ICCJ. Decizia nr. 9/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9/2011
Dosar nr. 7913/2/2009
Şedinţa publică de la 6 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 august 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, solicitând constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi obligarea acestuia la analizarea/avizarea cererii sale în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 RON reprezentând prejudiciul moral cauzat prin nesoluţionarea în termen rezonabil a dosarului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus, personal, la Secţia Consulară a Ambasadei României din Chişinău, cererea de redobândire a cetăţenie române şi actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor legale, cererea fiind înregistrată sub nr. 2507/RD/2006.
Reclamantul a mai arătat că de la momentul înregistrării cererii s-a interesat periodic în legătură cu stadiul soluţionării dosarului, depunând inclusiv o cerere de urgentare a soluţionării acestuia, primind de fiecare dată răspunsuri neconcludente.
Prin sentinţa civilă nr. 311 din data de 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti să procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române în termen scurt, rezonabil, respingând cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, redobândirea cetăţeniei române prin cerere adresată misiunii diplomatice a României la Chişinău, autoritatea publică competentă având obligaţia de a înregistra cerere formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 21/1991.
Curtea a arătat că, în condiţiile în care legea specială în materie, respectiv Legea nr. 21/1991, nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă cu atribuţii în domeniu are obligaţia de a soluţiona cererile formulate de persoane care doresc redobândirea cetăţeniei române, se impune respectarea dispoziţiilor cuprinse în norma generală, Legea nr. 554/2004, şi a dreptului oricărui cetăţean la soluţionarea cererii, într-un termen rezonabil.
Instanţa de fond a apreciat că prin constatarea refuzului nejustificat al pârâtului şi obligarea acestuia la analizarea cererii formulate de reclamant în termenul solicitat se produce o acoperire satisfăcătoare a prejudiciului moral suferit de către aceasta.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca rămasă fără obiect, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că, deşi în apărarea formulată a învederat instanţei că în şedinţa din 28 octombrie 2009 Comisia pentru Cetăţenie a analizat şi avizat pozitiv cererea reclamantului, afirmaţie susţinută de probe, respectiv adresa nr. 624/DC din 15 ianuarie 2010 emisă de Direcţia Cetăţenie şi depusă în copie la dosarul cauzei, instanţa de fond nu a reţinut acest argument.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004 referitoare la soluţionarea unei cereri în termen de 30 de zile, şi nu dispoziţiile speciale ale Legii nr. 21/1991.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de probatoriul administrat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit adresei nr. 624/DC din 15 ianuarie 2010 emisă de Ministerul Justiţiei (fila 13 din dosarul de fond), cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de intimatul-reclamant a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din 28 octombrie 2009.
Potrivit aceleiaşi adrese, Comisia pentru cetăţenie a întocmit un raport în care a menţionat îndeplinirea condiţiilor legale privind redobândirea cetăţeniei române, raport ce urmează a fi înaintat Ministrului Justiţiei, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 21/1991.
Înalta Curte constată că demersurile efective ale pârâtului-recurent în sensul soluţionării cererii reclamantului au intervenit după sesizarea instanţei de fond de către acesta, şi, în plus, recurentul-pârât nu a mai depus alte înscrisuri doveditoare ale avizării cererii reclamantului, suplimentar faţă de adresa emisă de către unul dintre departamentele sale, situaţie în care, sub acest aspect, nu sunt motive pentru reformarea hotărârii instanţei de fond.
Reclamantul-intimat a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române încă din anul 2006, fără ca această cerere să fi fost procesată de către autoritatea pârâtă până la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, context în care în mod corect a reţinut instanţa de fond incidenţa art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sub aspectul nesoluţionării cererii reclamantei într-un termen rezonabil.
Termenele prevăzute de Legea nr. 21/1991, invocate în apărare de către recurent, se referă la întreaga procedură de analizare a cererilor de redobândire a cetăţeniei române şi nu exclud, ba chiar impun o anumită celeritate procedurală, fiind esenţialmente subsumate principiului privind soluţionarea cererilor într-un termen rezonabil.
În acest context, soluţia instanţei de fond este legală şi se impune a fi menţinută.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 311 din data de 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 82/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4400/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
