalta Curte constată că recurentul -reclamant nu a invocat niciun motiv propriu-zis de nelegalitate al Ordinul nr. 2422/2009, ci a supus cenzurii instanței de contencios administrativ cercetarea legalității acestuia doar din perspectiva caracterului prgtins nelegal al încetării contractului său de management, măsură care nu i-a fost adusă la cunoștință.
Deși recurentul recunoaște expirarea termenului de trei ani pentru care a fost încheiat contractul de management, pretinde că nu au fost respectate dispozițiile art. 178 alin. (3) Legea nr. 95/2006.
Este real că potrivit art. 178 alin. (3) Legea nr. 95/2006, contractul de management poate înceta înainte de termen, în urma evaluării anuale efectuate pe baza criteriilor de performanță stabilite prin Ordin al ministrului sănătății publice, iar la încetarea man&atului, contractul de management poate fi prelungit pe o perioadă de 3 luni, maxim de 2 ori, perioadă în care se organizează concursul de ocupare a postului, ministrul sănătății publice numind prin ordin un manager interimar până la ocuparea prin concurs a postului de manager, însă interpretarea recurentului este extensivă și nu vizează ipoteza avută în vedere de legiuitor.
Recurentul - reclamant a fost numit de autoritatea administrativă competentă în funcția publică de conducere de manager de spital, pe o perioadă de trei ani, astfel că nu și-a câștigat dreptul de a ocupa această funcție decât în condițiile specificate prin actul de numire - Ordinul nr. 1407/2006, ori chiar prin art. 1 al acestui ordin s-a stipulat durata termenului pentru care a fost numit în funcție.
Prin urmare, recurentului - reclamant nu i-a fost vătămat vreun drept sau interes legitim, prin eliberarea sa din funcția publică de conducere pe care a exercitat-o în baza Ordinul de numire în funcție și a contractului de management, ale cărui efecte juridice au încetat de drept la data emiterii ordinului contestat, instanța de fond aplicând corect legea la soluționarea cauzei.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) și (2) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul reclamantului ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1005/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6168/2011. Contencios → |
|---|
