ICCJ. Decizia nr. 883/2011. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 883/2011
Dosar nr.925/33/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată şi completată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.C.N., aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătoarei autorităţii publice Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.C.N., de la data de pronunţării sentinţei şi până la emiterea titlului de despăgubire reprezentând măsuri reparatorii pentru imobilul construcţie şi teren situat în Bistriţa, str. L., jud. Bistriţa-Năsăud, înscris în C.F. nr. x nr. top. y.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilul amintit mai sus, dobândă calculată de la data pronunţării sentinţei şi până la emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că imobilul situat în Bistriţa, str. L., jud. Bistriţa-Năsăud a fost naţionalizat de la antecesoarea sa (C.F.A.) prin Decretul nr. 712/1966 şi în urma adoptării Legii nr. 10/2001 a formulat notificare pentru acordarea de măsuri reparatorii.
Prin Dispoziţia nr. 1127 din 19 martie 2004 emisă de primarul municipiului Bistriţa s-a formulat oferta pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent până la concurenţa sumei de 1.707,086.000 ROL, pentru diferenţa dintre valoarea reală de piaţă a imobilului şi despăgubirile băneşti actualizate, pe care reclamanta le-a primit în temeiul Legii nr. 112/1995.
A mai arătat reclamanta că dosarul cuprinzând notificarea, actele doveditoare a calităţii de persoană îndreptăţită la restituire şi Dispoziţia primarului nr. 1127 din 19 martie 2004 au fost trimise Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a evalua imobilul în litigiu şi a se emite titlul de despăgubire. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a numit un evaluator - SC R. SA Bucureşti - care a efectuat expertiza de specialitate, stabilindu-se că valoarea de piaţă a imobilului din speţă este de 199.000 euro, echivalentul a 699.047 RON, ca ulterior, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să considere, contrar celor stabilite prin Dispoziţia primarului municipiului Bistriţa, că reclamanta nu este persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent şi prin urmare a retrimis dosarul Primăriei municipiului Bistriţa, refuzând astfel tacit să emită titlul de despăgubire.
Mai arătă reclamanta că nu a încasat despăgubirile cuvenite în temeiul Legii nr. 10/2001 doar din culpa exclusivă a autorităţii publice condusă de pârâtă, şi anume Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, primarul municipiului Bistriţa a soluţionat notificarea reclamantei prin Dispoziţia nr. 1127 din 19 martie 2004 (deci în urmă cu 6 ani de zile), prin care i s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, imobilul nemaiputând fi restituit în natură.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a primit de la Instituţia Prefectului dosarul de despăgubiri al reclamantei în anul 2005, apoi în anul 2006 SC R. SA a întocmit expertiza de evaluare a imobilului naţionalizat şi a stabilit valoarea de piaţă ca fiind suma de 699.047 RON (echivalentul a 199.000 euro).
Autoritatea publică nu a emis însă titlul de despăgubire în favoarea reclamantei, ci în anul 2008 a constatat că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptăţită şi a retrimis dosarul Primăriei municipiului Bistriţa spre reanalizare şi completare cu acte.
În concluzie, doar din culpa exclusivă a autorităţii publice condusă de pârâtă procedura de acordare a despăgubirilor în favoarea reclamantei s-a prelungit cu încă 4 ani.
În plus, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată prin hotărâre judecătorească irevocabilă (Sentinţa civilă nr. 410 din 21 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1446 din 12 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) să emită în favoarea reclamantei o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul construcţie şi teren situat în municipiului Bistriţa, str. L., jud. Bistriţa-Năsăud, înscris în C.F. nr. x, nr. topo. y. Prin urmare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuia să emită până la data de 12 aprilie 2010 Decizia reprezentând titlul de despăgubire (dată la care a expirat termenul de 30 de zile de la soluţionarea irevocabilă a Dosarului 1089/33/2008) - obligaţie pe care nu a îndeplinit-o până în prezent.
Raportat la faptul că Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a pus în executare o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, se impune aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, şi anume aplicarea conducătorului autorităţii publice, pârâta din prezenta speţă, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a Sentinţei civile nr. 410 din 21 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj şi până la punerea în executare a acesteia, mai exact emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei.
Pârâta D.C.N., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii, arătând, în esenţă, că pentru emiterea deciziei conform raportului de evaluare este nevoie de documentaţia aferentă Dispoziţiei nr. 1127 din 19 martie 2004, înregistrată cu nr. 2695/CC.
