ICCJ. Decizia nr. 879/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 879/2011
Dosar nr.6926/2/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.A. SRL Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea Militară 01965:
- suspendarea actului de constatare încheiat de reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale în data de 11 mai 2010 la sediul UM 01965 cazarma 429 Bucureşti;
- suspendarea actului emis de UM 01965 Bucureşti, anume Adresa din 29 iunie 2010 prin care s-a dispus sistarea furnizării de utilităţi către SC C.A. SRL Bucureşti;
- suspendarea Adresei din 30 iunie 2010 prin care s-a dispus interzicerea accesului în UM 01965 Bucureşti, atât personalului reclamantei, cât şi partenerilor săi de afaceri.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că între reclamantă şi pârâta UM 01965 s-a încheiat contractul de închiriere din 29 mai 2007, având ca obiect imobilul format din construcţie în suprafaţă de 573 mp, pavilion B şi terenul în suprafaţă de 4784 mp, situat în Bucureşti, sector 2.
Ulterior, pârâta locatoare şi-a exprimat acordul ca reclamanta să realizeze pe terenul închiriat lucrări de amenajare, respectiv corpul A denumit „terasă", corpul C denumit „terasă restaurant" şi corpul D numit „anexă restaurant cu funcţiunea de depozit P+E".
Prin actul de constatare încheiat la data de 11 mai 2010 la sediul UM 01965 Bucureşti, în urma constatărilor efectuate, s-a dispus oprirea executării tuturor lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente la toate corpurile menţionate în act, urmând totodată să se interzică accesul în zonă.
A mai arătat reclamanta că, prin Adresa din 30 iunie 2010 s-a adus la cunoştinţă măsura interzicerii accesului în UM 01965 atât a personalului care aparţine reclamantei, cât şi partenerilor săi de afaceri, menţionându-se că societatea se face vinovată de nerespectarea hotărârilor luate prin actul de constatare din 11 mai 2010.
Arată că sunt întrunite cerinţele pentru suspendarea actelor invocate, respectiv cazul bine justificat şi paguba materială iminentă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât prin Sentinţa civilă nr. 3195 din 26 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de suspendare a aceloraşi acte.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3647 pronunţată în data de 29 septembrie 2010, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC C.A. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Unitatea Militară 01965, pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, instanţa a constat că este întemeiată, sens în care a admis-o, reţinând că, prin Sentinţa civilă nr. 3195 din 26 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosar nr. 5929/2/2010, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea aceleiaşi reclamante, formulată în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi şi având acelaşi obiect, anume suspendarea actului de constatare încheiat de reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale în data de 11 mai 2010 la sediul UM 01965 cazarma 429 Bucureşti, a Adresei din 29 iunie 2010 prin care s-a dispus sistarea furnizării de utilităţi către SC C.A. SRL Bucureşti şi a Adresei din 30 iunie 2010 prin care s-a dispus interzicerea accesului în UM 01965 Bucureşti, atât personalului reclamantei, cât şi partenerilor săi de afaceri.
Concluzionând, instanţa a constat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., în sensul că „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC C.A. SRL Bucureşti.
În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ.
Astfel, susţine recurenta-reclamantă că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că în cauză operează excepţia autorităţii de lucru judecat prin prisma dispoziţiilor sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 5929/2/2010, atâta vreme cât această hotărâre nu a fost comunicată şi în consecinţă nu poate avea caracterul unei hotărâri definitive şi nici irevocabile.
Totodată, recurenta a susţinut că din interpretarea prevederilor art. 14 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ, legiuitorul derogând de la prevederile art. 1201 C. civ., permite formularea unor cereri de suspendare cu condiţia ca acestea să nu fie întemeiate pe aceleaşi motive.
Consideră recurenta că cererea de suspendare care a fost formulată în această cauză se întemeiază pe alte motive decât cererea care a făcut obiectul Dosarului nr. 5929/2/2010.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 299 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea hotărârii pronunţate de către instanţa de fond, susţinând, în esenţă, că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată existenţa autorităţii de lucru judecat.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive”, iar potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat, atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate”.
Instanţa de control judiciar constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, întrucât instanţa de fond în soluţionarea cauzei a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale mai sus menţionate.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv Sentinţa civilă nr. 3195 din 26 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. 5929/2/2010, cât şi din cererea de chemare în judecată care a format obiectul cauzei de faţă, instanţa de fond a constatat şi reţinut în mod corect, că cererea de suspendare a executării formulată de recurenta-reclamantă este întemeiată pe aceleaşi motive, ceea ce atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată, care prevăd interdicţia formulării unor cereri succesive de suspendare.
Prin această interdicţie legală, având ca scop sancţionarea exercitării abuzive a drepturilor procedurale ale reclamantului, se dă eficienţă principiului autorităţii lucrului judecat.
Criticile recurentei-reclamante cu privire la neîndeplinirea condiţiilor legale pentru admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat nu pot fi reţinute, întrucât astfel cum s-a arătat în precedent, din materialul probator administrat în cauză, a rezultat identitatea motivelor invocate în formularea cererilor de suspendare anterioare şi cererea din prezenta cauză.
Astfel fiind, Înalta Curte, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.A. SRL Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 3647 din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 877/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 883/2011. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
