ICCJ. Decizia nr. 4400/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4400/2011
Dosar nr. 4761/1/2011
Şedinţa publică din 28 septembrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2932 din 20 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de A.D., împotriva sentinţei nr. 1552 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a argumentat în mod corect soluţia de admitere a excepţiei lipsei de obiect a acţiunii şi de respingere a cererii de suspendare astfel cum a fost precizată, ca lipsită de obiect, întrucât ordinele a căror suspendare se solicită au încetat să producă efecte juridice, intervenind alte modificări în evoluţia profesională a recurentului, inclusiv încetarea raportului de serviciu prin pensionare, prin Ordinul nr. 257 din 28 februarie 2008, acesta fiind beneficiar al drepturilor de pensie începând cu data de 27 septembrie 2007, conform Deciziei nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa de Pensii Sector 2 Bucureşti.
S-a mai arătat în considerentele deciziei atacate că pentru a putea fi suspendată executarea unui act administrativ este necesar ca acesta să fie încă susceptibil de executare, cu alte cuvinte să producă efecte în curs, a cărui stopare să tindă a se realiza prin cererea de chemare în judecată, cerinţă ce nu a fost îndeplinită.
Împotriva deciziei nr. 2932 din 20 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, recurentul A.D. a formulat cerere de revizuire.
In motivarea cererii, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea cererii de revizuire formulate împotriva Deciziei nr. 2932 din 20 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, tară putinţă de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când instanţa de recurs respinge recursul, cum este şi cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, în pricina de faţă.
Revizuentul a invocat drept temei juridic al cererii, dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Conform acestor prevederi legale, „constituie motive de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborate cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată".
Se observă că, deşi revizuentul a invocat drept temei al cererii sale dispoziţiile art. 21 alin. (2) sus-menţionate, în concret nu a dezvoltat motivele în sensul cerut, nu a arătat modul în care s-a încălcat principiul priorităţii dreptului comunitar.
Motivele dezvoltate de revizuent se circumscriu în realitate unor critici ce pot fi încadrate ca motive de recurs, însă revizuentul a beneficiat de calea de atac a recursului.
In speţă, demersul revizuentului fiind în vădită contradicţie cu reglementarea restrictivă a acestei căi extraordinare de desfiinţare a unei hotărâri judecătoreşti, astfel că, pentru toate considerentele anterior redate, Înalta Curte va respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 2932 din 20 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 44/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4456/2011. Contencios → |
|---|