Primăria Municipiului Bistriţa avea obligaţia legală de a transmite pârâtei Dosarul de despăgubire nr. 2695/CC, motiv pentru care a înţeles să o cheme în garanţie. Mai mult, prin Adresa nr. 2695/CC din 10 iunie 2010 a fost din nou solicitat Primăriei Dosarul de despăgubire nr. 2695/CC al reclamantei B.R.
Prin urmare, pârâta a apreciat că în calitate de preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a avut niciodată intenţia de a tergiversa soluţionarea Dosarului de despăgubire nr. 2695/CC şi nici de a nesocoti Sentinţa nr. 410/2009, dar nici nu se pot ignora prevederile legale în vigoare care stabilesc exact procedura administrativă ce trebuie urmată în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În apărările formulate a mai precizat faptul că este în imposibilitate fizică de a emite Decizia reprezentând titlul de despăgubire, având în vedere şi dispoziţiile art. 20 alin. (2) teza a doua din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care prevăd că "Dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzătoare a imobilului". Or, în speţă, reclamanta a încasat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995.
Prin urmare, pentru emiterea deciziei de către Comisia Centrală, este nevoie să se cunoască data şi cuantumul acestor despăgubiri, acestea fiind scăzute din valoarea raportului de evaluare efectuat în cauză.
Nu în ultimul rând, pârâta a precizat faptul că în situaţii similare, instanţele judecătoreşti au apreciat faptul că emiterea titlului de despăgubire se face cu respectarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Referitor la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală cuvenită reclamantei, cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilul amintit mai sus, dobândă capsulată de la data pronunţării sentinţei şi până la emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei, pârâta a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, despăgubirile pentru întârziere se stabilesc de instanţa de executare, în caz de neexecutare a hotărârii definitive şi irevocabile.
În cazul dedus judecăţii, reclamanta solicită despăgubiri pentru întârziere constând în acordarea de dobânzi legale.
Cât priveşte acordarea dobânzii legale solicitate de reclamantă, s-a învederat faptul că art. 1088 alin. (2) C. civ., text legal care face referire la daunele-interese din convenţii, se arată că "aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă: nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Totodată, pârâta a formulat şi o cerere de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Bistriţa prin Primar, pentru situaţia în care pârâta va cădea în pretenţii rezultate din prezenta cauză.
În argumentarea acestei solicitări, pârâta a arătat că dosarul de despăgubire era incomplet, neexistând înscrisuri care să facă dovada proprietăţii imobilului, fiind nejustificată soluţia adoptată.
Prin urmare, pârâta solicită şi obligarea Primăriei Municipiului Bistriţa prin Primar să răspundă pentru eventualul prejudiciu cauzat pârâtei în calitate de preşedinte al Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin stabilirea unor despăgubiri pentru întârziere şi cheltuieli de judecată pretinse de reclamantă în prezentul dosar.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 186/2010, a admis în parte cererea formulată de reclamanta B.R., în contradictoriu cu pârâta D.C.N., conducătoarea autorităţii publice Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a aplicat pârâtei D.C.N. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data de 12 aprilie 2010 şi până la emiterea titlului de despăgubire, reprezentând măsuri reparatorii pentru imobilul construcţie şi teren situat în Bistriţa, str. L., jud. Bistriţa-Năsăud, înscris în C.F. nr. x nr. topo. y.
De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă de despăgubiri pentru întârziere constând în dobânda legală aferentă sumei cuvenite cu titlu de măsuri reparatorii, calculată pentru intervalul mai sus arătat, a respins ca rămase fără obiect petitele formulate prin completarea de acţiune.
Totodată, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Bistriţa prin Primar formulată de pârâta D.C.N., conducătoarea autorităţii publice Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 595 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, prim instanţă a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 410 din 21 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta B.R. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, în consecinţă, a fost aceasta obligată să emită în favoarea reclamantei o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul construcţie şi teren situat în Bistriţa, strada L., judeţul Bistriţa-Năsăud, înscris în C.F. nr. x, nr. topo y, conform raportului de expertiză efectuat prin dispoziţia pârâtei, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. A fost de asemenea obligată pârâta la plata sumei de 2.975 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1446 din 12 martie 2010.
În speţă, termenul stipulat, de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, s-a împlinit la data de 12 aprilie 2010, fără ca Decizia reprezentând titlul de despăgubire să fi fost emisă de instituţia condusă de pârâtă.
Mai mult, în considerentele Deciziei nr. 1446 din 12 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, se arată că soluţia adoptată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor privind restituirea dosarului este nelegală, având evident caracter de tergiversare a emiterii titlurilor de despăgubire, în condiţiile în care analiza legislaţiei aplicabile (art. 16 alin. (1), (21), (4), (5) şi (8) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005) relevă că autoritatea pârâtă nu are competenţa legală de a exercita controlul asupra dispoziţiei emise de autoritatea notificată, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor verificând strict legalitatea respingerii cererii de restituire în natură.
