ICCJ. Decizia nr. 1005/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 153 din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta C.L.M. împotriva pârâtului Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și a dispus suspendarea executării hotărârilor nr. X din 11 septembrie 2010 și nr. X bis din 11 septembrie 2010 emise de pârât, până la pronunțarea instanței de fond în acțiunea în anulare a menționatelor hotărâri.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a fost promovat recurs de către pârât care a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare.
în dezvoltarea căii extraordinare de atac, recurentul a prezentat un istoric al litigiului dedus judecății și a enunțat, în esență, principalele argumente care pledează în favoarea legalității actelor administrative contestate, astfel că nu se impunea admiterea cererii de suspendare formulată de partea adversă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca lipsit de obiect, anexând în plus hotărârea nr. Y din 10 decembrie 2010 emisă de recurenta-pârâtă.
în cadrul concluziilor scrise aflate la dosar, recurenta Uniunea Națională a Barourilor din România a invocat că cererea de suspendare a celor două acte administrative aflate în discuție a rămas fără obiect, solicitând acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu de contencios administrativ.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., dar și al art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, admiterea recursului, având în vedere considerentele care vor fi relevate în continuare:
Mai precis, instanța de control judiciar constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Din proba cu înscrisuri administrată în faza recursului, în temeiul art. 305 C. proc. civ., rezultă că recurentul-pârât a emis la data de 10 decembrie 2010 hotărârea nr. Y prin care, la art. 3, a dispus că hotărârile Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. X din 11 septembrie 2010 și nr. X bis din aceeași dată se anulează.
Față de această situație de fapt, de concluziile părților, de efectele produse de instituția anulării unor acte administrative (ex tunc și ex nunc), înalta Curte apreciază că nu mai are relevanță cercetarea și că se impune admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul că va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect. în acest context, nu trebuie ignorat faptul că hotărârea judecătorească supusă analizei prezentei căi extraordinare de atac poate fi supusă recursului, în temeiul art. 299 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul recurs are ca obiect sentința nr. 513 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara.
în altă ordine de idei, aplicabilitatea art. 274 alin. (1) C. proc. civ. implică ideea de culpă procesuală a părții care a pierdut procesul.
însă, în litigiul de față, intimata-reclamantă nu are o asemenea culpă, de vreme ce în recursul administrativ prealabil au fost anulate cele două acte administrative contestate și solicitate a fi suspendate în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.
în consecință, înalta Curte a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1383/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 845/2011. Contencios → |
|---|
