ICCJ. Decizia nr. 884/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 884/2011
Dosar nr.1030/42/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta SC J.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, anularea Deciziei nr. 145 din 3 iunie 2010 emisă de aceasta din urmă, prin care s-a respins contestaţia împotriva raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere înregistrate la 25 februarie 2010 pentru suma totală de 1.562.962 RON (T.V.A. stabilită suplimentar de plată 1.559.557 RON şi majorări de întârziere aferente T.V.A. - 3.395 RON), precum şi suspendarea actului administrativ-fiscal, Decizia de impunere din data de 25 februarie 2010, până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare a actelor administrative atacate. Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova a invocat excepţia necompetenţei materiale, iar prin Sentinţa nr. 399 pronunţată în data de 30 septembrie 2010, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta SC J.C. SRL, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comerciala şi de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea 554/2004.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea pronunţată în data de 23 noiembrie 2010, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC J.C. SRL, societate în reorganizare judiciară sub supravegherea administratorului judiciar D., U. şi Asociaţii SPRL, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova şi a dispus suspendarea Deciziei nr. 145 din 3 iunie 2010 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut aşa cum reiese din considerente încheierii, următoarele:
Instanţa a apreciat că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de conţinutul actului administrativ.
S-a mai reţinut totodată că, în cauză este vorba de o societate aflată în procedura de reorganizare, iar procedura insolvenţei este o procedură specială şi în acest context, instanţa a apreciat că în această situaţie există un caz bine justificat care să determine consecinţe iremediabile a intereselor societăţii şi a creditorilor săi.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova.
În motivarea recursului formulat, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că hotărârea pronunţată de către instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât din motivarea acesteia nu rezultă îndeplinirea condiţiilor legale prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, respectiv nu rezultă în ce constă cazul bine justificat şi nici nu s-a făcut dovada posibilităţii producerii unei pagube iminente.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Intimata SC J.C. SRL - societate în reorganizare - a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, susţinând, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile legale privind acordarea suspendării executării actului administrativ fiscal contestat, având în vedere faptul că societatea se află în procedura de reorganizare, iar punerea în executare ar echivala cu intrarea în faliment a intimatei-contestatoare.
Analizând încheierea de şedinţă atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
Criticile recurentei-pârâte vizează în principal neîndeplinirea condiţiilor legale prevăzute de lege, respectiv dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ privind „cazul bine justificat” şi „paguba iminentă”.
Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 252/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinită această condiţie legală, întrucât din examinarea sumară a probatoriului administrat în cauză şi fără antamarea fondului, în raport de conţinutul actului atacat, ca şi de faptul că în cauză intimata-reclamantă se află în procedură de reorganizare, condiţia cazului bine justificat este îndeplinită.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie legală, aceea a prevenirii unei pagube iminente, din probele administrate în cauză rezultă că şi aceasta este îndeplinită, întrucât este evident că prin punerea în executare silită a actului administrativ fiscal, societatea contestatoare ar intra definitiv în procedura falimentului.
Pe de altă parte. din definiţia legală prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, ceea ce presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ, ceea ce în cauza de faţă se justifică, având în vedere consecinţele iremediabile ale intereselor societăţii, cât şi ale creditorilor săi.
În consecinţă, având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte reţine că sunt nefondate motivele de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. şi în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova împotriva încheierii pronunţată în data de 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 883/2011. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 908/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