A reţinut prima instanţă că pârâta îşi invocă aşadar propria culpă pentru a justifica omisiunea de punere în executare a hotărârii judecătoreşti de care se prevalează reclamanta, ceea ce este inadmisibil, găsindu-şi aplicabilitate principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Cum dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică şi dreptul la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, în baza art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004 instanţa va aplica pârâtei D.C.N. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data de 12 aprilie 2010 şi până la emiterea titlului de despăgubire, reţinând că este dată culpa pârâtei în neexecutarea hotărârii judecătoreşti ce constituie titlu executoriu până la data soluţionării prezentei cereri.
Dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ precizează că, în cazul nerespectării termenului prevăzut pentru executarea hotărârii definitive şi irevocabile prin care s-a admis acţiunea, pe lângă aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului autorităţii publice, reclamanta este în drept să solicite despăgubiri pentru întârziere, astfel că este lipsită de temei apărarea formulată de pârâtă în sensul inadmisibilităţii acestui petit. Separat de aceasta, dispoziţiile art. 1038 alin. (2) C. civ., invocate prin întâmpinare, nu prezintă relevanţă în cauză.
În ceea ce priveşte capetele de cerere formulate prin completarea de acţiune, având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătoarei autorităţii publice Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.C.N., de la data de pronunţării sentinţei şi până la achitarea cheltuielilor de judecată în cuantum total de 4.760 RON, stabilite prin Sentinţa civilă nr. 410 din 21 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită cu titlu de cheltuieli de judecată, dobândă calculată de la data pronunţării sentinţei şi până la emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei, instanţa a constatat că plata acestor cheltuieli a fost efectuată de pârâtă la data de 26 august 2010, astfel încât aceste capete de cerere au rămas fără obiect.
Referitor la cererea de chemare în garanţie, instanţa a reţinut că în Legea nr. 554/2004, prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Aşadar existenţa unei autorităţi publice între părţile unui litigiu de contencios administrativ este considerată de legiuitor un element definitoriu al acestei categorii de litigii, sens în care instanţa a respins cererea de chemare în garanţie a Primăriei municipiului Bistriţa, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâta D.C.N., pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. în privinţa acordării cheltuielilor de judecată.
Legat de aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 se critică măsura de respingere a cererii de chemare în garanţie.
Se invocă următoarele aspecte de nelegalitate.
Se arată că în mod greşit s-a apreciat existenţa unei culpe a recurentei-pârâte privind neexecutarea Sentinţei civile nr. 410/2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 1446 din 12 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aceasta deoarece recurenta a respectat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, iar dosarul a fost trimis retur, nu cu intenţia de a tergiversa soluţionarea, ci pentru a se fundamenta măsura dispusă de Primăria Municipiului Bistriţa prin dispoziţia emisă în privinţa dovezii calităţii de proprietar al imobilului la data preluării abuzive.
Se arată că în mod greşit au fost acordate despăgubiri pentru întârziere neluându-se în considerare condiţiile răspunderii civile delictuale şi faptul că nu există culpa autorităţii administrative invocându-se practică judiciară şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - cauza Ruianu împotriva României şi S.C. Ruxandra Trading SRL împotriva României.
Recurenta nu a ţinut cont că sancţiunea şi despăgubirile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 constituie mijloace de constrângere pentru a obţine executarea hotărârii, iar în prezenta cauză Sentinţa nr. 410/2009 a fost executată conform Deciziei nr. 8442 din 26 august 2010, intimata primind Decizia reprezentând titlu de despăgubire la data de 16 septembrie 2010.
Se arată că în mod nelegal a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Bistriţa, în condiţiile în care această instituţie are atribuţii proprii în procesul de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate, se solicită micşorarea cuantumului având în vedere că pe rolul Curţii de Apel Cluj există mai multe litigii ale aceluiaşi avocat în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având acelaşi obiect.
În susţinerea recursului, recurenta depune soluţii de practică judecătorească şi acte.
La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
La dosar, recurenta-pârâtă a depus concluzii scrise.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sentinţa atacată este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv a procedurii de executare specifice a unei hotărâri irevocabile prin care a fost soluţionat un litigiu de contencios administrativ.
Fapt de necontestat şi care rezultă din acte, autoritatea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în calitate de pârâtă prin Sentinţa civilă nr. 410 din 21 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj a fost obligată la emiterea titlului de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, termen prevăzut şi în dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece obiectul acţiunii intimatei-reclamante se încadra în categoriile de obligaţii de „a face”, enumerate de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”.
Sentinţa civilă nr. 410 din 21 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1446/2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 12 martie 2010. Pe cale de consecinţă, această sentinţă pronunţată de instanţa de contencios administrativ trebuia executată de recurenta-pârâtă în calitate de conducător al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor până la data de 12 aprilie 2010. Sub acest aspect sentinţa de fond este legală şi temeinică, fiind stabilit corect termenul de la care trebuia executată sentinţa executorie, definitivă şi irevocabilă, având ca obiect emiterea titlului de despăgubiri.
Curtea nu va reţine susţinerile din recurs privind inexistenţa culpei autorităţii pârâte, respectiv a conducătorului acesteia, pentru neexecutarea acestei sentinţei şi executarea cu întârziere a acestei obligaţii, respectiv la data de 26 august 2010 prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, datorită unor împrejurări obiective - lipsa unor relaţii comunicate cu întârziere de către Primăria Municipiului Bistriţa, privind dosarul de despăgubire al reclamantei-intimate.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că recurenta-pârâtă şi-a invocat propria culpă pentru a justifica nepunerea în executare în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Aceasta deoarece adresa către Primăria Municipiului Bistriţa a fost emisă la 10 iunie 2010 - după aproape 2 luni de la expirarea termenului în care hotărârea trebuia să fie executată - 12 aprilie 2010.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevăd că în cazul în care termenul de executare a hotărârilor judecătoreşti nu este respectat „se aplică conducătorului autorităţii sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Fără a nega caracterul de mijloc de constrângere al amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 aplicarea acestuia nu este condiţionată de existenţa unei culpe a conducătorului autorităţii, cu atât mai mult cu cât în prezenta cauză motivele invocate de recurentă nu reprezintă motive obiective justificate care să reprezinte cauze justificate pentru nepunerea în executare în termenul de 30 de zile a hotărârii irevocabile.
Dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevăd că amenda se aplică „în cazul în care termenul este respectat”, indiferent de existenţa unei culpe a conducătorului autorităţii pârâte, amenda, în cauză fiind corect aplicată de la data de 12 aprilie 2010 până la data executării, respectiv emiterea titlului de despăgubire conform Deciziei nr. 8442 din 26 august 2010. În baza Hotărârii din 26 august 2010, comunicarea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri a fost realizată către reclamanta-intimată la data de 16 septembrie 2010, fapt recunoscut de intimată prin întâmpinarea depusă în recurs.
În ceea ce priveşte obligarea recurentei la despăgubiri pentru întârziere, aceasta a fost în mod corect admisă, constând în dobânda legală din suma cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilul menţionat în Dispoziţia nr. 1127 din 19 martie 2004, Curtea nu va reţine susţinerile din recurs şi practica invocată a Curţii Europene a Drepturilor Omului deoarece, fapt de necontestat, există o întârziere în neexecutarea sentinţei, care a fost executată la 26 august 2010, termenul expirând la 12 aprilie 2010. Pentru perioada 12 aprilie 2010 - 26 august 2010 reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru întârziere ţinând cont de două aspecte: procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 a început din anul 2004 - data emiterii Dispoziţiei nr. 1127 din 19 martie 2004, iar titlul de despăgubire care menţionează în concret o sumă de bani la care reclamanta este îndreptăţită reprezintă un bun în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi, respectiv, o obligaţie de restituire care produce dobânzi pentru suma cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii. Iar această modalitate a fost apreciată de instanţa de fond a fi corectă în ceea ce priveşte dreptul reclamantei de a primi, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru întârziere.
Curtea nu va reţine aspectul de netemeinicie privind data executării sentinţei irevocabile - fapt de necontestat de părţi în recurs ca fiind 26 august 2010, deoarece instanţa de fond a analizat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, executarea fiind o chestiune de fapt şi care nu determină lipsa de obiect a cererii de aplicare a amenzii, respectiv a verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 24 alin. (2)din Legea nr. 554/2004.
Cererea de chemare în garanţie în mod legal a fost respinsă pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ., ţinând cont de procedura specială de executare prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, în cauză instanţa de fond a apreciat corect că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ. pentru ca aceste cheltuieli să fie micşorate, iar faptul că acelaşi avocat are mai multe cauze pe rolul Curţii de Apel Cluj cu acelaşi obiect nu reprezintă un criteriu de apreciere, acestea fiind valoarea cauzei şi munca prestată de avocat.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
Conform art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată, în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.C.N. împotriva Sentinţei nr. 186 din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pârâta la plata sumei de 1.500 RON către intimata-reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 884/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
